3,109 matches
-
pământ - nu În locuri secrete fără nume, ci pe vârful unui munte, cu o priveliște direct spre cer. Amin. În timpul unei pauze de la știri, prietenii mei au venit să urmărească ceremonia pe care o țineau membrii tribului. Au stat pe bușteni și pe scăunele joase. Azi era probabil vreun soi de sărbătoare, de aici ceremonia cu trecerea vasului, orațiile vociferate și psalmodierea ritualică. Wendy s-a dus să-l Întrebe pe Pată Neagră. —Cu ce ocazie? l-a Întrebat. El avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vederea acest lucru pentru a afla ultimele noutăți din serialul nostru Democrația ajunge În junglă. Prezentatorul se Întoarse spre regizor. —Garret, spune-ne ce vom urmări. Se numește Oprimați și suprimați... O oră mai târziu, prietenii mei stăteau pe doi bușteni uitându-se unii la alții. Roxanne, În special, se simțea foarte prost. Documentarul prezentase detalii Înfiorătoare despre ceea ce se Întâmpla cu triburile etnice, precum și cu jurnaliștii și studenții birmanezi care criticaseră regimul și care putrezeau acum În Închisoare. În subsolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
News Network prinse din nou viață. Prietenilor mei le era teamă să se apropie prea mult de un obiect care le provocase un șoc atât de puternic cu o noapte În urmă. S-au așezat În tăcere pe cei doi bușteni, ascultând ciripiturile păsărilor, Întrebându-se ce Însemnau trilurile lor. Harry trecuse printr-un carusel similar de emoții. Stătea Într-un birou din Rangoon, intervievat de șase bărbați. Saskia și cățeii erau și ei acolo, la fel și mama lui Wyatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Chiar și după ce am fost externat, insomniile au continuat. Timp de o lună de zile nu am putut dormi. În spital nu reușeam să închid un ochi din cauză că aveam emoții. Dar credeam că, după ce mă voi întoarce acasă, voi dormi buștean. Nu a fost așa. — O lună de zile nu ați dormit deloc? Exact. Mă băgam sub plapumă și nimic. Oricât de mult mă chinuiam, nu puteam dormi. Era un fel de insomnie. Eram treaz și mă gândeam că nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sunt convins că aceasta chiar a fost dorința mea. Atacul cu sarin m-a trezit la realitate și m-a făcut să plec din sectă. Lucruri pe care le consideram mistice au dipărut ca niște himere. Parcă aș fi dormit buștean și m-ar fi trezit un strigăt: «Foc!». Apoi, dintr-odată, te trezești afară. Cu siguranță că nu voi uita incidentele din Aum. Nu trebuie să le las să se piardă. O să mă urmărească toată viața. Nu trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu amărăciune, ne distrugem noi înșine cetatea, înainte să o facă barbarii. Am mărit grosimea porților și le-am întărit cu bârne. Am lărgit și am adâncit șanțul, dar hunii încearcă în fiecare zi să-l umple cu pământ și bușteni ca să ajungă să arunce poduri mobile. Dispun de mulți berbeci, pe care adesea îi folosesc în același timp în diferite puncte ale zidului, sfidând tirul balistelor noastre, care acum folosesc ca proiectile dalele din pavajul străzilor, dar sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru a trece de el, asediatorii, în încercarea de a construi căi pentru a ajunge la ziduri, aruncaseră în mai multe puncte bușteni și brațe de crengi ori punți de bârne, cele mai multe rupte de pietre sau arse de torțele aruncate de apărători. Chiar și numeroasele adăposturi mobile, făcute din scânduri ori răchită, vizibil abandonate pe câmpul de luptă, și ruinele, pe jumătate carbonizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lungul panglicii cenușii a drumului. După câteva ore de mers, atenția lui Balamber se concentră asupra unui mic burg, la care mingan-ul avea să ajungă în curând. Nimic mai mult decât o jumătate de duzină de cocioabe abandonate, alcătuite din bușteni și cu acoperișuri înalte din paie, cu grajduri și cocini, în mod evident părăsite. Războinicii îl traversară, roind prin spațiile largi ce se deschideau între case. — Satul ăsta nu e rău, îi spuse lui Odolgan. Ar fi inutil să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se aplece. Chiar în momentul când Craig pornise în sus. O lovi fără nici o milă. Aceste femei, cu armele și cruzimea lor, își căutau cu lumânarea necazurile. Un fulgerător un-doi în maxilar puse capăt primei runde. Olive căzu ca un buștean. Cu o totală lipsă de reținere, ca și cum s-ar fi luptat cu un bărbat, Craig se aruncă deasupra ei și o răsuci. Cu o singură mișcare sincronizată trase din buzunar un căluș pe care și-l pregătise. Îi luă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să fie iubit și respectat - dar niciodată posedat, din moment ce el îi aparține lui Dumnezeu. Cât de minunat, cât de lucid, cât de frumos, de greu și, prin urmare, adevărat! Pentru prima dată în viața mea cunosc bucuria responsabilității. Oppenheim doarme buștean. Ar trebui să dorm și eu, dar nu pot. Cineva trebuie să-i țină tovărășie omului fericit.“ Am citit însemnarea de mai sus o singură dată, pe urmă am închis jurnalul și l-am luat cu mine în dormitor. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cealaltă, din punct de vedere estetic, care erau înșirate una după cealaltă. Fiecare era mai mică decât cea dinainte, iar lanțul se încheia cu două șoproane. Se părea că bătrânul își înjghebase locuința din resturile care coborâseră pe râu, legând bușteni de bucăți de metal, scânduri de la ambarcațiuni proptite cu bolovani, bucăți de placaj lipite cu tot felul de deșeuri din plastic. Rezultatul obținut era urât și inegal, dar, în mod straniu, avea și o tușă artistică. Zach a tras tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de adânc aer în piept încât abia dac-a înregistrat trecerea prin Colții Mici ai Diavolului, o coborâre ușoară. Trei kilometri mai în jos, Zach a tras barca pe o plajă cu nisip alb plină de resturi cărate de râu - bușteni cenușii, cutii ruginite de Coors Light, bucăți de cauciuc portocaliu. Pe povârnișul de deasupra lor, plante agățătoare și pini înconjurau o căbănuță părăsită. Asta-i cabana lu’ Johnny Briggs, a spus Zach legând gabara de mal. Vreau să-ți arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sus, dinspre munte. Danny s-a uitat dacă vede fum, dar n-a descoperit altceva decât cerul senin și albastru - un albastru cum nici nu știuse că exista. Dar mirosul devenea din ce în ce mai intens. Ăla nu era un foc din câțiva bușteni. Danny aproape c-a dat să se întoarcă la cabană. Într-un moment ca ăsta, în Danville, puștiul s-ar fi dus în camera lui și-ar fi închis ușa. Dar, din fericire, acum nu era în Danville. Aici, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mergea Danny. Nici el nu-și dădea seama de unde-avea atâta energie, dar nici nu-i păsa. În sfârșit, era și el mai bun la ceva. Chiar dacă acel ceva era rătăcitul drumului. Danny a traversat un pârâu pășind pe-un buștean nesigur. Charlie s-a pus în genunchi și-a înghițit atâta apă că Danny abia a putut să se abțină să nu râdă la gândul paraziților care-i infestau acum sângele lui Charlie și la simptomele agonizante de giardia. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-au retras lângă foc, pretinzând că le era frig. Jina s-a întors ca să-și ascundă zâmbetul. Jake a ridicat capul și-a privit cu atenție înspre tufișuri. S-ar putea să fie un urs, a zis Drew, așezând buștenii din foc cu vârful sandalei. Sau un elan. Elanii sunt cei mai imprezibili. Azi te ignoră și mâine te atacă. Sau ar putea să fie un linx. În Malibu Colony a fost o pumă, a intervenit Charlie. Au împușcat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
munte au devenit obstacole, iar cărarea era obligată să traverseze repetat un pârâu cu apa adâncă până la genunchi. Jina a urmărit drumul pe care cineva îl marcase cu grijă - un set de trei bolovani așezați în apă, un pod din bușteni cu marginile rotunjite. Cărarea era bine îngrijită, iar ramurile pinilor fuseseră tăiate până la înălțimea unui bărbat. Peisajul a început să urce vertical; era intimidant și decadent în frumusețea lui. Dintr-o dată, Jina și-a dat seama că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lacrima, dar sunt lipsite de viață. Sunt albastre și reci. Pe de altă parte, pârâurile care se nasc în păduri acolo unde în apă cad copaci, bucăți sfărâmicioase de lemne și frunze putrezite - sunt pline de viață. Insectele sapă în buștenii doborâți. Mucegaiul se întinde, ciupercile înmoaie lemnul, viermii se hrănesc pe pofta inimii și, într-un final, copacul se transformă în pământ gras, un festin pentru șarve și bacterii, care, la rândul lor, reprezintă masa de dimineață a cărăbușilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fără nici o importanță. Exact cum mă așteptam, s-a foit În scaun și cu o expresie Încordată, la Început mai repede, apoi din ce În ce mai Încet, a citit atentă de tot, exact ca un om care traversează un rîu adînc, pe un buștean În loc de pod. — Faptele reale sînt ca scoicile. Cu cît le zgîndărești mai mult, cu atît se țin mai bine Închise și n-ai cum să le mai deschizi. Dacă le deschizi cu forța, mor... și nu te mai alegi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
deasemeni, umbli alte ceasuri până ce dai de două-trei case la Tău, și alte ceasuri până ce găsești un sat ce se chiamă Șugag. În vremea verii apar la apa Frumoasei taberile lăzurenilor și căpâlnarilor, care lucrează la greble, descâlcind plăviile de bușteni și slobozind lemnele pe unda harnică spre locurile de jos de la câmpie. Tot în acea vreme prielnică umblă la deal și la vale, pentru oile și stânile lor, poienarii. Dar acuma nu se mai află nimene în văi și singurătățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doi bărbați urcară o pantă și intrară în pădure. Se opriră când ajunseră în vârful dealului. Valerius coborî de pe cal și legă frâul de o ramură. Se înveli cu pătura de blană, își luă traista și se așeză pe un buștean. Lurr se învârtea de colo-colo, neliniștit, adulmecând pământul de parcă ar fi dat de urma unui animal sălbatic. Valerius îl privi o vreme, apoi se dădu deoparte să-i facă loc lui Titus. Tăcuți, cei doi contemplară peisajul: câmpia imensă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aproape toate le au așa aici... Apoi am văzut ceva ce se întâlnește ades prin părțile astea: un om sărac, unul cu adevărat lipit pământului, un nomad newyorkez care zăcea cu fața în jos pe lespezile de piatră ca un buștean putred, în drumul fluviului de buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am aruncat privirea în jos (părul țepos ca sârma, o ureche ca o rodie) și i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nimic altceva, încadrat cu o mare strictețe și simetrie, dar numai aer. Acum perspectiva a dispărut în ceață - fălci căzute cu respirația plină de fum. Week-end-ul de Ziua Muncii, străzile fără personalul lor, câteva mașini care țopăiau pe rampe ca buștenii pe pragurile unui râu. Am coborât din mașină și ne-am așezat la coadă sub o umbrelă roz. Edouard Manet era omul nostru în după-amiaza asta ploioasă. Primul lucru pe care l-a făcut el a fost să mă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o oarecare distanță, dintre care una purta în prezent povara trupului său slăbit, erau așezate pe o podea de pământ - dar o podea măturată meticulos. Mătura, un mănunchi de crengi, era rezemată leneș de un perete. Pereții erau făcuți din bușteni acoperiți cu noroi uscat, iar acoperișul la fel. Un șemineu și o măsuță joasă, de răchită, răsturnată. Câteva oale. într-un colț îndepărtat un cufăr vechi. Nimic pe pereți. Nici un fel de ornament nicăieri. Era ceva atât de departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o locomotivă veche văzută odată, la vremea ei un uriaș debordând de aburi, care acum, ruginea pe o linie moartă. Aparența puterii dezmințind realitatea. Un gigant înțepenit. Billy pufăitorul. Vultur-în-Zbor își termină ceaiul de rădăcini, puse castronul jos și adormi buștean. Foarte bine, murmură Virgil Jones. Refă-ți puterile. Păsările îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii de o altă față care-l fixa cu insistență: fizionomia de maimuță băzdată de riduri a lui Dolores O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o și a deschis un ochi, surprinsă, m-a privit ofensată pentru un moment și l-a închis la loc. După ce am terminat și cel de-al treilea geam, am golit găleata în spatele clădirii și, lăsând-o pe Shirley dormind buștean, am coborât pe geam direct în dormitor, cu găleata pe mână ca o replică a pieței Camden la gențile de mână Kelly. Eram încălzită de la soare și fericită, inundată de virtute și raze UV. Era încă prea devreme să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]