3,311 matches
-
dansează foarte tandru și mi se pare că nu a fost o idee bună să vin. Chiar așa, de ce dracu’ am venit? S-o văd cum dansează cu un animal pe moarte? — Ce e, cavalere, ți-ai luat-o-n bot? zice Marin și Îmi cîrpește o palmă pe spinare. Na o bere și hai să băgăm ceva mișto, mai zice el, ocazie cu care Îmi amintește de ce am venit - să ne distrăm. O vreme se dansează pe B 52’s
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deși toată lumea vrea să știe mai multe detalii despre cum a fost În afară (cineva folosește chiar expresia abroad), sînt prudent (rezistînd cu greu tentației să mă laud: stive de blugi, adidași cu clape velcro, pantofi cu plăcuță metalică În bot, bere nea gră etc.) și mă exprim laconic (făcînd mari eforturi, cu riscul de a părea un fandosit). Apoi o vreme nimeni nu mai spune nimic, pentru că treaba asta cu noile tehnologii ne face să visăm un pic: se schimbă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă adăpostește. Adorm pe băncuța de lemn și visez un cîine ciudat care mă privește curios, fără să scoată un sunet. CÎnd deschid ochii, cîinele e chiar În fața mea. E un cîine brun, de talie mare, ascuțit - are urechile și botul ascuțite. Are un ochi verde și unul albastru. E diferit de potăile de afară. Cum a ajuns aici? Pe unde a intrat? Mă privește o clipă, apoi se duce la ușă. În acest moment oprește un tren. CÎinele dă din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deci el a venit puțin pieziș, din partea stîngă. Eram În spatele căruței, am vrut să mă ridic exact cînd s-a produs impactul, deci am simțit- o. Am simțit-o pentru că, dînd să mă ridic, practic mi-am lipit fața de botul mașinii cît o casă. Dacă viteza ar fi fost mai mare, am fi ajuns cu adevărat niște spectre. Toate aceste lucruri ni se explică În timp ce sîntem culeși de pe jos și urcați În camion pentru a fi transportați la infirmerie - deși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o singură notă, fără inflexiuni, fără variații, un sunet ca de trompetă, Învăluit În aburi - nu-l aud cu urechile, Îl aud cu fiecare atom al făpturii mele eroice. Alături de el, În picioare, un cîine cafeniu, ascuțit, cu urechile și botul ascuțite, cu ochii de două culori diferite, ne urmărește tăcut cum trecem, dînd Încet din coadă. CÎinele, cred că din pricina sunetului emis de bărbos, levitează la cîțiva centimetri de sol. Cristian Îmi povestește foarte animat ce am pierdut: cîteva nopți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ușor politice. — Am auzit că vorbesc ăștia despre scurtarea armatei. Hai bă, ce dracu puneți botu’ la gogoșile astea electorale?! Promit, așa Își fac electorat. Au zis și că restituie proprietățile naționalizate... Numai Doldel și clanul lui de chiaburi pun botul la vrăjelile ăstora. Tu cîtă armată mai ai, răcane? Mă ia repede și nu reușesc să socotesc: Nu știu, frate. Multă rău de tot. Am uitat. RÎsetele și chiotele tulbură din nou liniștea foșnitoare a nopții. Undeva la un etaj
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
senină de care ducem nevoie; fiecare avea preocupările lui de țăran, improvizat în ora de serviciu al primăriei „bun la toate”, se mândrea cu asta, apoi grija celor doi cai, cu care conversa în ascuns, îi mângâia pe frunte, pe bot, îi bătea prietenește pe crupe, ei simțeau asta, era a doua fericire a lui. Se simțea împlinit, mulțumea seară de seară lui Dumnezeu, nu-i venea să creadă atâta noroc; lumea pentru el se încheiase. Lumea lui Lung. Dar lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
praf și pulbere-s toate; obosit, timpul Își caută și el un popas, aciuîndu-se pe unde poate. Dar În albastrul imens, zămislind din lumină cristale de rouă; se pregătește pentru cei de jos Încă o dimineață senină și nouă; cu botul ei umed, va paște iar oaia, cu mielul alături, pe pajiștea udă; și boul și vaca vor rupe cu poftă din iarba jilavă, lucioasă și crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe altcineva. De la distanța la care ne aflam, În jur de douăzeci de metri, n am văzut decît o femeie Înfofolită Într-un palton. Undeva mai În spate, printre copaci, un cățel de rasă mică, probabil un bichon, scormonea cu botul În frunzele uscate de sub stratul subțire de zăpadă. Aveam să aflu mai tîrziu că Îl chema Pufi. — Ea e! Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns, temîndu-se parcă să nu o iau la fugă. Dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cap că femeia de la toaletă o urmărea. Dintr-odată simți o bătaie scurtă pe umăr. Se Întoarse. Era față În față cu o femeie bronzată, trecută bine de patruzeci de ani, Îmbrăcată cu pantaloni scurți mulați de piele și un bot uriaș (umflat cu colagen). —Pardon, Îi șuieră ea lui Ruby, atât de tare cât să audă tot restaurantul, asta-i ideea ta de distracție: să te ascunzi În cabine de closet și să te bagi În conversațiile private la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
treizeci de ani - și el era tot șeful vânătorilor. Nu avea o Înfățișare prea plăcută: picioare scurte, mâini lungi, frunte Îngustă și teșită - la fel ca a ta, dobitocule care te holbezi la geam -, un nas lătăreț, lăbărțat pe un bot ieșit În afară și cu buzoaie groase. Nu mă Întrebați de unde știu toate astea: mi-ar lua ani Întregi să vă explic pe Îndelete. Numai să vă Înșir cărțile pe care le-am studiat ar dura luni de zile. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ani buni desecată - erau niște gioarse străvechi, care ar fi trebuit demult să fie trimise la topit. Motoarele urlau Îngrozitor, pocneau, scoteau fum și n-aveau putere nici cât o zecime din hărmălaia pe care o făceau. Capotele de pe boturile lor se desfăceau la hopuri mai puternice, săltau brusc și acopereau vederea șoferilor. Aceștia se Învățaseră minte În scurt timp și le legau zdravăn cu sârmă de balot sau cu niște curele de ventilator stricate În noduri meșteșugite și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
O singură dată un soldat care dormea la volan Își mânase, fără să vrea, camionul În apa verzuie și plină de brădiș a unui canal. Fiecare din cabină Își frânsese ceva oase: coaste, mâini, un picior. Fierătania se Înfipsese cu botul În apă și ținea fundu-n sus, parcă a batjocură. Înainte să-i urce Într-o dubă verde și să-i trimită la spitalul militar, Comandantul urlase un sfert de oră la cei trei prăpădiți culcați În iarbă pe niște foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la minte. „E curvă!” țipase, privindu-și odrasla În ochi. Fata se pupase și cu alții Înaintea lui Cătănuță cel tânăr. N-ar fi fost În stare să Îngăduie asemenea pângărire: fiul său să pună gura unde puseseră și alții botul, să frământe țâțele și curul pe care alții, Înainte, le mozoliseră și le pipăiseră. Ca să nu mai vorbim - Doamne păzește - că acea fată s-ar fi putut Întâmpla să nu fi fost fecioară. Cătănuță răspunsese obraznic și primise două palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Iedul căscă a plictiseală de-i trosniră fălcile. Apoi se arătă deosebit de interesat de spinarea neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise dinții și luă aminte la mișcările bătrânului, să nu cumva să plece fără el și să-l lase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Apa aproape că Își domolise undele. Cap de Șobolan Își prinse obrajii În mâini, oftă și se căută În oglinda Eleșteului. De-acolo Îl privea, aievea, o căpățână de șobolan: blană cenușie, urechi mici, ochișori ascuțiți, mustăți lungi pe un bot terminat Într-un râtuleț rozaliu. Își pipăi mustățile care tremurau, se ridică și strigă cât putu de tare către bătrânul care se făcuse mic de tot, În josul coastei: „Uite ce-mi face, nea Mitule, nici acuma nu vezi că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spaimei, vietatea scăpase din legăturile de sârmă prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș din spinare și o luase la goană nebună către nicăieri, În cerc, de-a lungul scândurilor din Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru, unde culoarea devenea Întunecată și Înspăimântătoare, aducătoare de moarte. Copiii știau bine acea culoare a morții. Ieșiseră cu toții din clasă, În ciuda țipetelor profesorilor, când camionul unuia care Încărca butelii pe sub mână călcase pe cap un motociclist. Totul se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la gât și gata cu dăunătoru’! Să vă spun drept, mi s-a și aplecat de la atâta carne prăjită. Tata zicea că, cu o singură caramea, a omorât trei ciute, că după ce le altoia cu ciocanu’, le-o scotea din bot, ca să nu facă risipă.” Jivinoiu Îl luase pe după umeri pe Mititelu așa, ca un părinte, și-l trăsese din potecă, undeva la fereală de ochii și urechile celorlalți copii. Aceștia, Însă, auziseră răstelile Înăbușite ale Directorului și zăngăitul, În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu-l mai chinuim. Să-i luăm beregata”. „Un levier am”, răspunse șoferul. „Dă-i În cap!” Nepriceput, Însă, acela nu nimeri țeasta. Îl izbi peste bot, peste gât. Cu fiecare lovitură, urletul se ascuțea. Deodată, tăcere. Copilul se Îndepărtase binișor printre gunoaiele care miroseau dulceag. Ani buni după aceea, pe când aproape nimeni nu-și amintea de el, pe când el Însuși trecuse În uitare Întâmplări care cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gura țevii - am curățat totul cu o bucată de batistă și cu vergeaua. Tot ce era roșu am călcat bine În picioare și am presărat deasupra mai multe straturi de zăpadă curată. Când m-au Înlocuit și mi-au văzut botul zdrelit, le-am spus că Îmi crăpaseră buzele de la ger. Unul dintre prieteni, poreclit Biberu, mi-a dat un borcănel cu untură de gâscă să mă oblojesc. Dormitorul corpului de gardă era o Încăpere minusculă, fără ferestre - deci fără aerisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ilegal ce funcționa zi și noapte În fundul grajdului unde rumegau În nesimțire trei vaci despre care nea Mitu Păcătosul era În stare să se jure că erau bete și fericite tot timpul de la aburii de țuică ce pluteau Întruna pe la boturile lor și că laptele pe care Îl dădeau Îi făcea de asemenea fericiți pe cei care Îl Înghițeau. Mulți, Însă, erau de părere că nea Mitu Păcătosul fusese plătit cu o găleată de bere și o sticlă de rachiu cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui pe tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri, Ectoraș nu scosese decât un mormăit din care nu se Înțelegea nimic. Celălalt, tot grijuliu, Îi explicase că n-ar fi fost deloc bine să o pupe bot În bot, căci știa toată lumea că zglobia chitaristă avea niște apucături al naibii de scârboase, iar nefericitul de Ectoraș ar fi sărutat, odată cu buzele ei, și un sfert dintre podoabele băieților satului care aveau voie să intre În discoteca de la Căminul cultural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri, Ectoraș nu scosese decât un mormăit din care nu se Înțelegea nimic. Celălalt, tot grijuliu, Îi explicase că n-ar fi fost deloc bine să o pupe bot În bot, căci știa toată lumea că zglobia chitaristă avea niște apucături al naibii de scârboase, iar nefericitul de Ectoraș ar fi sărutat, odată cu buzele ei, și un sfert dintre podoabele băieților satului care aveau voie să intre În discoteca de la Căminul cultural. Fiul Directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
regula. Strânsese, fără să-și dea seama, hățurile În palme și scăpase lanterna aprinsă printre picioarele calului care, Înspăimântat, bătuse de câteva ori pe loc din copite și o luase la o goană turbată, mușcându-și zăbala și Însângerându-și botul. Băieții se despărțiseră fără vorbe multe, mersese fiecare la casa lui și a doua zi se arătaseră peste fire de harnici la treburile din gospodărie. Între timp căruțașul iscodise În stânga și-n dreapta și aflase că ăi de-l speriaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]