2,180 matches
-
mai rămas din vechea, mai bine zis din vechile aristocrații, a devenit o mică burghezie. Vechea aristocrație a devenit, ca și alții, o burghezie a banului. În ce-i privește pe muncitori, ei nu au decît o aspirație, să devină burghezi. Chiar și cînd spun că vor să devină socialiști... "Toată copilăria mea, continuă Péguy, am văzut reparîndu-se scaunele, în același fel și cu aceeași tragere de inimă, cu aceleași mîini cu care acest popor și-a ridicat catedralele". E, în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Nu e de prisos s-o spunem încă o dată, repetă Péguy, de la burghezie ni se trage tot răul, tot ce este aberație, tot ce este crimă. Burghezia capitalistă a infectat poporul. Mai precis, 1-a infectat cu ceea ce este spiritul burghez și capitalist..." REFUGIILE UITATE E vorba deci de o puritate pierdută, dar și de o solidaritate care s-a rapt. Acel vechi cartier din Orleans în care s-a născut și și-a petrecut copilăria nu este, de fapt, pentru
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sărbătoarea Federației, a Statului suprem mulți n-au văzut în ele decît niște transgresiuni haotice, niște manifestări anarhice și confuze ale mulțimilor scăpate de sub control. Alții, dimpotrivă, au insistat pe disciplină, pe ceea ce era neschimbat, oficial, deci artificial. "Eden al burghezilor fericiți, distrîndu-se pe căprarii, credincioși prin decrete", le numea Renan. Frumoasa carte pe care Mona Ozouf a consacrat-o acestui subiect 72 vine totuși, de cîțiva ani, să pună la îndoială aceste date ce păreau incontestabile. E o carte care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
se pierde, sensul îndatoririlor sale. Fidelitatea față de gîndirea lui J.-J. Rousseau este asociată aici unei reacții a nobilimii, o reacție antiburgheză și anticapitalistă. 54. Problema este tratată pe larg în lucrarea, adesea uitată, a lui Bernard Groethuyzen, Originile spiritului burghez în Franța, Gallimard, Paris, 1927. Citatele ce urmează sînt din această lucrare. 55. Citat de Bernard Groethuyzen, op. cit. Lucrarea părintelui Croiset datează din 1743. 56. Ibid. 57. Un exemplu recent de condamnare a banului de către o tradiție așa-zis de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
tip de descriere în indicațiile de regie ale unei piese de teatru, unde este vorba de a așeza actorii în scenă, adică de a-i situa într-un anumit loc și de a indica ceea ce fac: (45) SCENA I Interior burghez englezesc, cu fotolii englezești. Seară englezească. Domnul Smith, englez, în fotoliul său englezesc și în papucii săi englezești, își fumează pipa sa englezească și citește un ziar englezesc, în fața unui foc englezesc. Poartă ochelari englezești, o mustăcioară cenușie, englezească. Alături de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
patra, lux nemaipomenit, struguri negri, aduși din țările calde*. G. de Maupassant, Pierre și Jean, p. 212 Textul B (...) Ne oprirăm în pragul unei încăperi cu dușumea din ciment, o sală de mese mizeră transformată într-un fel de salon burghez, unde domnea o atmosferă de petrecere fără lăutari. (p 1) Sînt toți acolo, internii azilului, adunați la aperitiv, înghesuiți cîte trei-patru la o masă de plastic, așezați pe niște scaune de grădină pe care ei le numesc fotolii. (p 2
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
conducătoare își mențin imperturbabil pozițiile dinainte de 1989. Țesătura socială comunistă, la nivelul structurilor sociale, este foarte puțin schimbată. Doar ușor zdruncinată. Să ne amintim: în 1948 și în anii următori, noile familii sărace, militante, familii și tovarăși ocupă casele foștilor burghezi, impunându-le să împartă cu ei apartamentele în promiscuitate; în 1990, nimeni nu a provocat o astfel de bulversare revoluționară. Foștii conducători de partid, nomenclaturiștii și cadrele au rămas liniștiți în vilele și locuințele lor! Și totuși, în ciuda sau din cauza
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
gen de notații, de factură narativă, "realistă", inserate preponderent în memorialul "italian" (vezi mai cu seamă "paginile florentine"). După excursia prin natură și instructivul itinerariu artistic, călătorul simte nevoia să se relaxeze într-un mod cât mai confortabil, ca un burghez ce știe să prețuiască și plăcerile spiritului, și binefacerile civilizației: Admir totul ce are o valoare în sine sau numai dată de timp, dar fac o largă parte și simțului de modernitate. De aceea simt o mare plăcere când văd
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lagune. În realitate, Veneția rămâne o "necropolă a unei slave trecute", victimă (morală) a superbiei sale nemăsurate de altădată, iar naratorul lovinescian se arată dezgustat de spectacolul decrepitudinii, cu farmecul morbid-decadent al obsolescenței, vădind o receptivitate mai curând "antiestetică", de burghez pragmatic (nu trebuie uitat că, în textul originar, impresiile sunt ale călătorului în căutare de confort și odihnă, după o boală grea!). În concluzie, teatralizarea convențională a fragmentului memorialistic cu ajutorul personificării și al dialogului abstract dintre narator și Cetate (de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să râdem și a rescris povestea după gustul său, modernizând "decorul" și, deopotrivă, psihologia zeilor din Olimp, pe care i-a obligat într-un final să se comporte civilizat, fără patimă, dacă nu chiar ca niște intelectuali, măcar ca niște burghezi onorabili. Primul intră în scenă Vulcan, individ necioplit, cu păcate grele (e hoț, bețiv și afemeiat), ce obișnuiește să-și ponegrească frumoasa nevastă (o zeiță, totuși!) în fața fetelor de pripas, aciuate pe la cârciumi în căutare de clienți darnici. O anume
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
omului mărunt, incapabil să recunoască valoarea semenilor (huhurezul e o pasăre tăcută și urâtă, care găsește minunatul glas al privighetorii "un zgomot fără înțeles"), pentru ca, în Isvorul și nourul, obiectul pedepsei morale (din perspectiva filosofiei practice și a "bunului simț" burghez) să îl reprezinte însuși sentimentul estetic, gratuitatea artei, la fel ca în Greierele și furnica. Pe scurt: izvorul se bucură de lumina soarelui și de veselia din jur, dar bucuria îi este umbrită de apariția unui nor pe care, supărat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lui Mircea Zaciu, potrivit căreia "gustul călătoriei pentru plăcerea ei proprie, fără sensul utilitar, aproape că ne-a lipsit" (Mircea Zaciu, Teritorii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976, p. 21). Oricum, călătorul, dacă ține jurnal, face măcar involuntar proză, ca monsieur Jourdain, burghezul lui Molière, și asta deoarece călătoriile "sunt totuși literatură din punctul de vedere al structurii lor; călătoria, ca și orice text literar, este materializarea unui traseu virtual care se desfășoară independent de intenția și voința autorului, organizându-se într-o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
minune aflată atît de mult deasupra forțelor și chiar a voinței umane..." (ed. 1821, pag. 319). Aceasta a constituit marea speranță a Revoluției franceze, certitudinea unei întregi elite a gîndirii, recrutată atît din rîndul nobililor, cît și din cel al burghezilor, formată în cele mai bune școli, de către iezuiți, cei mai buni preceptori ai vremii. Totuși, această domnie a prinților-filosofi a Rațiunii nu pare să poată să se instaleze doar prin voința oamenilor. În loc să ia în considerare convulsiile și masacrele pe
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
revoluție trebuie să fie: în mod deliberat nedrept, dacă este magistrat, în așa fel încît să ridice opinia publică împortiva țarului; tracasant, dacă el este însărcinat să perceapă impozitul, în așa fel încît să-i împingă la disperare pe micii burghezi timorați, care atunci vor participa la acțiunea revoluționară. Neciaev denunță societățile secrete ale căror acțiuni sînt necunoscute publicului. Toate acestea, spune el, reprezintă în ochii noștri tot atîtea jocuri puerile, ridicole intolerabile fără influență. În același timp, Neciaev subliniază importanța
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
așa cum scria Kropotkin în "La Révolte" din 18-24 martie 1891: "Un edificiu bazat pe secole de istorie nu se distruge cu cîteva kilograme de explozibil." În ciuda acestei mărturisiri de neputință un incendiu terorist bulversează Franța. Cizmarul Léauthier înjunghie pe "primul burghez venit" la 13 noiembrie 1893: de fapt, ambasadorul Serbiei la Paris. În acest caz ne putem întreba ce-i cu pretinsa orbire a atentatelor anarhiste. Vaillant aruncă o bombă în Camera Deputaților pe 9 decembrie în același an. Ce importanță
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
insurecția finală (Armata roșie, februarie 1972). Nu mai este vorba deci de a antrena poporul ca în prima Comună pariziană din 1793, nici de a trezi cele mai rele instincte, așa cum vroiau Neciaev și Bakunin, nici chiar de a înspăimînta burghezul ca în timpul celei de a doua Comune pariziene din 1871 sau cum gîndeau anarhiștii "fin de sičcle", ci de a obișnui poporul cu violența, cu morți necunoscuți găsiți dimineața pe stradă, cu abdicarea, cu fuga, cu liniștea. IV. Orientul Apropiat
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
satisfăcute de către guvernul german: nepedepsire, răscumpărare, eliberarea prizonierilor. Totuși, alegerile au loc în Berlinul de Vest, și chiar și cei de stînga acuză pe teroriști de a fi făcut jocul dreptei, deoarece poporul începe să se sperie de consecințele liberalismului burghez. În ziua de marți 4 martie, la miezul nopții, Peter Lorenz este eliberat în Volkspark. Membrii Mișcării din 2 iunie sînt arestați pe 9 septembrie 1975 după ce distribuiseră gratuit, în mod imprudent, bilete de autobuz și de metrou, devalizaseră bănci
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
bazele unei filosofii politice oarecare. Nu există, ca și în trecut, decît aforisme belicoase " A pedepsi pe unul, înseamnă să vindecăm o sută" (ibid., op. cit., pag. 161), sfaturi privitoare la arta și modalitatea de a-i crea o proastă dispoziție burghezului sau de a-l teroriza (ibid., op. cit., pag. 159); pentru a termina prin apelul la acțiune directă al micilor grupări (trei, cinci sau zece) fără ca obiectivul să fie vreodată precizat, doar atît: "A transforma lumea și a schimba viața" (De la
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ce caracterizează, în Germania, generația care astăzi a depășit vîrsta de 30 de ani. Ulrike Meinhof a dorit să-l folosească pentru a-i ridica pe copii împotriva părinților lor, în cea mai pură tradiție hitleristă. Să nu uităm pe burghezii francezi care cîntau La Ravachole, care publicau în onoarea sa L'Almanach du Père Peinard pour 1894: "ghilotinat la 33 de ani, Ravachol a devenit pentru unii camarazi un fel de Hristos violent" a cărui moarte "legală" trebuia să deschidă
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
nu risca să fie acuzată de autoritarism, bolnavă de o culpabilitate confuză în mod savant întreținută -, gata să susțină tot ce pare că poate să ofere "o aparență justificatoare conștiinței burgheze" (Jacques Ellul, Métamorphose du bourgeois, pag. 41). În plus, burghezul aureolează personalitatea criminalului așa cum și-l imaginează plecînd de la propria-i reflectare. De aici încolo, este meseria specialiștilor, infiltrați în toate mediile, și în special în mass media, de a face "bunele conștiințe" să treacă de la un sentiment de incertitudine
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
publicului, în vreme ce editorii ziarelor, uneori ei înșiși redactori, isi permiteau, din rațiuni politice, să întrețină o "întreprindere" amenințată în permanență de faliment și de restricțiile de exprimare pe care puterea politică le impunea. În fine, o dată cu apariția statului de drept burghez, presa a fost eliberată de presiunile politice, incepand să profite, ca orice altă întreprindere comercială, de avantajele vânzării anunțurilor de tot felul. Editorii și-au refăcut strategiile, cedând din ce in ce mai mult din spațiul redacțional pentru mesaje de aces fel, menținând pentru
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
apare în mai multe înfățișări, fiecare alter-ego avînd propriul spațiu. O întîlnim pe servitoarea care face curățenie fără încetare și care este abuzată verbal de Doamna: cu un prosop umed, te rog, nu trișa; o vedem doar în acest apartament burghez, mult prea ordonat. O întîlnim pe Doamna, care a apărut cînd Brigitte avea doisprezece ani, pentru a "repara puțin lucrurile". Doamna urăște haosul, iar viața Brigittei era permanent amenințată de haos. Doamna se sprijină de zidul Catedralei Utrecht. O vedem
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dintre copii care tac, adjuvanți. În d) și e), adjuvanții cuiva sînt opozanții altcuiva: martorii, întîlnirile, circumstanțele care ajută la găsirea soluției, un nasture lăsat la locul crimei, alcoolismul criminalului, un portar vorbăreț etc. În f), proletarii sînt adjuvanți, iar burghezii opozanți. În g), soția și cizmele căpcăunului sînt adjuvanți; înserarea, păsările care mănîncă firimiturile și simțul puternic al mirosului căpcăunului care îi spune că prada este aproape sînt opozanți. În h), fiecare poveste pe care o spune Șeherezada este un
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
strigătele într-adevăr răgușite (cît despre entuziasmul sincer eram mai puțin convins, nu mi se transmitea deloc), de pe aceste realități, vedem noi arta (îi plăcea să spună noi și nu eu, ca să arate că nu e singur), nu după idealul burghez al zugrăvirii impasibile a ceea ce are turbure omul..." Mulți ani mai târziu, după ce trecuse prin alte aventuri sinuoase, l-am văzut într-o zi la Talcioc, vindea nu știu ce, rufărie intimă, pe care o primise nu știu de unde... Ținea în mâini
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ce zice în acest caz. - Foarte rău! Dacă i-ai fi citit ai fi aflat că Lenin spune: "jos cu artiștii supraoameni". - Are dreptate, zic, dar există asemenea artiști? - Desigur! - Dați-mi și mie un exemplu. - În concepția sa artistul burghez se consideră supraom, în sensul că se crede liber și nu vrea sa servească nici o cauză! În realitate servește burghezia care tocmai asta dorește, ca el să nu servească nici o cauză. La astfel de artist se referă Lenin. " Fără exemple
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]