14,936 matches
-
cât a fost înainte - torn apă călduță, pun sare și mestec bine, așa cum a zis bunica. Vine ea acasă și-i spun că am făcut ceea ce a zis și totul, în final, a fost bine. Și nu a mai aflat bunica de această mică faptă a mea. A fost o copilărie frumoasă și fiecare a avut astfel de copilărie și, chiar dacă au fost neajunsuri în familie, noi, copiii, eram preocupați cu joaca. Și numai părinții, bunicii, știu prin ce au trecut
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
viața. De când am început să scriu, persoanele dragi îmi zic „lasă prostiile, ia și scrie”. Ce plăcute sunt aceste observații! Aceste observații sunt diferite, pentru că-mi arată că cineva are grijă de mine. Nu primeam observații, de când am crescut, de la bunica, de la rude, de la tata. Mă consideram mare. Unele persoane, care te cunosc și văd că tu ai un succes, încep să se uite cu alți ochi la tine. Asta e specific societății noaste, adică trebuie să fii „în rând cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
sub brăduț. A venit și la noi noaptea. Brăduțul era în camera noastră. Și se auzea gălăgie și, atunci, am auzit că cineva face ceva. Când am deschis ochii, am văzut doi Moși Căciuni în loc de unul, pe mama și pe bunica. De aceea, îmi doresc să se întoarcă acea atmosferă. Sărbătorile de iarnă ale copilăriei mele sunt de neuitat. Au fost atâtea amintiri plăcute... Îmi amintesc săniuța mică pe care o aveam, în care mă urcam cu sora mea și ajungeam
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
fiecare dintre noi va simți câtă învățătură va primi de la o conversație cu o persoană, care a trecut prin viață și care este fericită de la fiecare răsărit de soare. Câtă bucurie ar fi, dacă nepoții, copiii, și-ar vizita mamele, bunicile. Câte lucruri pozitive o să primească și câtă bucurie dăruiesc prin faptul că nu uită de ei. Trebuie să profităm de acest timp, în care ei sunt în viață, căci ei sunt o lumină în întuneric, de care nu trebuie să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cu noi. Ajuți, vei fi ajutat. Noi suntem croitorii propriei vieți, de aceea, să o croim corect. Că unde e lucru făcut rău, de acolo se strică mai tare. Nu trebuie să ajungem la distrugere, noi suntem frumosul, coroana copacului! Bunica Bunica mea este cel mai bun prieten și o mare comoară. Ea știe să dea un sfat bun la timpul potrivit, ea poate să fie bună, să fie grijulie, blândă, dar și severă. Nu e ceva rău, mă bucur că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
noi. Ajuți, vei fi ajutat. Noi suntem croitorii propriei vieți, de aceea, să o croim corect. Că unde e lucru făcut rău, de acolo se strică mai tare. Nu trebuie să ajungem la distrugere, noi suntem frumosul, coroana copacului! Bunica Bunica mea este cel mai bun prieten și o mare comoară. Ea știe să dea un sfat bun la timpul potrivit, ea poate să fie bună, să fie grijulie, blândă, dar și severă. Nu e ceva rău, mă bucur că severitatea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
așa, am petrecut această sărbătoare pe parcursul a mai multor ani. În unii ani, au fost și excepții, căci în acești ani, mai veneau frații mamei, împreună cu familia lor. Dar, oricum, nu era așa cum arăta Anul Nou în copilăria mea. Acum, bunica îmi permite să iau singură decizii și cu orice hotărâre de-a mea este de acord. Uneori, asta mă încurajează și îmi dă mai multă speranță. Cred că am moștenit multe calități de-ale ei, mai cu seamă, în a
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
poate să explice toponimul. Unii spun că toponimul Breaza poate proveni și din bulgarul br*az (Breazu, respectiv Breazaă ca nume de persoană. Din spusele oamenilor vârstnici, care nu îsi mai amintesc de trecutul localitătii, din povestirile părinților și ale bunicilor, rezultă că satul l-a întemeiat ciobanul descălecător din Țara Bârsei sau din Tara Făgărașului și descendenții săi: Nistor, Surdu, Irimescu, Gaibăr, Pescaru, Sandru si Vrabie, pe măsură ce se producea o saturatie demografică relativă. Ei șiau înălțat casele pe dealurile și
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
De la începutul poveștii lor, Domnul R. a gândit mereu cu voce tare în prezența iubitei sale, mai ales în acele după-amieze lungi în care Teodora uită pentru o vreme să mai plece acasă („copii sunt destul de mari, mai este și bunica cu ei...”), iar el, bucuros de prelungirea șederii, se destăinuie în continuare. Ea îl ascultă, intervine din când în când, „punctează” cu un gând propriu sau „deturnează” cu o glumă cursul prea grav al discuției. Deși nu lasă să se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tinerețe, bătrânețe, făcîndu-se abstracție de diferențele ce țin de caracter, de cultură și de educație. Se știe că există tineri bătrânicioși și bătrâni capabili să se avânte în proiecte tinerești. „Omul îmbătrânește, dar inima rămâne tânără” - spunea cândva o frumoasă bunică din Schinenii Vasluiului. Sau, cum se mai zice azi, ai vârsta pe care o simți, nu pe care o citești în acte. Domnul R. ar dori să nu i se „interprezete” faptul că își mărturisește gândurile și emoțiile trăite în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mă mai duc în p-p-pădure! Atunci cine să se ducă, eu? întrebă doctorul făcîndu-i lui Nuțu semne cu degetul la obraz. Dr-dr-dracul să se ducă, c-c-că eu nu mă mai duc! Și ieși din casă luînd-o la fugă spre casa bunicilor. Dați-o-ncolo de canistră, zise Matei a lehamite. Găsesc eu alta pînă dimineață. Bine c-am scăpat cu viață din grozăvia asta! Dar a mai rămas vin în ea, frate, nu-i vorba de canistra propriu-zisă, glăsui plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
unui mort, apoi tot Ilinca fu cea care sparse gheața spunînd cu destulă îndoială: Mda, îs drăguțe... Uite, asta seamănă puțin cu mătușa Lisaveta. Numai că aici pare mai bătrînă... Iar asta, zise Nuțu arătînd spre alt portret, s-s-seamănă cu bunica. Numai că n-are o-o-ochelari. Bietul Bărzăun!... Mai bine se dărîma casa pe el decît să audă asemenea remarci!... Și cît sperase tot timpul că Ilinca se va recunoaște măcar într-un singur portret și că o să fie foarte încîntată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i prea greoi și că o să se prăbușească cu tot cu pom, cum s-a prăbușit atunci, în pădure, cu arinul. Nuțu îl privi o clipă chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și aruncă în el cu o cireașă, hotărît să nu se mai cațere în pom. Ilinca și Bărzăunul trecură la alt subiect. Adică, mai precis, la cererea Ilincăi, Bărzăunul povesti toată acțiunea din romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ciudate, academice, mai ales spuse de tipi ciudați. Promit că voi participa. V-am vizitat să vă întreb dacă pot să invit viitoarea noră s-o cunoașteți. Aurora: în sfărșit va sosi ziua mult așteptată! Profesore în curând vom fi bunici! x x x în laborator Aurora și profesorul analizează imaginile luate de către profesor din spațiu cu influența gravitației Soarelui asupra suprafeței Pămăntului pe zone. Intră Evelin clonat îmbrăcat într-un costum din garderoba profesorului de laborator. Un cap obișnuit, un
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Evelin: Interesantă este și povestea S.F. că toate rasele de extratereștri din Univers au contribuit cu material genetic la crearea speciei umane pe Pămănt, atăt de diferită și, mai ales, ... colorată. Așa se face că oamenii Pămăntului au părinți, frați, bunici și alte neamuri în tot Universul, de care se pare că au uitat. Dar nici ei nu prea ne dau semnale că există. Adam: Literatura S.F. vorbește de roboți cu față umană; au coduri și programe independente, se încarcă singuri
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
oră, doamnelor și domnilor, intră în scenă trenul care o duce pe Léa în gara unde va (re)deveni Lea. În câteva ore, demisia lui don Álvaro De La Mota va primi iscălitura lui Miguel Luís Alejandro Jiménez Acuña, nepotul unei bunici portugheze care a fost, la un moment dat, fată n casă la familia De La Mota, detaliu care acum, în zgomotul hoardelor protestatare care s-au strâns în față la Archivo de Indias, nu e important decât pentru bătrâna doamnă Acuña
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fruntașilor. În ultimii ani, în localitățile Iași, Tg. Frumos, Focuri și Brătești, copiii rușilor lipoveni pot opta pentru studiul limbii materne Ăpentru mulți dintre ei aproape o limbă străină) în școlile în care învață, spre mulțumirea în primul rând a bunicilor și a celor care conștientizează importanța acestui demers pentru transmiterea generațiilor următoare a caracteristicilor culturale și spirituale care particularizează această minoritate. III. Particularitățile etnografice Aceste particularități individualizează comunitățile ruso-lipovenești în cadrul populației așezărilor din care fac parte, diferențiindu-se de populația
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
locuitorilor orașului din timpul celui de-al II-lea război mondial, din perioada secetei sau a foametei). În cazul acestei metode este indicat ca elevii să se implice direct în relatările prezentate sau să prezinte o întâmplare asemănătoare aflată de la bunici sau din diverse surse mass-media. Descrierea oferă profesorului posibilitatea de a prezenta direct realitatea geografică, de a reda imaginea unor procese și fenomene din cadrul natural și social. Această metodă poate fi transformată într-o metodă activă dacă se cere elevilor
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
să-l facă albie de porci. — Na, mă, nenorocitule. Să mai zici tu că face Vetuța noastră comerț ilicit! Fire-ai al dracu’ de nenorocit cu cin’ te-a făcut! Mă, tu n-ai mamă, n-ai tată! N-ai bunică? N-ai, ă? Polițistului îi scăpase chipiul pe jos și încerca să se apere cum putea de andrelele ascuțite care-i cădeau în ploaie pe spinare. Spadasinele nu-l slăbeau o secundă. Nici cu andrelele, nici cu înjurăturile. — Să n-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
liniștită pagină după pagină și să sublinieze studențește cu marker galben câte pasaje îi poftea inima, zăcând în fotoliul preferat țdat fiind că oricum era și singurul), cu tapițerie în ton cu șosetele ei bej, de lână, făcute anume de bunica aproape oarbă, dar cu mintea încă întreagă și cu o viață socială cu siguranță mult mai interesantă decât a nepoatei. Dar, spre deosebire de veșnic neîmplinitul ei amorez, barmanul Florin, cu un început de luminiș în creștetul capului și purtător la cingătoare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și el cu niște ochi întunecați și promițători care mie îmi aminteau de găurile de cașcaval în care îmi vâram fără drept de apel degetele copilăriei și din care rareori mai reușeam să mi le scot țși atunci la insistențele bunicii) fără să fac fărâme întreaga bucată. REPORTAJ DE LA SPATELE LOCULUI Dragii mei preacurioși cititori, încă de la început vă avertizez să nu porniți la drum cu ideea preconcepută că am să vă povestesc fapte cu însemnătate. Întâmplările, puține la număr și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pădure în momentul în care avusese nevoie de el. Și doar îi ceruse să rămână, dar nu o ascultase, parcă nici nu o auzise. Se descurcase și singură în pădurea necunoscută și întunecată să găsească drumul de întoarcere spre căsuța bunicilor prietenei ei, dar nu pentru asta avea nevoie de el. Avea nevoie de îmbrățișarea aceea care-i insuflase siguranță, în care trăise ceea ce nu mai simțise în brațele altui bărbat. Și nu era vorba de dorința pe care reușise să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la starea inițială, de parcă totul complota împotriva ei. Adoptase neputința ca pe starea ei naturală, firească și continua să conviețuiască împreună ca două bune prietene. Proastă companie își alesese. Și cât de bine se simțise când, în florăria din fața casei bunicilor Anei, reușise să se elibereze de toate poverile care îi sufocau sufletul la fel cum și buruienile fuseseră înlăturate. Apoi Străinul. Nu, el nu era o nouă povară, dar venise să o bulverseze tocmai când se liniștise, când hotărâse să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care trebuia să dea interviul, ce ar fi putut să-i spună? Era o poveste mult prea lungă și cu siguranță ar fi deranjat-o că nu-i vorbise despre El de când se întorsese din mini vacanța petrecută în căsuța bunicilor ei. - Vin până la tine chiar acum. - Nu te deranja, chiar te rog să nu vii. Nu e cazul. Îmi este somn, vreau doar să dorm și nu ai avea cu cine să te înțelegi. Doar știi că nu sunt o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da. Nici măcar nu ai făcut bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era din ce în ce mai încurcată - Nu am stabilit că ai nevoie să petreci câteva zile în casa bunicilor mei, ca să ai timp să meditezi la tot ce a rămas nerezolvat și care te apasă ca o povară? Nu ai zis că ai nevoie de liniște și că vrei să te desprinzi puțin de zgomotul și tumultul orașului? Pentru că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]