1,233 matches
-
pentru baraje de deviere a apei. Climatul submediteranean a favorizat existența în insula a unor specii de plante care, în urmă cu peste trei decenii, se regaseau pe Insula Ada Kaleh. În ansamblu, Insula Simian poate fi considerată o grădină botanica în miniatură. Insula Simian poate fi accesată doar pe apă, fiind necesar transportul nautic. Muzeul Regiunii Porților de Fier este instituția care va facilita accesul pe insulă, asigurând transportul turiștilor și al comunității locale spre acest „muzeu în aer liber
Insula Șimian () [Corola-website/Science/322152_a_323481]
-
Valea Trandafirilor este un parc situat în sectorul Botanica, Chișinău, Republica Moldova. Parcul se întinde pe o suprafață de 145 de hectare dintre care 9 hectare suprafață de apă. A fost amenajat în 1968 pe locul unui deal cultivat cu trandafiri, fiind trase alei și diguite malurile apelor. Inaugurarea a
Valea Trandafirilor din Chișinău () [Corola-website/Science/327601_a_328930]
-
în raionul Dondușeni - 58,08%. Cea mai scăzută rată de prezență a fost în UTA Găgăuzia - 43,08%. Cea mai înaltă participare a fost în secțiile: din satul Pocrovca, raionul Dondușeni - 85,89%; secția de votare 1/60 din sectorul Botanica (Chișinău) - 80,2%; și secția de votare din satul Răcăria, raionul Rîșcani - 77,96%. În municipiul Chișinău au votat 47,4% din alegători, iar municipiul Bălți - 48,1%. În urma desfășurării alegerilor locale generale din 14 iunie 2015, au fost aleși
Alegeri locale în Republica Moldova, 2015 () [Corola-website/Science/330363_a_331692]
-
naturală la Collegium Carolinum din Kassel (1778-84), și apoi la Academia din Vilna (Universitatea Vilnius) (1784-87). În 1788, a devenit bibliotecar-șef la Universitatea din Mainz. Mare parte din opera sa științifică din această perioadă a constat în eseuri de botanică și etnologie, dar a și prefațat și tradus numeroase cărți despre călătorii și exporare, inclusiv o traducere în germană a jurnalelor lui Cook. Forster a fost o figură centrală a Iluminismului în Germania, și a corespondat cu majoritatea adepților săi
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
decât oricine altcineva până la ei, aproape descoperind Antarctica. Călătoria a infirmat definitiv teoria "Terra Australis Incognita", conform căreia ar fi existat un continent mare și locuibil în sud. Sub supravegherea tatălui său, Georg Forster a studiat la început zoologia și botanica mărilor sudului, mai ales desenând animale și plante. Georg și-a urmat însă și propriile interese, ceea ce l-a condus spre explorări cu totul independente în domeniile geografiei comparative și etnologiei. A învățat rapid limbile insulelor polineziene. Relatările sale despre
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
de ciuperci. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Quél.. Quélet s-a născut într-o familie de țărani, devenind curând după aceea orfan, fiind crescut de mătușile sale. Este menționat, că tânărul Lucien a arătat un mare interes în botanică și micologie și, mai târziu în viață, a afișat un interes mult mai larg pentru științele naturale incluzând studii despre păsări și moluște în gama sa de interese. După ce a absolvit colegiul din Montbéliard, Quélet a studiat medicina la Universitatea
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
largă de păsări împăiate. Profesorii săi au observat briliantul elev și i-au oferit un serviciu la abatele de Clairvaux care i-a dat posibilitatea să se ocupe cu științele naturale. În 1775, cu ajutorul starețului, a început să studieze anatomia, botanica și desenul la Paris. El a învățat tehnica de gravură la faimosul . Bulliard a trecut o școală bună, devenind un maestru de gravură și acuarelă. Mărturire dau cele 640 de plăți, privind flora pariziană respectiv plantele care cresc aproape de Paris
Pierre Bulliard () [Corola-website/Science/335445_a_336774]
-
utilizarea plantelor. Într-adevăr, Bulliard s-a străduit să publice în domeniul operelor botanice, accesibile cititorului educat, o lucrare științifică impecabilă. Mai departe savantul a deschis o practică medicală la Clairvaux. Bulliard nu a efectuat mai mari cunoștințe noi în botanică, cu excepția tratatului său privind micologia, unde a descris numeroase specii noi. Lucrarea cea mai remarcabilă din punct de vedere științific în acest domeniu a fost "Histoire des plantes vénéneuses et suspectes de la France" (Istoria de plante otrăvitoare și suspecte ale
Pierre Bulliard () [Corola-website/Science/335445_a_336774]
-
prin traduceri, de exemplu din Aristotel, intensificându-se în epoca Renașterii. De atunci sunt atestate în franceză cuvinte ca "analogue", "économie" „economie” sau "orchestre" „orchestră”. Adoptarea de cuvinte grecești continuă fără încetare, mai ales în limbajele științifice și tehnice: "botanique" „botanică”, "épisode", "phosphore" „fosfor” (secolul al XVII-lea); "acoustique", "euphorie", "sarcastique" (secolul al XVIII-lea); "aphone", "génétique" (adjectiv), "sidérurgie" „siderurgie” (secolul al XIX-lea); "diaspora", "séisme" „seism”, "thermos" (secolul al XX-lea). Tot în aceste domenii se formează continuu cuvinte noi
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
27 de săli. Secția de istorie prezintă material arheologic începând din paleolitic până în epoca contemporană, piese dacice, piese rezultate din săpăturile arheologice de la Cetatea Sucevei, colecții de ceramică, piese litice, metal, textile, numismatică, documente, carte veche, memoriale, artă, mineralogie-petrografie, paleontologie, botanică, malacologie, entomologie, mamalogie. Piese excepționale: tronul de la Lipcani (eneolitic), idolul androgin de la Mioveni (eneolitic), pandantiv de aur cu almandine de la Rotopănești (secolul al V-lea), monede de aur bizantine, inelul de aur al domnitorului Bogdan I, veșminte descoperite în mormântul
Casa Memorială „Veronica Micle” () [Corola-website/Science/331359_a_332688]
-
Peter Köppen, a fost prolific în geografie, istorie și etnografie, contribuind la studierea vechilor culturi rusești și la schimbul de experiență dintre slaviștii occidentali și cercetătorii ruși. Wladimir a frecventat școala medie în Simferopol (Crimeea) și a început să studieze botanica în 1864 la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg. Călătorea mult de la Sankt Petersburg la Simferopol, cât și prin Crimeea. Aceste călătorii, cât și diversitatea florală și geografică a peninsulei, i-au trezit lui Wladimir dorința de a studia mai
Wladimir Köppen () [Corola-website/Science/334477_a_335806]
-
ca medic de aproximativ 2000 de mineri cu familiile lor. Pentru acest scop a înființat, printre altele, o farmacie. În 1763, i-a fost tradusă în plus predarea chimiei metalurgice elevilor mineri. În tot acest timp n-a uitat de botanică. Astfel Scopoli a descris, drept rezultat multor excursii în regiune, în operele sale majore „Flora Carniolica” (2 volume, 1760 și 1772) cu mai mult de 750 de plante cu flori și mai mult de 250 de criptogame precum „Entomologia Carniolica
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
Minerit în Schemnitz (în prezent în Slovacia), ca profesor de chimie, mineralogie și metalurgie. În același timp a fost numit consilier imperial și evaluator la Camera Oficiului Ungariei Regale, iar în 1776, a urmat vocației, devenind profesor de chimie și botanică la Universitatea din Pavia (pe atunci Ducatul Milanului), unde a stabilit o grădină botanică și un laborator chimic. Pentru a îmbunătăți agricultura el a sugerat, printre altele, îngrășămintele chimice, de asemenea, s-a ocupat de creșterea animalelor și de apicultura
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
fost de origine germană și olandeză, a devenit la vârsta fragedă de 13 ani orfan, a părăsit patria sa Africa de Sud, nevizând-o încă odată în viață. A plecat la Paris, unde s-a stabilit și la bătrânețe. Interesul său în botanică și micologie l-au dus la Universitatea din Leiden și Universitatea Georg-August din Göttingen. Dar s-a mutat curând la Halle, pentru a studia mai întâi teologia , apoi și medicina. În 1799, Persoon a promovat la "Kaiserlich-Leopoldinisch-Carolinische Deutsche Akademie der
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
teologia , apoi și medicina. În 1799, Persoon a promovat la "Kaiserlich-Leopoldinisch-Carolinische Deutsche Akademie der Naturforscher" în Erlangen, unde a fost deja cunoscut pentru munca sa în clasificarea ciupercilor. În plus de practică sa medicală, el a dedicat timpul liber pentru botanica și a publicat mai multe cărți valoroase despre ciuperci. Opera sa "Synopsis Methodica Fungorum" (1801) a fost o lucrare epică despre taxonomia bureților și August Karl Joseph Corda a considerat -o ca "Cartea de aur" al timpului său. El a
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
cărți științifice este Bres.. Giacopo s-a născut într-o familie de fermieri în apropiere de Trento, pe atunci parte a imperiului habsburgic, părinții lui fiind Simone și Domenica Bresadola. Băiatul care a arătat deja de mic un interes în botanică a frecventat mai întâi școala primară în Mezzana, apoi, în anul 1856, a fost trimis de tatăl său la fratele acestuia, preot la Cloz în Val di Non (astăzi în regiunea Trentino-Tirolul de Sud), pentru ași continua educația. Dar deja
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
a îndeplinit-o până la pensionarea sa la sfârșitul anului 1910. La aniversarea a 80 de ani de viață, el a fost distins cu demnitatea unui canonic de onoare. Curând după preluarea conducerii parohiei de la Malè, s-a dedicat studiului de botanică aprofundând cunoștințele sale despre mușchi și licheni, apoi a început studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat ulterior o nouă specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
După pensionarea sa în 1910, Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-a ocupat cu lucrările lui Gustavo Venturi (1830-1898) și Carlo Vittadini (1800-1865). Dar evenimentul decisiv pentru cercetările sale micologice în Trentino a fost scrisoarea sa către profesorul de botanică de la Universitatea din Padova, Pier Andrea Saccardo (1845-1920), în care a solicitat să aibă voie de a întrebuința lucrările acestuia, profesorul dându-i disponibilitatea sa. De atunci, de fapt, s-a născut o prietenie fructuoasă precum și o colaborare de lungă
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
Naturală" din Trento. În afară de a fi un fondator al asociației franceze de micologie ("Société mycologique de France") și membru al "Academiei Pontificale de Lincei", Bresadola a primit în viață multe onoruri, printre care: membru de onoare al "Societății Italiene de Botanică", membru al "Societății Botanice ale Americii", membru corespondent de onoare al "British Mycological Society" precum membru de onoare al "Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde". O stradă a fost numită după el în onoarea lui la Malè, mai departe sunt denumite după
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
Coast de Vest a Suediei (Gothenburg și spre Sud) se bucură de ierni deosebit de blânde și se află în zona 7, de aceea e o zonă prietenoasă pentru unele specii exotice rezistente (ce pot fi găsite spre exemplu, în Grădina Botanica din Göteborg), coasta de sud-est a Suediei are o iarnă mai rece din cauza lipsei Curentului Golfului. Europa Centrală este un bun exemplu de tranziție de la climatul oceanic la cel continental ce poate fi observat imediat, atunci cand ne uităm la zonele
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
Uppsala, unde era nevoie de un om de știință care să fie capabil să se ocupe de identificarea și conservarea colecțiilor vii. Această instituție se numește până astăzi "Mykoteket" (Colecția de culturi a Universității Uppsala) și funcționează în cadrul „Institutului de Botanică Sistematică” al universității. Din cauza experienței dobândite, Ovidiu a fost angajat acolo în 1984 și și-a dedicat aproximativ 20 de ani din viață pentru a conduce "Mykoteket". Sub egida sa, institutul a fost foarte activ după cum demonstrează rapoartele anuale: mii
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
imaginat cărți despre mușchi, licheni, coada calului, brădișori), ferigi, plante rădăcinoase și alte plante. Din anul 1877 până la retragerea sa a fost pastor în Hannoversch Münden. Noua funcție precum împrejurarea nu i-au mai lăsat atât de mult timp pentru botanică. Un an după ridicarea sa în poziția de pastor, savantul a publicat importanta carte de plante criptogame (muschi, licheni, alge și bureți) cu 220 de imagini, pe care o terminase deja în Zerbst. Kummer și-a făcut multă muncă publicând
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
și farmacist englez. El a fost tatăl zoologilor John Edward Gray (1800-1875) și George Robert Gray (1808-1872). Abrevierea numelui său în cărți științifice este Gray. Samuel a fost fiul comerciantului de semințe Samuel Gray (1739-1771) - traducătorul anonim al operei "Philosophia Botanica" a lui Carl von Linné - și al Frances Wade (1738-1801). La vârsta de patru ani tatăl său a murit și moștenirea lui a fost deja distribuită între alții, supravegherea financiară având-o unchiul său Edward Whitaker Gray. Astfel a fost
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
primul său fiu, renumitul zoolog John Edward Gray. Din anul 1800 a început să sufere de o boală a plămânilor care l-ar însoții până la moarte. La sfârșitul anului 1800, Gray s-a mutat la Londra, pentru a preda acolo botanica, unde a locuit mai întâi în Devonshire Street, Queen Square. După puțini ani s-a născut acolo al doilea fiu, George Robert Gray (1808-1872), mai târziu, de asemenea ca fratele, un respectat zoolog și autor științific precum șef al secțiunii
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
nu au fost foarte rentabile, se pare că scrisul de cărți precum prelegeri ar fi fost singurele surse de venit ale lui Gray. Majoritatea publicațiilor sale, s-au ocupat cu probleme medicale, dar s-a implicat de asemenea activ în botanică și micologie (printre altele lucrări ample despre scoici, viermi sau morfologia insectelor. Spre sfârșitul vieții sale Gray a fost constant bolnav. El a mai publicat "Elements of Pharmacy" (1823) și "The Operative Chemist" (1828), lucrări practice de merit ridicat. A
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]