3,671 matches
-
cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat deja să zboare își urmează părinții înapoi spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să-i memoreze punctele de reper. Drumul ăsta e o tradiție, un ritual care se modifică doar foarte puțin, transmis din generație în generație. Chiar și buclele mici - la stânga, în jos pe valea aceea, înainte peste aflorimentul ăla - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să-i memoreze punctele de reper. Drumul ăsta e o tradiție, un ritual care se modifică doar foarte puțin, transmis din generație în generație. Chiar și buclele mici - la stânga, în jos pe valea aceea, înainte peste aflorimentul ăla - se păstrează. Ceva din ochii lor trebuie să recunoască simbolurile. Dar cum o fac, asta nici un om nu știe și nici o pasăre nu poate spune. Zboară înapoi prin statele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
niște dialoguri scoase din piesele lui Ionescu. — Îmi pare rău, spuse Mark și, ca să-l consoleze, îl invită pe Weber la cină. Weber resimți această bunătate simplă ca pe un junghi. Câte alte mici politețuri mentale supraviețuiau în propriile lor bucle obscure, fără să-și dea seama de catastrofele care le asaltează? Cina însemna bere din sticlă și lasagna congelată, încălzită într-un vas adânc de aluminiu. —O chestie pe care mi-a adus-o surogatul de soră-mea. Mănânci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să știi asta - deja era groaznic. Să fii treaz, să știi și să-ți amintești - insuportabil. Weber nu reuși să opună acestui triplu blestem decât o singură consolare. O parte din noi ar putea modela un alt modelator. Și din bucla asta simplă se năștea toată dragostea și cultura, abundența ridicolă de daruri, fiecare dintre ele fiind o dovadă disperată că eu nu eram totuna cu asta... N-aveam casă, nici un întreg la care să ne întoarcem. Sinele se împrăștia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rog. Ce faci, mă verifici? Dar când ridică receptorul, vocea de la celălalt capăt al firului era slabă și spectrală. —Karin? Sunt Bonnie. A făcut un fel de criză și nu pot să-l opresc. Trebuia dus iar la spital. O buclă lungă de un an ca să se întoarcă exact unde fusese în martie trecut, pe vremea asta. O ființă migratoare pe care mai mult de-atât n-o duce capul. Mark Schluter înapoi la Bunul Samaritean, nu în aceeași secție, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic, dacă refuză rugămintea băiatului, dacă abandonează acum ceea ce cârpăcise atât de rău, atunci era cu siguranță ceea ce vocile cele mai întunecate îl numeau deja. A încercat să se sinucidă, din cauza mea. N-avea încotro, trebuia să se întoarcă. O buclă lungă, iar înapoi. Ghidul îl obligă. N-are cum să-i spună soției lui. Să-i spună lui Sylvie. După ceea ce-i spusese deja, orice motiv ar fi invocat ar fi părut cea mai mare autoamăgire. Ea, care acum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să poată păcăli pe cineva. Acesta va fi Sfântul Graal al cercetării neurologice: să aflăm cum e posibil ca zeci de miliarde de punți chimice logice, care se încing și se domolesc unele pe altele, să dea naștere credinței în buclele lor spectrale. —E în agonie. Vrea să stea de vorbă cu mine. Îi trebuie ceva de la mine. —Dar ție? Ție ce îți trebuie? Ochii ei îl măsoară, cu amărăciune. Pare împietrită și palidă, chinuită de propria ei supradoză. Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suspendat deasupra separeului lor din colț anunță știrea. A început operațiunea „Eliberarea Irakului“. Războiul bătea la ușă de atâta timp, încât Weber nu are decât o senzație vagă de déjà vu. Urmăresc imaginile ciclice și impenetrabile, pe președinte apărând în buclă, iar și iar: „Dumnezeu să ne binecuvânteze țara și pe toți cei care o apără“. El se uită la fața ei împietrită în timp ce ea se uită la ecran. Se uită așa cum numai un reporter o poate face. Și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi revin! ... V-am spus doar că eu văd mai bine ca voi, oamenii. Ei bine, văd acum că Grădinarului, de emoție, cred, i-a căzut frumoasa pălărie sub care-și ascunde pletele. Și pletele lui s-au revărsat în bucle strălucitoare, lungi până la călcâie... Abia acum văd eu - și văd bine, să știți - ...îmi dau seama, în sfârșit, că Grădinarul ăsta seamănă a... grădinăriță. Are obrazul fin, fără urmă de barbă sau de mustață... Da, da, așa e, Grădinarul e
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
o mișcare rapidă și suplă mă ridic înspre el. În picioare, sînt cît el de înalt. Nu la fel de puternic. Nici la fel de liniștit. Doar la fel de înalt. Acum pot să văd că și el este obosit. Transpirația se prelinge în dîre de sub buclele lui negre, de-a lungul nasului pînă spre gură. Se strîmbă și și-o șterge cu cămașa făcută ghem. Pentru prima oară îndrăznesc să gîndesc că el nu e doar partenerul meu, ci mai mult decît atît, poate un prieten
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
avea timp pentru alte studii, cu aspect bolnăvicios și spinări curbate care trebuiau să-și îmbunătățească condiția fizică sau viitori bărbați de carieră deja suferind de obezitate. Aproape toți dintre ei aveau voci puternice. David era un băiat tăcut cu bucle întunecate care stătea invariabil după locul de acces și, trăgînd calm de vîsla sa, trebuia să sprijine stabilirea ritmului. Și eu mă remarcam prin a nu spune nimic niciodată. Uneori mi se părea că maniera în care propulsam barca se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
alunecîndu-mi de-a lungul trupului, mai întîi într-o ploaie și apoi absorbită treptat de hainele mele. Capul meu abia dacă s-a scufundat. Am privit înspre locul în care capul lui David a apărut la suprafață, dintr-o dată fără bucle. Chiar așa, reușea să aibă nu doar o expresie surprinsă, ci una mai degrabă ironică. Apoi am privit pe țărm, de unde răsună un hohot de rîs batjocoritor. Băieții cu care, pînă în urmă cu cîteva săptămîni, vîslisem în formulă de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pereche de iole. În ciuda valurilor, care veneau acum din dreapta, apoi din stînga și ne înghionteau încăpățînat, dezechilibrîndu-ne, am încercat să execut o bătaie fermă pentru a ne face primul exercițiu, uscați. Și așa am făcut prima cotitură, mai mult o buclă în rîu numită Omval, cu o viteză rezonabilă. Cum ne apropiam de acel punct, simțeam întotdeauna goliciunea peisajului de țară care acum se apropia în spatele meu. Valurile deveneau altele și simțeam mirosul dezgustător de dulce de cacao de la fabrica de pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bătăi lungi. A durat cinci, poate șase minute cu totul. Suprafața apei era acum desfăcută numai de urma singuratică pe care noi o lăsam în ea, care rămînea vizibilă pentru mult timp în apa liniștită înainte de a dispărea într-o buclă blîndă și a deveni una cu rîul, din nou. Aveam furnicături pe piele. Ici și colo o pasăre începea să cînte ezitant. L-am auzit pe David în spatele meu. "Hmmmm", spuse el, savurînd experiența. Lunile de vară au fost calde
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cum mai aveam să-mi fac brațele și picioarele să mă asculte? Cu îndrăzneala disperării am recuperat, și cînd ceva mai tîrziu David a spus " Da, ține-o tot așa", ceva din sentimentul de dimineață a revenit. La intrarea în buclă, de fapt mai mult o curbă, am văzut la dreapta mea mai întîi cîrma, apoi pînza și apoi atacul uneia din celelalte echipe, un băiat cu o față roșie, strălucitoare, care a privit într-o parte cu o privire mînioasă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai întîi la mare depărtare, apoi mai aproape, ca și cum el și, deopotrivă, dușul s-ar fi apropiat. Mi-am ridicat capul și mi l-am sprijinit în mîini. Într-o ceață de apă și abur l-am văzut pe David. Buclele negre de-a curmezișul frunții și depășindu-i urechile prin care se scurgea apa. Sprîncenele, fruntea largă și bărbia grea, buzele cărnoase. Nasul mîndru cu ochii de fiecare parte, care întotdeauna priveau ironic, doar acum nu, în acest moment ireal
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la capătul dreptunghiului, ne-am întors și ne-am aliniat pentru start. La prima baliză, cu norocul campionilor, se aflau deținătorii de anul trecut ai titlului, doi tineri puternici în veste de un albastru întunecat, cu expresii grave identice sub buclele identice de un blond închis. Ar fi putut fi gemeni. Lîngă ei, două echipaje în roșu, cele două jumătăți ale unui patru cu cîrmaci, care din bravadă, pentru a arăta care parte a echipei lor este cu adevărat cea mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai spus? - Că erai la bord. - Ce a răspuns? - Că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întuneric, dar fereastra de dincolo de arcadă era plină de stele. Apăruse o lună aproape plină și lumina ei pală strălucea pe pat și pe Rima care, sprijinită în cot, îl urmărea cu un mic surîs grav, ciugulindu-și vîrful unei bucle aurii-argintii. Numai tu m-ai putut ajuta, Lanark? întrebă ea. Nimeni mai deosebit? Nimeni formidabil? — Ai cunoscut mulți bărbați deosebiți? — Nici unul care să nu fie prefăcut. Dar aveam niște visuri fantastice. — Eu nu-mi pot imagina pe nimeni mai deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe piedestalul aruncătorului de disc, vorbind din cînd în cînd cu fetele de alături, și alteori dîndu-și capul pe spate pentru a exhala fumul prin nări. Era îmbrăcată într-o haină din piele întoarsă și o fustă strîmtă, iar o buclă blondă i se ondula pe chip, ascunzîndu-i pe jumătate ochiul stîng. Thaw își acoperi ochii cu mîinile de parcă ar fi dorit să și-i apere de lumină, și se uită printre degete la celelalte fete. Toate luate împreună dădeau senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărboși înalți care rîdeau liber în locurile publice. La ore făcea tot ce-i spuneau profesorii cu o lejeritate care părea disprețuitoare, dar îl impresionase pe Thaw pentru că era mereu în compania lui Molly Tierney, fata cu voce catifelată și bucle blonde. Se așeza lîngă ea în timpul orelor, îi dădea țigări și-i ducea planșeta dintr-un loc în altul. De obicei avea o expresie nerăbdătoare, copilăroasă. Cofetăria Brown’s din Sauchiehall Street avea o scară îngustă care cobora într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de compacte, că Thaw, ca un scufundător într-un salon dintr-un vas de croazieră naufragiat, simțea cum îi apasă urechile. într-un separeu, la dreapta lui, Molly Tierney stătea înclinată pe o canapea zîmbind și trecîndu-și ușor degetele prin bucla care-i atîrna pe frunte. Ceilalți din clasa lui Thaw stăteau la o masă de lîngă ea, sorbind cafea și părînd plictisiți. Thaw se strecură pe un scaun lîngă Macbeth, fără să i se dea mare atenție. Sunetele de mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
termina pînă atunci. — E o promisiune? Pot să comunic asta adunării bisericești? — Da. E o promisiune, zise Thaw abătut. Cu puțin înainte de Crăciun, lua prînzul la masa de împărtășanie, cînd intră o doamnă între două vîrste cu un nor de bucle argintii. Purta un șorț alb. Se uită lung la el, își mută privirea la pictura murală și se uită din nou la el. El se duse în grabă de la ea, zicînd: — Doamna Coulter! — Ei, Duncan? — Ce faceți aici? Lucrați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la etajul cel mai de jos, iar el se grăbi spre ei, privind în dreapta și stînga. își aminti că întîlnise o gură mică, zîmbitoare, cu buze subțiri, într-un luminiș de păr negru și strigă spre gura care rîdea printre buclele negre: — Tu ești? Am fost împreună? — Cînd? — în dormitor? — O, nu, nu eu! N-a fost Helga? Femeia care dansează acolo sus? El se grăbi să ajungă la ringul de dans, strigînd: — Tu ești Helga? Am fost împreună în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un birou. Un alt sergent se afla în spatele ghișeului, și o bătrînă în jeanși și haină de blană în fața lui. Avea o față ascuțită și respingătoare; părul rar, vopsit blond, era strîns într-un conci în vîrful capului, și printre bucle i se zărea scalpul. — Salut, Lanark, zise ea. — De ce nu a fost dus în fața magistraților azi dimineață? întrebă ea. — Aglomerația. — Curtea nu mi s-a părut prea aglomerată. Haide, Lanark. Avea vocea dură și hîrîită. O urmă pînă la treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]