56,840 matches
-
te plasezi (ajutat, firește, de uneltele de rigoare: pe de o parte, de limba maternă cu infinitatea ei conotativă; pe de altă parte, de limbajele formalizate cu rigoarea lor denotativă), ai toate șansele de a surprinde - și de a cuprinde - câmpul tensional în care capătă contur și din care se va zămisli lumea ce ne va sta în față; iar acest loc privilegiat este infinitezimalul punct de intersecție al orizontalei funcționării corecte cu verticala ființării drepte. Și soarta filosofiei române, și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
realitate, ea fiind "ființa cea mai uluitoare" pe care a dat-o vreodată Botoșaniul, cel puțin după știința autoarei (asta cînd se știe bine că la Botoșani s-au născut cîțiva poeți "și chiar un vestit general roman mort pe cîmpul de bătălie", cum aflăm tot din Introducere). Prin ce e uluitoare Catinca, frumoasa de la mahala, care din brațele unui bărbat într-ale altuia ajunge în cele din urmă să fie consoarta celui, singurului, pe care îl iubise dintotdeauna? Prin tenacitate
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
cuvine apărată de dușmani din afară. Niciodată în timpuri pașnice sau cînd dușmanul este conaționalul nostru. Patriotismul din vreme de război este un clișeu la fel de vechi și de rezistent ca și patriotismul tradiționalist. Literatura e plină de larma lui precum cîmpul de bătălie din Scrisoarea a III-a de bătutul ritmic în scările de lemn al călăreților lui Mircea. în locul acestei teme a luptei, sacrificiului și jertfei, ar fi timpul ca școala s-o așeze pe aceea a managementului și ecologiei
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
foame. - Ehei!, îi răspunse ea, cui i-e milă de un soldat care fuge de la datorie? Și totuși mie o să-mi fie milă de tine și dacă faci ce-ți cer eu, îți voi da găzduire." El trebuie să sape cîmpul, să taie lemne, și apoi să aducă din fundul fîntînii un amnar cu lumina albastră. Dar vrăjitoarea, vrînd să se debaraseze de soldat îl lasă să cadă în fundul fîntînii cu amnar cu tot, care este de fapt un gin care
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Vinicius stă sub semnul sociabilității. Aceasta înseamnă că poetul evită a rămîne singur cu sine, preferînd contactul strîns cu oamenii, cu faptele, cu obiectele, care dau versurilor sale o densitate materială intrinsecă. Dacă la unii poeți înregistrăm o îngustare a cîmpului liric, fie printr-o opțiune obsesională, fie prin abstractizare, aci, dimpotrivă, ne întîmpină lărgimea, cuprinderea, cultul concretului ca generoasă nelimitare. Însăși dedicația volumului respiră un aer confratern: Această carte se dedică fraților mei de spirit, artă și literatură, precum și tuturor
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
a cuprins și te-a integrat. Altfel nu ești în nici un fel, nicăieri și nici cuvinte nu sunt să le descrie. Ești cuprins în curgerea lor de către toate apele, dar numai pe partea care ți se cuvine pe acest imens cîmp irigat. Ele vin din același loc și umplu șanțurile deschise în fața lor și uneori se revarsă peste ele. Poate așa mi-aș putea reprezenta intensitatea sentimentului care se aseamănă vîltorii apelor care cuprind ce le iese în cale dar urmează
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
anume pe adresa mea: Ei povesteau în largi descrieri războaie însemnate, cuceriri de orașe, înfrîngeri și prinderi de regi; iar înăuntru: certurile consulilor cu tribunii, legile agrare și frumentare, luptele dintre plebe și nobilime. Osteneala noastră e închisă într-un cîmp mai strîmt și fără de glorie: o pace publică jalnică și un Împărat care nu voia să mărească hotarele imperiului. Nu e totuși fără de folos de a ne opri atenția asupra acestor lucruri neînsemnate în aparență, din care însă izvorăsc adesea
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
jeratecul ei rotund înaintînd pripit și făcînd să ardă foița albă, subțire, și mi-a răspuns: - Atît! a repetat. Importantă pentru noi - a mai spus - este propoziția care sper că nu ți-a scăpat: Osteneala noastră e închisă într-un cîmp mai strîmt și fără de glorie... Aici avem noi dreptul, - și ne arătă pe amîndoi, - să mărturisim tot ce este acum mai strîmt pentru noi toți și mai lipsit de orice faimă sau glorie, pricepi? Soarta prozatorului. Nu sînge, nu războaie
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
el nici o opțiune? Este el doar un receptacol deschis să primească un mesaj străin pe care îl preia de-a gata? Scriitorul intervine, selectează, nu este întotdeauna mulțumit cu ceea ce i se dictează, e un fel de agricultor care plivește cîmpul, desparte grîul de neghină, defrișează pămînturi noi, încearcă să forțeze natura în favoarea lui. Scriitorul a fost întotdeauna nemulțumit de puținătatea cuvintelor pe care le are la dispoziție. Unde e cuvîntul ce exprimă adevărul?" Istoria literaturii cu toate curentele, orientările, experimentele
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
o poetică a strălucirii și discreției. Ideea centrală a cărții este că poetica ficțiunii se nutrește dintr-o poetică a mentalului, iar în această poetică a mentalului, fundamental este faptul că lumile ficțiunii clasice își propun să atragă spectatorul în afara câmpului său de experiență empirică imediată. Perfecțiune, atenție, detașare sunt cheile unui univers care convinge prin asimetrie, prin contrastul dintre realul concret și idealul care purifică și organizează lumea ficțională. Literatura franceză a sec. XVII, remarcă autorul, este de asemenea literatura
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
în natură. E un compromis între descripție și viziune: "Printre șine cresc smocuri de iarbă lucioasă, lumina strecurată pe sub castani le aprinde odată cu micul halo de praf dansînd calm în jurul lor. O lumină venind de nu știu unde, răcoroasă, largă, absorbită de cîmp și copaci. În vecinătatea acestui loc pacific, cochete locuințe, printre care ale cîtorva familii de italieni, aduc în spațiu grăuntele de sare. Ziduri albe, sticlă, țigle albicioase". Iată și un portret, din tușe mitologice, al lui Ion Barbu: "Neptun sever
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
înnoptată/ în fustele-ți de altădată,/ că poate gem de strănepoată/ de un de lună clar." O Săptămână în lumina cartofului adună o poezie simplă, imagistică, de melancolie metafizică și cu evocări eterate: "Un somn de ulei/ în fereastra din câmp -/ Sunt o cămașă cu muzicuță/ În cleiul prunilor." În Nouă nopți cu Tremens viziunea e pe alocuri terifiantă și absurdă, sugerată și prin titlu, beția, narcoza fiind o abstragere din lume, din "vara cu miros de beton/ mai rece ca
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
Henri Zalis La începutul anului un editor occidental mi-a comunicat intenția includerii în planul său de perspectivă a două-trei titluri de autori români sub același numitor comun: originalitate la nivelul viziunii, sensuri criptice în câmpul relatării, concizie. După primirea, din mai multe direcții, a sugestiilor promite să le examineze sistematic. Oferta m-a incitat să caut scriitori moderni, cu apariții sugestive valoric, în grad maxim deschise cititorilor străini. L-am preferat, în primă instanță, pe
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
secolului XX: în concurență și interferență cu celelalte categorii tipice ale procurării mărfurilor: "de la stat", "de la țăran", "de la pachet" sau ca "refuzat la export"). Ideea tradițională a comerțului cu lucruri uzate, mai ales cu haine vechi, e de găsit în cîmpul lexical format din Taica Lazăr, vechituri, haine vechi, talcioc etc., în care toți termenii sînt marcați peiorativ. în momentul de față, mărfurile moderne dintr-o societate de consum sînt însă mult mai puțin uzate decît în lumea tradițională, iar rularea
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
simbolurilor în care se complac aleșii muzelor. Considerațiile unui Victor Hugo sau ale unui Alecsandri sînt interesante pentru mișcarea de idei a epocii, dar nu cuprind o evaluare realistă a forțelor aflate în concurență în perioada contemporană lor. Istoria este cîmp de preocupare pentru poeți, căci ei se cufundă în visări pe tema creșterii și descreșterii popoarelor, al scurgerii ineluctabile a timpului, în fond al destinului omenirii. Meditații mai mult sau mai puțin adînci, mai mult sau mai puțin sugestiv exprimate
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
încercări de cosmicizare a lumii, imperiul lui Napoleon Bonaparte. În fața acestei noi tentative cosmogonice pornită de la ideea "păcii eterne" istoria se repetă: "Ș-atunci Nordul se stîrnește din ruinele-i de gheață munții plutitori și-i sfarmă și pe-a cîmpurilor față el ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd și trecînd peste oștire o îngroapă... Și cu fală el ridică drept făclie aurora-i boreală peste-oștirea-ntroienită în pustiul... omăt". "Nordul m-a învins, ideea m-a lăsat" va
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
cărții politologului rus sînt confirmate de buni cunoscători ai realităților politice din imperiul țarist. Războiul de independență avea să confirme aprehensiunile eminesciene. Sigur, războiul trebuia dus, căci consfințirea independenței devenise o necesitate; și apoi, așa cum a demonstrat Maiorescu luptele de pe cîmpurile din Bulgaria au produs simbioza definitivă și necesară dintre țară și suveran, Principele Carol. În același timp însă Principatele Unite au fost pe punctul de a fi încorporate imperiului țarist. A fost necesară acțiunea demnă și energică a Principelui, a
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
timp". Formula finală - "Cam asta a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
cele ale altor continente. Este o întreprindere interminabilă, asemănătoare mersului în spațiu. Ce anume din viață v-a inspirat în poezie? Vine / provine poezia din propriul trup? Din cel al altuia? Din "cogito-ul rănit", de sorginte freudiană? Sau dintr-un câmp de experiență mult mai larg sau mult mai delimitat? Poezia nu vine / provine doar din viață. Ea este în viață. Sosirea unui poem, care, la o adică, ar putea avea două mii de pagini, ca Mahabharata, este un eveniment care se
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Critica de poezie este deja nocivă, nu doar ineficientă, în cazul noii poezii. Pentru că instrumentele sînt complet desuete. Pentru că au apărut destui poeți care nu mai pot fi comentați prin intermediul unor parafraze critico-poetice. Și o ultimă filozofare: cînd cineva din afara cîmpului literar îmi cere să-i recomand o carte bună, niciodată nu pomenesc un volum de poezie. Pentru că atunci aș semăna cu un predicator care ar scoate fulgerător Biblia din buzunar și ar începe să predice vertiginos, după ce, cu o clipă
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
va spune mai târziu fiului meu: Toate reușitele sunt zadarnice, doar conținutul moral al acțiunilor și al gândurilor asigură devenirea ființelor". După-amiază Soare palid de după-amiază, acum, pe balconul hulubăriei mele, cu mirosuri domolite de toamnă; la celălalt capăt al câmpurilor golașe, se zbenguiesc, îmbrăcați în haine deschise la culoare, copiii lui Nellie și câinii de la Curtea Mare. Mai departe, satul, învăluit în fum vioriu, Tazlăul, linia apropiată a zărilor dinspre Gropi și lanțul albastru al dealurilor dinspre Sănduleni, culoarea Necuprinsului
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
reportaj, în plus presărat cu perle antisemite) se face cu vervă și metodă. Mica punere în scenă (citarea unor declarații laudative, dar și a altora care desființează) îi oferă lui Cornel Ungureanu prilejul să explice, pe scurt, unele mecanisme ale cîmpului cultural al perioadei, din România cea încă situată de partea Germaniei și apoi din Franța proaspăt ieșită din război. Una dintre posibilele explicații ale succesului european al romanului pe care Monica Lovinescu, traducîndu-l în franceză, se străduise să-l "cosmetizeze
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
19 ani, în 1878: "Cuvîntul magic de unire răsuna în toate gurile. Hora Unirii se cînta, se dănțuia de poporul întreg și fiecare om își uitase nevoile pentru ca să îngîne voios cu sperările unui viitor plin de adimeniri. Eu însumi, părăsind cîmpul înflorit al literaturei și aruncîndu-mă în torentul politic, îmi culcasem muza în fundul unui portofoliu ministerial și o acoperisem sărmana! cu un teanc de hîrtii oficiale, de memuare, de note consulare etc. etc. Voturile unanime ale Camerelor din Iași și București
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
închis, s-au muls vacile, apoi s-au adăpat, s-au adăpat și boii și caii; plugurile sunt în car; sămînța e în saci, grăpile la îndemînă. Mîine dimineață, cînd răsare luceafărul boului, noi adăpăm - și ziua ne prinde pe cîmp". Angrenați în această ordine prestabilită, în care rolurile sunt bine distribuite iar contextul mereu același, oamenii sunt închiși în sine, rostindu-se rar. Chiar clipele de mare încleștare afectivă se consumă în aceeași tăcere, din care parcă și gîndul s-
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
sine. Acestea contrabalansează și vindecă atmosfera de apăsătoarele semne ale sfîrșitului: un copil găsit care poate provoca furtuni devastatoare, un tată sumbru, impenetrabil, declanșator al unei false Apocalipse, o farsă de fapt; grădini sălbăticite și viața în păduri și pe cîmpuri; o mireasă recitînd cu voioșie versuri de îngropăciune în ziua nunții, viața-moartea și binele-răul din rememorarea întreruptă de durere și halucinație de dinaintea morții. Un roman astfel mai curînd despre gustul dulce-amar al vieții decît despre moarte. Dina Hrenciuc - Pas în
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]