2,562 matches
-
spre casă. Clopoțelul tramvaiului a sunat. Mi-am amintit de tatăl meu și de depozitul în care va fi dus tramvaiul într-un viitor nu prea îndepărtat, ca să rămînă acolo toată noaptea în întunericul care mirosea a ulei și a cîrpe ude. După aceea m-am gîndit la mine pe fundalul unui cer albastru pictat și cu un păr nefiresc de blond, ca într-o fotografie care se oferă la cumpărarea de tutun. Primăvara nu începuse încă, atunci cînd am concurat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mîini, pe mîinile sale înguste, bășicile s-ar fi umflat sub stratul insuficient de bătătorit și s-ar fi deschis așa încît lichidul lipicios să pornească a alerga pe degetele sale în jurul cărora ar fi înfășurat o mănușă sau o cîrpă în vreme ce și-ar fi îndoit din nou spatele și ar fi săpat în pămîntul mîlos, în mijlocul tuturor acelor alte spinări îndurerate. Dacă s-ar fi gîndit vreodată la asta, s-ar fi întrebat de ce nefericiții aceia trebuie să sape în loc să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la nordul acestui râu și care munți îi fereau de a fi încunjurați. Lupta ce se dădu aici fu foarte sângeroasă. Se spunea mai târziu între soldați, că nemaiajungând pânza pentru legatul rănilor, Traian își rupsese hainele pentru a procura cârpele trebuincioase. Dacii fură învinși și din cauza unei furtuni ce izbucni în timpul luptei, încât ei care considerau zeul furtunei ca dușmanul lor, crezuseră că și cerul venise în ajutorul Romanilor. Să căutăm acum a determina după localitățile de astăzi drumul urmat
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
bolovani și tufe, pînă cînd Coulter se opri și zise triumfător: — Uite! Erau pe buza unei viroage care cobora spre apa unui pîrîiaș. Fusese folosită ca groapă de gunoi și era pe jumătate acoperită de cutii, oale sparte, cenușă și cîrpe putrede. Thaw se uită la toate acestea cu plăcere și zise: — A, dar sînt destule lucruri ca să-ți faci o ascunzătoare. — Hai să scoatem cutiile mari mai întîi, zise Coulter. O porniră prin gunoi, strîngînd materiale, apoi le duseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw lucrînd în continuare. Ruth înclină încet cana, pînă cînd un strop de lapte se risipi în centrul hîrtiei, făcînd o mică băltoacă. Thaw se ridică și se duse în bucătărie zicînd: — Ai făcut ceva rău și copilăresc. Aduse o cîrpă curată, șterse laptele și continuă să lucreze. Ruth îl urmări amenințător, cu cana în mînă, apoi zise cu o voce joasă, vibrantă: — Dumnezeule, cît de mult de urăsc! Cît te urăsc! — în acest moment, da, dar curînd n-o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mine imaginea ei aproape leșinată pe care o iubesc neînchipuit de mult, am să-i vorbesc, în gând, prin păduri și prin gări, am să-i fac patul în mine, s-o culc, în fiecare seară, s-o învelesc în cârpe, voi știți foarte bine câte cârpe poartă în sine fiecare dintre noi și câți dorm înveliți în ele, în fiecare dintre noi, și ea n-o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun nani-nani, pentru că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care o iubesc neînchipuit de mult, am să-i vorbesc, în gând, prin păduri și prin gări, am să-i fac patul în mine, s-o culc, în fiecare seară, s-o învelesc în cârpe, voi știți foarte bine câte cârpe poartă în sine fiecare dintre noi și câți dorm înveliți în ele, în fiecare dintre noi, și ea n-o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun nani-nani, pentru că acolo, în mine, în cârpele din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
câte cârpe poartă în sine fiecare dintre noi și câți dorm înveliți în ele, în fiecare dintre noi, și ea n-o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun nani-nani, pentru că acolo, în mine, în cârpele din ea, are să-l învelească pe iubitul ei care o va purta învelită în cârpele din el și o va legăna și îi va spune nani-nani și așa mai departe; iar eu am să plec singur, cuminte și palid, și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fiecare dintre noi, și ea n-o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun nani-nani, pentru că acolo, în mine, în cârpele din ea, are să-l învelească pe iubitul ei care o va purta învelită în cârpele din el și o va legăna și îi va spune nani-nani și așa mai departe; iar eu am să plec singur, cuminte și palid, și voi o să mă duceți în voi, nu-i nimic, așa a fost să fie...“. După
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toți, aici am să vă culc și am să vă învelesc, în fiecare seară...“. Apoi s-a pierdut printre balansurile trestiilor, iar Zenobia și-a lipit de umărul meu umărul ei învelit în fâșia de plastic murdară, neplăcută la atingere, cârpele se aflau înăuntru, mă simțeam bine în ele și am plecat amândoi, umăr la umăr, fără să-i aruncăm măcar o privire lui Iason. Bineînțeles, înainte de a pleca i-am mulțumit domnului Sima pentru ospitalitate și i-am făcut chiar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era, poate, îngrozitor de frig, peste groapa cu apă se așternuse o pânză de gheață, trebuia să o spargem când ne încerca setea; rodeam, câteodată, ierburi, era o stare de dincolo de gânduri, cotropitoarea, disperata dragoste a lumii se ghemuise acolo, în cârpele noastre deschise, desfăcute până la soarele care probabil că mai exista și până dincolo de el, departe, atât de departe, încât distanța se pierdea, uita să mai existe, se risipea în noi, în aerul stătut al scorburii; ajunși aici, vă rog să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din cap și țopăia acolo, ascultând gânguritul Zenobiei; în plus, poate vedea tot ce vedeam noi în centrul peliculei, poate că ne rodea și ierburile, ne murdărea mica latrină sau, ce era mai grav, se încălzea în cele mai intime cârpe ale noastre. „Ascultă, scârnăvie“, i-am spus, „(iartă-mă că folosesc cuvântul acesta, dar n-am altul la îndemână) ce cauți tu aici ? Marș pe masă, porcule, și încremenește acolo, dacă nu vrei să te arunc afară; ia te uită
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la locul lui, și eu te iubesc neînchipuit de mult, dar a fost tare greu“. „Acum nu te mai gândi, nu mai vorbi despre asta“, a murmurat Zenobia. „Te iubesc neînchipuit de mult“, i-am spus, „și e cald în cârpele noastre“. Apoi m-am întors de la fereastră și m-am uitat spre masă; cum era și firesc, Dragoș închisese ochii. 12. Vă rog să recapitulați în timp ce eu, ghemuit în fața golului aceluia pe care l-am numit fereastră, pândeam venirea primăverii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vor să spună; un amărât de fard peste paloarea feței n-ar fi în stare să redea vederii nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare; în plus, ea e nespus de dură și de blândă în același timp. 16. Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit; în privința aceasta ea seamănă cu o lupă în care lumea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am străbătut pavajul îngust al curții (era un liliac, cu trei dungi albe, de vopsea, pe trunchi) și am intrat în casă fără să bat la ușă. De obicei, pe soră-mea Zoe-Olga o găseam bro dând pe bucățele de cârpă, cu arnici roșu, figuri abstracte, îmi plăceau la nebunie; ea nu știa nici să scrie, nici să citească, abia izbutisem, pe când eu aveam vreo șapte ani și ea vreo nouăsprezece, s-o învăț să deseneze patru litere de tipar : O
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
seară de seară ea se întorcea acasă tăcută și ostenită. Se îndârjea într-o activitate pe care eu o socoteam măruntă și inacceptabilă. Dacă la început muncile ei silnice, într-un sordid atelier de decorațiuni unde tăia și lipea pe cârpe și cartoane litere și flori, mi se păreau menite să acopere o viață prea strălucitoare, acum vedeam în ele un fel de resemnare. Cum năzuiam, ca totdeauna, mai mult spre un posibil fără limite decât spre ideal, aveam senzația umilitoare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
articulată cu un gest de invitație spre cuierul lângă care era plasat, ca-n fiecare birou de altfel, calendarul cu patinatoare canadiene. Bărbatul își scoase pălăria neconvins și rămase cu ea între palme. O ținea ca pe-o minge de cârpe. Peppin Mirto nu simțea deocamdată o simpatie ieșită din comun pentru acest străin nici tânăr, nici bătrân, palid, cu ochi umbriți, om pe care fusese rugat de conu Costache, ca favoare personală, să-l sprijine discret. Nu înțelegea foarte bine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre fete se aplecă și-i legă sandalele, iar el căută îndelung cu ochii în deschizătura decolteului ei. Alta îi potrivi mantaua de cârpă și închizătorile din gablonz, chit că în tablou se vedeau de aur. — Ești gata, îi zise și îl altoi peste fund cu palma ei lată, de croitoreasă. Porni înainte și constată în curând că îmbrăcămintea îl strângea peste tot. Asta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ori Isus al creștinilor. Toți plecau de acasă și uitau uneori, precum muritorii. Tuturor le scăpa ceva. O văzu pe mamă-sa înfășată într-o pânză albă și ponosită, destrămată pe-alocuri de atâta spălat. Părul moale îi cădea dintre cârpe și îi atârna înstrăinat ca un lucru al altcuiva. Îi văzu pe pat așternutul, cu însemnul încovrigat al spinării: murise cu genunchii la gură. Pe cearșaf, stăruia ca în ceară urma chinului ei final, cu picioarele strânse, ca un animal
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar. Glasul lui și sprâncenele arcuite o făcuseră să își lase făgăduiala. Și-acum, uite că, la ani când bunică-sa se simțea aruncată ca o cârpă între vechituri, venise unul de un sânge cu ea, care îi șoptea: „Ești frumoasă“. Putea să îl creadă? Avusese femei cam câți sâmburi puteai număra într-un pepene - de ce-ar fi mințit-o? Doar că lumea nu-l mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trag grija. 301 De s-ar lua câți se țin N-ar mai fi frunză pe spin, De s-ar lua câți s-au dragi N-ar mai fi frunză pe fagi. 302 Cine trece ulița? Mândra, țucu-i gurița, Cu cârpa ca vișina, Mie-mi rupe inima. 303 Știu că dracu și-o văzut: Grădină fără cărări, Dragoste făr-de mustrări, Grădină fără pîrlaz, Dragoste făr-de năcaz. 304 Hopa, hopa, Ce-o zis popa, Că mi-o zis ca să mă-nsor - Dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ce-o zis popa, Că mi-o zis ca să mă-nsor - Dar de fete nu mi-i dor. 305 Cîrțo, cîrțo, patule, Ce faci blăstămatule, Mișcă, mișcă din călcâie Ca moara din căpătâie. 254 {EminescuOpVI 255} 306 Vântul bate, scolăie Cârpa nanii roșie, Vântul bate, leagănă Cârpa nanii galbenă. 307 Părul tău e de inele, Nu mă pot uita de jele. 308 Ioane cojocul tău Nu L-aș lua dintr-un tău. 309 Cîtu-i d-ici pân-la Tinca Ca și mine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o zis ca să mă-nsor - Dar de fete nu mi-i dor. 305 Cîrțo, cîrțo, patule, Ce faci blăstămatule, Mișcă, mișcă din călcâie Ca moara din căpătâie. 254 {EminescuOpVI 255} 306 Vântul bate, scolăie Cârpa nanii roșie, Vântul bate, leagănă Cârpa nanii galbenă. 307 Părul tău e de inele, Nu mă pot uita de jele. 308 Ioane cojocul tău Nu L-aș lua dintr-un tău. 309 Cîtu-i d-ici pân-la Tinca Ca și mine nu-i afla, Cîtu-i d-ici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și caligrafie apăsat: "Domnului inspector Bernard Stanley ― Londra-Anglia". Pendula bătu de unsprezece ori. Clinchetul delicat broda o melodie pastelată cu peisaje vechi. ... Străzi pustii de provincie, grădini sleite sub soarele greu al amiezii, scaune de răchită și o păpușă de cârpă uitată într-un tufiș, un flașnetar șchiop abia cărîndu-și cutia. Pe trotuare, frunzele strivite își îngropau în praf sigiliul galben, ud... ― S-a făcut târziu, observă bătrâna. Ploua mărunt, cerul de octombrie plin de apă și funingine părea gata să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iar soluțiile prea simple în general dezamăgesc. Lasă-l să-și închipuie tot ce e mai complicat. Asta îți dă importanță." ― Domnule Ionescu, e timpul să te retragi. CAPITOLUL II ABATELE BROWN ÎȘI SCOATE MASCA După ce înveli arma într-o cârpă moale de diftină, o puse în rucsac. Prin perdele se strecura o lumină udă. Nucu Scarlat pipăi buchetele brodate, destrămate pe alocuri. " Cu ce-și poate pierde cineva timpul, Dumnezeule! Și totuși era o femeie superbă... De obicei, astea bine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]