8,522 matches
-
să mă crezi. Așa... Pune-l pe masă și nu te mai mira atât: am bănuit manevra de la Început. Intenționat m-am Întrerupt și te-am urmărit atent: când te-ai ridicat, ai băgat mâna În buzunar și ai apăsat butonul de pauză. Vroiai, probabil, să nu irosești banda pe un dialog care n-avea a face cu povestea propriu-zisă, fiindcă la un moment dat trebuia să schimbi casetele, nu? Îmi Închipui că te-ai fi cerut la baie ca să rezolvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era doar o chestiune de secunde pentru ca dialogul să devină inteligibil. Din firida unde Eva și cu mine ne strângeam unul În altul, se auzea ca și cum cineva s-ar fi jucat cu sonorul unui aparat de radio, răsucind foarte lent butonul de volum: mai Întâi un murmur difuz, care treptat se spărgea În bucățele și dobândea conturul vorbelor care Îl alcătuiau. - Le putem găsi și după, nu Înțeleg graba asta... - E mult mai bine să ai toate atuurile În mână... Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tastă. Funcționează pe o frecvență unică, nu poate fi interceptat și e mai tare decât bariera electromagnetică plantată În jurul Centrului, care Împiedică orice comunicare cu exteriorul sau dinspre exterior. Dacă se Întâmplă ceva grav, dar numai În cazul ăsta, apeși butonul și vei intra instantaneu În legătură cu mine. Încă o dată: o faci numai dacă situația devine extrem de gravă! Repet și subliniez: extrem de gravă, fără nici o ieșire. Poate se petrece o minune, poate dă Domnul să avem un car de noroc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-o poziție nefirească, prizonier, parcă, al amintirilor lui tenebroase. M-am temut că i s-a făcut iarăși rău și cred că nu eram departe de adevăr. A găsit forța să se remonteze pentru un timp scurt, a apăsat butonul soneriei prin care Își chema Îngrijitorii și a mai adăugat cu glas slab: - Aceasta este povestea. Întrevederea nostră a luat sfârșit și te rog să nu mă mai cauți vreodată. Dacă ai Întrebări, Încearcă să găsești singur răspunsurile. Acum, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și Gellu Naum mă iubiseră. Un imperiu locuit numai de existențe cu care simțeam că pot stabili o comunicare afectivă indiferent că e vorba de samovarul de argint descoperit În podul bunicii sau de portretul Doamnei de Recamier sau de butonii de onix de la manșetele tatei. Să poți să Întinzi mîna și să-ți aduci În ascunzătorile tale prieteni atît de Îndepărtați, toate acele respirații, toate acele mărturisiri pe care urechea ta le deslușește dincolo de granițele unui timp și ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar cu șină pripășit probabil din fișierul unei biblioteci de cartier. Aici se Înregistrează tot; ce, cît, cum? Biroul șefului. Și dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mormanul de pietriș așa cum privești luna la mare, Întins pe plajă fără să te gîndești la nimic. El nu s-a strecurat pe furiș acolo În malaxor, și mecanicul operator, cel care dirijează totul, nu a apucat să apese pe buton, să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă care Înghite totul. Nu, mortul acela n-a ajuns pînă la malaxor. S-a apropiat doar, cum dau tîrcoale cîinii hămesiți bucătăriilor de cantină. El n-a făcut nici un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în sticluțe, cu bucățele originale de brad descompuse în ele. A lăsat la putrezit carne de miel și a inventat o cutiuță din care duhoarea de hoit se răspândește prin apăsarea unui buton. Iar când își termină treaba în jurul gospodăriei, toți țăranii din sat lucrează numai pentru el. Familiile instruite se așezau și, la lumina lunii, modelau din lut o mulțime de urși morocănoși ocrotindu-și puii. Aveau cu toții numai de câștigat: țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Paul, dar plecase de dimineață, iar Claire nu știa unde s-a dus sau când se întoarce. Tom m-a condus până la stația de metrou. Se întâlnea cu Julia să vadă un film și era extrem de emoționat. Acasă am găsit butonul roșu de la robotul telefonic aprins, ceea ce m-a făcut să mă simt dorită. Dar cum primii doi au închis înainte să spună ceva, puțin probabil să mă fi dorit atât de mult. Oricum, al treilea mesaj a compensat din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
amândoi la ecran. O voce masculină a anunțat că subiectul din seara aia urma să fie dacă vârsta la care te poți declara homosexual poate fi sub cea de șaisprezece ani. Cu viteza luminii a sărit instantaneu și a apăsat butonul off, cu privirea încruntată. —Mă interesa, am protestat. —Ei bine, pe mine nu. —Ai avut o zi proastă la birou? Când l-am întrebat cu ce se ocupă, Nat mi-a dat de înțeles ca data viitoare să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
zâmbet răutăcios, mai ales când Dudu trebuia să se înalțe ca un copil, pe vârful picioarelor, ca să ajungă la clanța ușilor. Aceste gânduri îl frământau chiar în prezent, acum când se găsea în fața unei porți, încercând zadarnic să ajungă până la butonul soneriei familiei Fischer. Dudu dorea s-o vadă pe Nina. Încercase de mai multe ori fără succes, dar se încăpățânase, așteptând mereu un miracol. Și iată, se pot întâmpla chiar minuni în această lume cenușie a nordului! Prin geamul aburit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
unei ordini răsturnate, încercând din răsputeri să se deznoade dintr-o legătură creată din propriul dans. Deodată, pe când tocmai își ridicase cu fermitate unul din brațe în sus, întrucât așa necesita procedura respectivă, subrațul lui Berzelius dădu la iveală un buton. Unul de plastic. Îl apăsă imediat, folosindu-se, evident, de arătătorul celeilalte mâini. Se auzi un zgomot năstrușnic, asemănător celui făcut de obiectivul unui aparat fotografic ieftin, automat. Din zona în care ar fi trebuit să se afle sexul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de zor prin fața boxelor de o înălțime amețitoare. Retras în marginea uriașei platforme de lemn care era scena, nervos, încercând din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un timp cu fața roșie, încadrată de barba neagră. - Țe s-a întâmplat cu tumneavoastră? mă întrebă el într-un sfârșit. Acel „țe“ în loc de „ce“, cu un dispreț plin de ură, cu buzele țuguiate a sărutare ițindu-se de sub mustăți, era butonul care ne oprise inimile zece ani la rând. Tăcui rușinat. — Țe e cu tumnavastră? - repetă Kleiman, renunțând la tonul său baritonul disprețuitor și ridicând glasul ca un tenor plin de emoție și de neliniște. Mâinile și picioarele îmi tremurau. Stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apropii încetișor, ca să nu deranjez, și sun scurt. Din stradă vine zgomot mare: un camion trece zăngănind și cutremurând geamurile. Jos sună telefonul strident, ca în fiecare dimineață. Ușa nu se deschide. Atunci mă hotărăsc să apăs încă o dată pe butonul soneriei și rămân în așteptare. În apartament e tăcere, nu mișcă nimic, de parcă nu locuiește nimeni acolo. „Doamne, dumnezeule, gândesc eu, s-o fi întâmplat ceva! Ceva nu-i în regulă aici. Ce mă fac?“ Mai apăs o dată butonul soneriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe butonul soneriei și rămân în așteptare. În apartament e tăcere, nu mișcă nimic, de parcă nu locuiește nimeni acolo. „Doamne, dumnezeule, gândesc eu, s-o fi întâmplat ceva! Ceva nu-i în regulă aici. Ce mă fac?“ Mai apăs o dată butonul soneriei, apăs cu disperare și din toate puterile, apăs și tot apăs până când aud niște pași târșâiți la capătul coridorului. Pașii vin spre ușă și se opresc; apoi se aude cum cineva umblă la broască și, în sfârșit, ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
considera informații în plus, puținele date de care dispuneau, dar măcar cunoșteau ultimul loc unde fusese acesta înainte de a i se pierde urma. Locul unde găsiseră camionul abandonat era puțin mai la deal de unde se afla el acum. Apăsă pe butonul telecomenzii și încuie mașina după care porni voinicește pe drum în sus. Demaraseră cercetarea plecând de la ipoteza că șoferul se îndreptase spre oraș. Pe drumul forestier sau prin pădure. Ba chiar se gândiseră că acesta s-ar fi întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scăzut, nescăpând arătarea din ochi. Și acum, ce facem? întrebă inspectorul. Care este planul? Încercăm să vedem dacă o putem atrage înspre noi, spuse moșul, dând drumul brațului lui Cristian. Brusc, bezna pădurii redeveni de nepătruns. Ca și cum cineva acționase un buton ascuns, lumina verzuie dispăruse dintr-o dată. Inspectorul nu mai vedea nimic acum. Se simțea de parcă ar fi căzut într-un cazan plin cu smoală. Nu te speria! auzi de alături vocea șoptită a lui Calistrat. Sunt aici, dacă se repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se folosesc de norocul lui. Rien ne va plus! se auzi imediat vocea crupierului care nici el nu voia să îi lase pe ceilalți să mizeze pe numărul ales de bărbat. Aplecat peste pupitru, Boris Godunov se pregătea să apese butonul care măsluia jocul însă Mihailovici îl prinse de mână, oprindu-l: Lasă jocul să curgă! Din când în când e bine să nu interve nim. Dă-i pace, chiar dacă va câștiga din nou, deși mă îndoiesc, face bine la reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trei ori la rând același număr! Tipul ăsta a mâncat cu lingurița cât era mic! Ori poate e în cârdășie cu crupierul. Schimbă-l imediat de la masă. Deși știa că acest lucru este imposibil, Godunov se conformă imediat ordinului primit. Butonul care putea influența jocul se afla la ei, în camera de control, crupierul nu putea interveni nici dacă ar fi vrut. Pierderea cazinoului era substanțială, de fiecare dată când numărul ales ieșea câștigător, miza se înmulțea cu treizeci și cinci. Privind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva din norocul lui nu mai îndrăzniră să-i urmeze exemplul. Suma pusă pe masă depășea orice închipuire și ochii tuturor urmăreau fascinați bila albă care începuse să se rotească din ce în ce mai încet. În camera de monitorizare, Mihailovici ținea degetul deasupra butonului de control. Când viteza bilei scăzuse suficient, apăsă lung și așteptă să vadă ce se întâmplă. Boris înjura ca la ușa cortului în timp ce șeful său rămăsese consternat privind fără să-i vină creadă la îmbulzeala din jurul mesei numărul trei. Aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe umăr pe bărbatul care spărsese casa din nou. Ce, mama dracului? repeta într-una Vlad Mihailovici, care nu mai reușea să-și vină în fire. Articulațiile degetului său arătător se albiseră din pricina forței cu care continua să apese pe buton iar rezultatul era un dezastru, bila se oprise tot pe doisprezece roșu. Cele trei milioane pe care le jucase bărbatul se transformaseră într-o pierdere de aproape două sute. Era ceva de neînchipuit, Mihailovici simțea că își pierde răsuflarea. Crupierul acționase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era metoda. Se întoarse la mașină și deschise torpedoul. Răscoli înăuntru, aruncând de-a valma pe banchetă obiectele care nu-l interesau. Bineînțeles că lanterna era chiar la fund. O luă și se apropie din nou de intrare. Apăsă pe buton, îndreptând raza ca o armă spre peretele colcăitor. Fără efect, nu știa ce se așteptase să se întâmple, dar rămase dezamăgit profund când constată că spotul luminos se pierde în valurile de întuneric din fața sa, ca și cum nici n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înhumare cu ceramică din epoca bronzului. Altă așezare din epoca bronzului, aparținând culturii „Noua”, a fost descoperită în satul Pădureni (Moara lui Conachi), situat în partea de sud a comunei, unde s-au găsit cești cu torți supraînălțate și cu buton, precum și ceramică aparținând culturii Monteoru. Cele mai însemnate și caracteristice descoperiri din epoca bronzului au fost în partea de nord și de nord-vest a Colinelor Tutovei, acolo unde este așezat comuna Filipeni. S-au descoperit cinci topoare de aramă și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcut prin ciocănire. Toporul din a doua categorie a fost descoperit întâmplător în satul Balaia (comuna Filipeni); are forma zveltă și elegantă, fiind lucrat îngrijit, cu o ornamentație bogată. Manșonul are partea superioară ușor arcuită și prelungită, cu un mic buton pe creastă. Are dimensiunile: î=14,9cm, L=6,58cm, lț=4cm; tubul de înmănușare=2,5/2,4cm; greutatea=325g. Al doilea topor din categoria a doua, descoperit în satul Lunca, are manșonul arcuit foarte puțin, lama aproape dreaptă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]