33,891 matches
-
de Musaios, nume mai puțin vehiculat când amintim de cantautori vestiți (astăzi, puzderia lor, mai corect, turma acestora, nu numai în România). Mitologia ne-a precizat că Musaios a fost prieten cu Orfeu, dacă nu frați, în drumul spre golgota cântecului nemuritor. Și cum mama lui Cezar Ivănescu avea nume grecesc, originară din sudul Albaniei, este firesc de el să-i fi lăsat numele de Xantipa (1903-1963), ca să-și amintească în veac de Socrate, de faimosul "Cunoaște-te pe tine însuți
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
mirific, după standard („Pe sub poala cenușie/ A doi plopi ce nu mai tac,/ Drum din sat și drum din vie/ Se-ntîlnesc și cruce fac.// La o parte-i grîul verde,/ Presărat cu flori de mac,/ Legănat de vînt se pierde/ Cîntecul de pitpalac” etc.), numai ea, amărîta, se duce singură: „Iar de cîntă pitpalacul,/ La răscruci cu doru-mi greu,/ Cînd se scutură-n grîu macul,/ Singură mă duc mereu” (La răscruci). Visări însă își face frumoase (se vede că-s din
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
stingherul vis în care/ Și Rugii și-Nchinării ești singur Dumnezeu.../ De unde s-afli-adînca, tăcuta-nfiorare/ Ce-și viețuiește traiul ascunsă-n gîndul meu?// Și gîndumi visătorul e pururea cu tine./ Credința lui: Iubirea; Icoană: glasul blînd/ Ce l-a robit c-un cîntec și-n vraja lui îl ține” etc. (Scrisoare). Cu tot chinul, tot iubirea rămîne religia supremă și pentru Ada (de nu cumva tocmai din pricina asta): „Să nu fugi de calda-i pornire,/ Să nu fugi de-al inimii drum;/ Că
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
și revărsare de patimă, ca răzbunare rezolută pe atîtea frustrări: „O, tulburarea ce-o vezi în ele/ E valul care - dezlănțuit/ Din adîncimea inimii mele - / Se urcă-n ochii ce i-ai privit.// Ca o undire, ca o năvală” etc. (Cîntec vechiu). Pînă la urmă, după cum se vede, Ada a găsit calea. Numai că dacă poeziile-s puse cît de cît cronologic (și Nicu zice că așa lea pus), se pare că a pierdut-o din nou și repede, căci redactează
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
cunoscut în lumea muzicii transilvănene și naționale datorită îndelungatei colaborări cu trupa Semnal M. Francisc "Saci" Solomon a fost cooptat în trupa Semnal M în anul 1979, chiar înainte că formația să scoată al doilea și cel mai renumit album "Cântece transilvane", cel care conține și melodia de succes "Bal la Apahida". După o despărțire de câțiva ani, Francisc Solomon revine în Semnal M între anii 1986-1988. În acest an, Francisc Solomon a fost în turneu cu trupa Transylvania în cadrul edițiilor
Solomon ”Saci” Francisc, de la Semnal M și Transylvania , a murit by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/24352_a_25677]
-
3 m. coborând de pe scenă să nu lovească cu capul tavanul. Între numerele de circ au cântat două fete frumoase una blondă, Lucreția Ciobanu și alta brunetă, Ana Fărcaș, despre care se zicea că-s surori. Îmi amintesc ca azi cântecul interpretat în Duo: ...vară, vară primăvară/ Toate plugurile ară/ Numai plugul badelui/ Șade-n vârful dealului/ Nici nu ară, nici coboară... Apariția lui Titi Boldescu a fost surprinzătoare. Țiganul uriaș întins pe o saltea, își pune o scândură pe piept
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
e în stare să se sacrifice (o și face), când nu i-o cere nimeni?”. Se prea poate ca Monica Lovinescu să vadă această fatalitate și prin prisma faptului, aparent împăcat, de a nu avea copii. Nu întâmplător își amintește cântece din copilărie și reface imaginea tatălui și a celor apropiați, pe care îi descoperă, fără excepție, într-o galerie de nefericiți. În orice caz, ființa ei interioară e copleșită de incertitudini. Scrie, în legătură cu bolile: „Tunelul acesta mi se pare interminabil
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
pe patru cărări, abia reușind să îi arunc/ două-trei vorbe deșucheate înainte să mă prăbușesc/ cu capul pe masă și cu mâna peste beregata lui.// (...) mă rog cum pot: uneori tăvălit pe dușumea, alteori/ șuierându-i în urechea teafără un cântec deocheat,/ el oricum n-aude, dar cu el e mai puțină teamă,/ mai puțină singurătate-n casa asta.// poate doar moartea îmi va fi la fel de nemiloasă/ ca moartea pe care dumnezeul celorlalți o pregătește/ pentru fiecare dintre ai lui în
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
fiecare dintre ai lui în parte./ pe dumnezeul meu eu însă-l pot ierta și pentru asta,/ el n-are habar, doarme căzut într-o rână pe masă,/ când mă rog nu urlu, el oricum n-aude,/ abia lălăi un cântec deșucheat, mă clatin spre el, îi caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să se amestece
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
s-ar fi putut ajunge la Asta nu este viața mea. Există mărci comune, punți între realitatea prozastică și cea poematică (și ar fi de ajuns să citez poeme ca Tatăl nostru care ești în ceruri, Buna Vestire sau, mai încolo, Cântec de leagăn pentru Anaaugustinmarta ori Inima mea pustie ca pusta pustie). Există și o temă recurentă a extincției, imaginată acvatic (iar în legătură cu ea îi las pe alții să gloseze comparatist) și se pot identifica numeroase zone care, pur și simplu
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
rând pe rând fiecare literă ajungem la rezultatul dorit. Este o metodă care funcționează bine când trebuie învățate clasificări. Utilizarea rimei și ritmului: reținem mai ușor lucrurile care au o anumită muzicalitate (spre exemplu rimează sau chiar formează versurile unui cântec la modă). BACALAUREAT 2014, BAC 2014. Iată o modalitate minunată pentru a nu uita prea curând ceea ce trebuie să învățăm. Poveștile: sunt elemente cu care memoria s-a obișnuit din fragedă copilărie. Dacă putem pune aspectele pe care trebuie să
Un mare psiholog îți arată cum scapi de stres la BAC. 8 trucuri pentru a învăța mai repede by Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-journal/Journalistic/24697_a_26022]
-
dorul libertății” etc. (Evadare). Oximoroanele sunt și voluntare și involuntare (dar mai mult de primul fel, căci pe rețeta lor merge imaginația Anei), iar fondul din care scoate versurile e cu sfîșieri și dureri, cu zăvoarele elegiace slobozite de tot: „Cîntece vesele nu cere de la mine,/ Triste le fac eu cîntînd.// Cuvinte de dragoste nu cere de la mine,/ Sunt ploaie de vară, sunt vînt.// Credință și pace nu cere de la mine,/ Sunt moartă de mult - netrăind.// Pasiune, dorință, nu cere de la
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
moartă de mult - netrăind.// Pasiune, dorință, nu cere de la mine,/ Sunt rece, mereu arzînd.// Calde priviri nu cere de la mine,/ Sunt lacrimi prea multe și timpul e lung.// Iubire pe veci nu cere de la mine,/ Ea vine mereu plecînd.//...// Sunt cîntec de lebădă, sunt brumă de toamnă,/ O frunză rămasă din anul trecut” (Răspuns). Cam toate poetele scriu din suferință și jură pe lacrimi definitive, dar asta nu înseamnă că nu fac pauze de frenezie amoroasă. Și Ana face, ba chiar
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
grele ca piatra, apasă,/ Sufletul meu ca sicriul e ros,/ Întuneric nepătruns cu culori străine,/ Cu miros de tămîie, de moarte vorbește”. Nu-i de mirare nici că, sătulă și exasperată de atîta întunecime, izbucnește în chiote: „Vreau veselie și cîntece tinere,/ Fără semnul de jale în ele./ Mai multă lumină aprinsă/ Să gonească întunericul, dușmanul/ Ce pe mine mereu mă pîndește.// Mi-e sete de vorbe dulci și frumoase,/ Mi-e foame de tot ce nu am gustat” etc. (Iluzii
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
ea prea iute-n epica lor) și-i greu de spus cum se simte ea pe parcursul unei singure strofe, darmite pe cel al unei poezii: „Trăiesc în adîncul resemnărilor,/ Sorb aerul din mișcarea valurilor,/ Privesc prin neguri umbra soarelui,/ Aud cîntece din lumina zărilor” etc. (Descătușare). O poetică a incongruențelor pare a fi chiar metoda ei favorită, căci și atunci cînd nimerește o imagine nu știe cum s-o folosească și repede o bruschează cu alăturări chinuite: „Plutește-n albastru argintul
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
luptei, un steag victorios”. „Libertatea”, „lumina” etc. își au imnurile lor; nu mai puțin, firește, „munca” și omul care o face: „Omul e viața, brațul lui stîncă,/ În fața lui totul de-acum se-nchină;/ Pașii sunt luptă, ochii iubire,/ Sufletul cîntec și fruntea lumină” (Cîntecul muncii). Vlaicu Bârna sugerează că necazurile poetei s-ar fi tras, după război, și de la „faptul că ignora cu desăvîrșire temele fierbinți ale luptei de clasă,”16 dar, după cum se vede, Ana era destul de pe linie
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Libertatea”, „lumina” etc. își au imnurile lor; nu mai puțin, firește, „munca” și omul care o face: „Omul e viața, brațul lui stîncă,/ În fața lui totul de-acum se-nchină;/ Pașii sunt luptă, ochii iubire,/ Sufletul cîntec și fruntea lumină” (Cîntecul muncii). Vlaicu Bârna sugerează că necazurile poetei s-ar fi tras, după război, și de la „faptul că ignora cu desăvîrșire temele fierbinți ale luptei de clasă,”16 dar, după cum se vede, Ana era destul de pe linie. Ba chiar cu oarece
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
necazurile poetei s-ar fi tras, după război, și de la „faptul că ignora cu desăvîrșire temele fierbinți ale luptei de clasă,”16 dar, după cum se vede, Ana era destul de pe linie. Ba chiar cu oarece zel: „Cînd aud cum răsună cîntecul muncii,/ Cum țîșnește lumina din guri de cuptoare,/ Cum zburdă ecoul cuprins de văpaie/ Și zboară ca șoimul avîntat peste plaiuri,/ Atunci în suflet o magică strună/ Vibrează și cîntă: Slăvit fie omul!” etc. (Slăvit fie omul). Pot fi adăugate
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
ocolită prin aproximări imagistice și aluzii ce-i reduc violența fără să afecteze o anumită expresivitate ironic-burlescă. Sub titlul Sexul ei, stau următoarele două versuri: „alună culcată în iarbă / ca într-o strană”; sub altul, Poezie, citim un ecou de cântec de lume: „marie / dărâm cu scula mesele din berărie” ... „Minimalismul” - alt atribut-clișeu pentru poezia mai recentă, nu lipsește nici de aici. Câte un text ce coboară ceremonialul în derizoriu poate aminti de sumarele texte ale lui Constatin Acosmei din Jucăria
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
Maria Băsescu. Carol Ferdinand, născut pe 11 ianuarie 2010, la Maternitatea "Regina Maria" din București și botezat pe data de 22 mai 2010, în religia ortodoxă, a primit numeroase daruri de la nașa sa, printre care și un scăunel pentru învățarea cântecelor și a poveștilor, precum și baloane, coifuri și un pulover, în timp ce mama sa a primit un ghiveci cu o orhidee. Citește și:
Află de ce Traian Băsescu a lipsit de la aniversarea finului Carol Ferdinand () [Corola-journal/Journalistic/23939_a_25264]
-
prins beat la volan, dacă a depășit viteza maximă legală cu mai mult de 60 de kilometri pe oră sau dacă a fost sancționat de două ori în doi ani pentru conducere agresivă. Și aici ajungem la altă modificare cu cântec: introducerea noțiunii de "comportament agresiv" la volan. Acest lucru va însemna deplasarea succesivă de pe o bandă de circulație pe alta pentru depășirea mașinilor, întoarcerea prin folosirea frânei, pornirea de pe loc prin demararea excesivă sau apropierea prea mare de mașina vecină
Noul Cod Rutier: permisul se va lua la 17 ani. Vezi ce alte modificări aduce () [Corola-journal/Journalistic/24025_a_25350]
-
locul întâlnirii/ am așteptat/ de un timp/ ore trec/ dezolant./ Aceasta gândeam/ iar despre tine”, precedate de un lamento din volumul Plumb: „Iubito, și iar am venit...? Dar astăzi de abia mă mai port -/ Deschide clavirul și cântă-mi/ Un cântec de mort.” Și acum, iată, câteva stanțe din ciclul Noi al lui Dimitrie Crudu: „Simt liniile cum alunecă încet/ Pe sticla geamului înghețat, până departe/ Desigur, sunt liniile vieții unui poet/ dar conturându-se apare motanul Petrache.” Acesta e cadrul
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
greu să reconstruim țara, să ne ridicăm. Așa că adolescenții de atunci erau niște oameni serioși, cu responsabilități. Nu am avut ca eroi cântăreți de rock, nu au existat vedete ale culturii populare. Ne-am maturizat mai repede. Știam și noi cântece pop, dar nu-i veneram pe cântăreți, nu era un fenomen de masă. Acum câțiva ani, am fost la două aniversări de 60 de ani, una în Anglia, cealaltă în Suedia. La amândouă, au chemat câte o formație de oameni
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
de paleomuzicologie din anii ‘80 ale unei profesoare din California, Anne Draffkorn Kilmer, și ale unui muzicolog belgian, Marcelle Duchesne- Guillemin, care au descifrat notele muzicale de pe o plăcuță descoperită în Siria, în situl Ugarit, în 1955, de arheologii francezi. Cântecul, vechi de 3400 de ani, era un imn către Nikkal, soția zeului lunii, și are atât note, cât și text, însă ritmul melodiei nu este marcat. Rămâne de ascultat și de văzut cât de tare se schimbă gusturile. Lista lui
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2419_a_3744]
-
pentru mine? Spuneam în ”Între două lumi” că Eminescu e în buzunărelul copiilor. E în aerul pe care-l respirăm, în apele ce curg mângâind văile și colinele strămoșilor noștri, e-n zâmbetul fecioarelor și-n jocul călușarilor, e-n cântecul de leagăn și al cocoșeilor. E în povestea bunicului și-n rugăciunea mamei. Se scriu multe și se însăilează fapte dar și interpretări cu scopul de a ne denigra tot ce avem mai sfânt identitatea. Tot ce avem mai sfânt
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]