68,811 matches
-
Tineretului de la Helsinki, văzând că o balerină germană a fost rănită cu o sticlă zvârlită pe scenă, în timpul spectacolului, scrie poemul plin de mânie Comunismul mucos. Auzind versurile acestea, doi dintre naziștii sus-puși sunt cuprinși de admirație administrativă, iar gestapovistul cade pe gânduri și spune: "M-da... Poeții care vin la noi cu denunțuri împotriva dumneavoastră nu scriu asemenea versuri... Dacă, în general, vă pot fi cândva de vreun folos, - câte nu se pot întâmpla? - poftim, pentru orice eventualitate, telefonul meu
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
evenimențial" pentru că în românește a fost tradus prin "ritual", ceea ce nu prea corespunde totdeauna contextelor extrem de fluide pe care Neagu le țese sau, mai aproape de tehnicile generative, le permutează. Mă refer la poemul "Blind's Bite/Mușcătura orbului" unde accentul cade pe "evenimentul" rotațiilor succesive (semantice, conceptuale). Zigzagului grafic i se adaugă jocul subtil al sensurilor materialului și imaterialului supuse evenimentului paradoxal: "Oarba atingere e artă/Oarba iubire/este/albă". (Sînt puține observațiile la alegerile traducătoarei pentru că, în general, soluțiile sînt
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
minuțios mînuite, apare grefat pe o substanță generoasă, degajîndu-i aura vitală, ca o secțiune particulară a lumii, așa cum se cuvine a fi oricare operă poetică ce se respectă pe sine. Vedem în Angela Furtună o poetă de anvergură căreia se cade a i se acorda considerația corespunzătoare. Angela Furtună, Primul Kaddish, Ed. Dacia, 2002, 116 pag., preț neprecizat.
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
mizele puse pe unul sau altul dintre aspecte sunt de cele mai multe ori explicite. În romanul tradițional, chiar și în cazul marilor stiliști (Flaubert, să zicem), miza a stat întotdeauna pe ce se spune. La noii romancieri francezi, dimpotrivă, accentul a căzut aproape exclusiv pe cum se spune, acțiunea nefiind decît un pretext pentru punerea în valoare a tehnicilor narative. Ca orice autor hiper-lucid, Constantin Stan pune sub lupă toate nervurile textului, analizează chiar modul în care crește narațiunea cu instrumente care
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
Cotroceni. Ce mai?! Era personificarea unei nenorociri maligne pe capul demnitarilor... În schimb, îl iubeau pensionarii până la căderea în prostrație; chiar și soacra lui Haralampy, cu o pensioară sub 2 milioane, săruta micul ecran fix în zona moțului viitorului ministru, cădea în genunchi în fața televizorului mulțumindu-i pentru lupta sa neostoită întru sănătatea și fericirea pensionarilor, iar după ce își făcea trei cruci potrivit de mari, fiindcă o fulgera artrita de la umăr, implorá Providența în stil coșbucian: "O, Doamne, Doamne, adă-ni
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
n-ai și tu o căbănuță pe vreo vălișoară cu o piscinuță oricât de mică, da' nici măcar un televizor? Și-a scăzut pibu' de nici nu ți-l mai vede omu'! Stai toată ziua sub măr și aștepți să-ți cadă mere din bugetul Raiului... Că mai vedeam și eu vreo zbuciumată la Etno Tv, o frunză nouă la Andreea Bănică, un răget la Ciao Darwin... - Gata!, a strigat Omul disperat. Mai taci!... - Ceee?! Să tac? Eu? Da' ce, eu sunt
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
Dobrescu, Alina Mungiu-Pippidi, Carmen Mușat, Sorin Vieru. Încadrat de două citate, din Adrian Marino și din Sorin Antohi (axe, de fapt, ale întregii discuții), unul arătînd că nu ne facem bine canonul, celălalt că nu ni-l cunoaștem cum se cade, articolul lui Paul Cernat denunță confuzia canon-canonadă. Adică toate tunurile în aceeași direcție, întotdeauna pe cine trebuie: "surdinizarea, domesticirea sau diabolizarea ereticilor, inhibarea insubordonărilor, transformarea culturii, sub pretextul eliminării intoleranței, într-o zonă căldicică, unde toată lumea menajează pe cine trebuie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
a oprit acolo. Fiind vecini, mă simțeam contaminată și extravagantă... După o noapte lungă și complet albă, populată cu multe și felurite amintiri, am simțit, în zori, că trenul își încetinește ritmul. M-am și speriat. Am crezut că am căzut de-a binelea în timp și sînt într-o altă poveste a mea, într-o mocăniță din Munții Apuseni. Ne apropiam de Belgrad. Încet, foarte încet, dureros de încet. Așa l-am și străbătut. La pas. M-am uitat pe
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
pe Callie la el în vecii vecilor, spuse mama mea cînd plecau. - Nu știu ce-a făcut de-a supărat-o pe Callie, spuse tata, dar ceva a făcut el. S-au întors la Middlesex la sfîrșitul lui septembrie. Frunzele cădeau din ulmi, lăsînd strada descoperită. Vremea începuse să se răcească și noaptea, din patul ei, Tessie asculta vîntul răscolind frunzele și se întreba unde dormeam și dacă eram în siguranță. Sedativele nu-i învingeau panica, ci doar o deplasau. Sub
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
cum se muncește la o asemenea construcție, cum se crede în ea pînă la capăt, mă tem că altfel nici nu se poate, cum se luptă vulnerabilitățile și sensibilitățile cu elementele forței, cum se zboară, cum se plutește, cum se cade în prăpastia sinelui, cum se arată drumul, cum din haos se ivește creația. Am decodat relații - regizor-actor, regizor-scenograf, scenograf-actor, scenograf-croitorie-tîmplărie... Primul scenograf pe care l-am văzut în exercițiul funcțiunii, dispus, totodată, să fie și călăuza inițierii mele, a fost
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
portrete din Fayum. Mister, delicatețe, fermitate. Două femei care le-au adunat în mintea mea pe restul de patruzeci și opt, Egiptul însuși, fuga pe mare, fuga de pe scenă, fîlfîitul pelerinelor albastre, cele cincizeci de valize din lemn, zgomotul lor căzînd la pămînt, toate crizele, bucuriile și suferințele, fustele orange ale egiptenilor, pantalonii lui Danaos, în care puteau să intre sute de ani, ba chiar și secole, albul nunții și al zeilor cinici, și noaptea crimelor, și marea, marea, vuietul ei
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
tot timpul, obligîndu-le pe femei să cînte și să îndoaie genunchii. Cînd una din ele făcea o mișcare greșită, supraveghetorul trăgea în ea imediat. Femeile rîdeau vesele la fiecare detunătură a revolverului și cîntau tot mai tare, în timp ce un cadavru cădea încet, încet la fund și dispărea sub apă. Defilarea femeilor goale își are pandantul în altă imagine-cheie, de data aceasta desprinsă din coșmarurile noastre, ale tuturor dintr-o anumită generație, dar trăite în timpul zilei, aceea a cortegiilor de indivizi mărșăluind
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
este o rezultantă a romanului, iar nu un punct fix al lui, o tipologie clară și ordonatoare. Ce diferență față de romanul realist tradițional, al formației unui erou ambițios, trecând prin varii încercări și momente potrivnice, pentru a izbândi sau a cădea, la final! Aici, ficțiunea cade, ca o pelerină, pe umerii tari ai protagonistului, care alege să o îmbrace sau să o lase deoparte, cu dezinvoltura demonilor lui Lermontov, Gogol ori Dostoievski, înfricoșându-i pe colegii de la Dealu-Ocna prin secreta sa
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
iar nu un punct fix al lui, o tipologie clară și ordonatoare. Ce diferență față de romanul realist tradițional, al formației unui erou ambițios, trecând prin varii încercări și momente potrivnice, pentru a izbândi sau a cădea, la final! Aici, ficțiunea cade, ca o pelerină, pe umerii tari ai protagonistului, care alege să o îmbrace sau să o lase deoparte, cu dezinvoltura demonilor lui Lermontov, Gogol ori Dostoievski, înfricoșându-i pe colegii de la Dealu-Ocna prin secreta sa putere. Cine știe tace; și
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
urlă el. Proptit pe picioarele larg desfăcute, bărbia repezită înainte, mâna întinsă spre Antipa care fără să se întoarcă tocmai deschide larg ușa. Nu huli, urlă preotul, ceilalți încă râd. (...) nu huli, nuuu huuuuuliiiiii, nu hu... mâna întinsă a preotului cade, genunchii se îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc, încă se mai aud vorbe râsete, acum un om înalt și greu zvâcnește pe scânduri între scaune răsturnate, pahare sparte, cioburile transparente și vinete subțiri și groase, tăioase, mucuri de țigară și
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
fără zgomot dintr-o sticlă, mijlocul omului acoperit cu fața de masă umedă, pătată, cum o trăsese după el în cădere, un om încă, apoi o insectă uriașă cu aripi grele și în cele din urmă o vietate mare, moale, căzând în somn în liniște în moarte." (pp. 340-341). Senzaționalul scenei, latura ei spectaculară beneficiază și de acest prezent cald al relatării care, cu toate spasmele muribundului, face lucrurile mai vii. Moartea lui Zota, prinsă "în direct", are asupra celorlalți impactul
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
Simona Vasilache Ținerea de minte a scriitorilor e, de obicei, mai puțin lungă decît chițibușară. Calupuri de întîmplări pasabile, fără vreun chichirez anume, cad pe de lături mult mai adesea decît cine știe ce cornișă ieșită, dintre amintiri, în relief. Un jurnal de prozator poate purta, adică, precum "ochiul" de pictură, mențiunea detaliu. Constantin Țoiu publică, la Cartea Românească, împărțit, în 2003 și-n 2004, un
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
de la Concorde, ca ploaia să se oprească..." Picăturile mărunte și reci, burînd ritmic peste catedrală, trezesc, parcă, în finalul unor memorii despre fiecare amănunt în parte și despre nici unul în chip special, demonii adormiți în detalii. Pe care nu se cade, în nici un caz, să-i alungi, fiindcă, spune Henry Michaux, descoperit, ca din întîmplare, într-o notiță stingheră, găsită "printre hîrțoage vechi", qui a rejeté ses demons, nous inoportune avec ses anges...Sau se cade, doar dacă, vorba cizmarului care
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
detalii. Pe care nu se cade, în nici un caz, să-i alungi, fiindcă, spune Henry Michaux, descoperit, ca din întîmplare, într-o notiță stingheră, găsită "printre hîrțoage vechi", qui a rejeté ses demons, nous inoportune avec ses anges...Sau se cade, doar dacă, vorba cizmarului care voia să plece la Las Vegas, dintr-o altă "schiță", n-oi fi "din ăia care scriu la povești"...
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
apărea anul acesta la Reșița. Cartea ar fi trebuit să apară acum douăzeci de ani, ne spune Cornel Ungureanu, o pregătise pentru colecția " Biblioteca critică" de la editura Eminescu, dar nu s-a putut pentru că unii comentatori ai lui Sorin Titel căzuseră sub interdicție, în urma plecării din țară (I. Negoițescu, Norman Manea, Lucian Raicu). Așteptăm cu interes antologia critică Sorin Titel, probabil adusă la zi. Centenar Ramuri Revista RAMURI își sărbătorește anul acesta centenarul, o aniversare culturală care poate nu va trece
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
teren deșertificat". Citind cele de mai sus Cronicarul și-a amintit o întâmplare povestită cândva de E. Lovinescu în Adevărul, la rubrica sa "Scene din viața literară". Era în ziua înmormântării, cu mari procesiuni, a lui Moța și Marin, legionarii căzuți în Spania pe frontul naționalist. Lovinescu ieșise în oraș, trebuia să consulte un doctor. Avea drum prin Sărindar, strada unde erau grupate sediile gazetelor "iudeo-masonice", printre care și Adevărul. Ajuns acolo îi răsări în față un scriitor, "una din penele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
Isus: "Să dăm Cezarului ce este al Cezarului", Pavel: "Orice suflet să se supună forțelor superioare"), cât și recunoașterea în Coran a toleranței față de iudaism și creștinism. "Întâmplarea" istorică a făcut ca atât Moreea (1460) căt și Trapezuntul (1461) să cadă sub turci. Filosofii și învățătorii greci au fugit atât în insulele rămase încă libere cât și - mai ales - în Florența și Roma unde - se precizează în prezent cu tot mai multe argumente - neoplatonsimul lor a influențat decisiv apariția Renașterii. Între
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
prolixitate) care ne îndeamnă, pe bună dreptate, să ne considerăm beneficiarii unei mode a modelor, ca cea mai ridicolă și ruinătoare dintre toate vanitățile, dar și ca tradiție de moment, ce poartă în sine necesitatea extincției. Orice nouă creație se cade a fi întîmpinată și direcționată, iar atare întreprinderi nu se pot înfăptui decît sub semnul autorității depline, al magnitudinii unei personalități critice. Numai că acest tip de personalitate este pe cale de dispariție, așa cum se arată a fi și necesitatea ca
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
Ții minte cum se făcea? Pe vremuri, în Rusia și Polonia, îi luam din orfelinatele de surdo-muți pe cei care citeau de pe buze, ca să ne spună ce se vorbea în locurile publice, îți amintești? Acum, însă, liniștește-te! Zidul a căzut! Chelnerul aduse o farfurie cu trufe și o puse în dreptul lui Vanov care-și trase și el șervetul pe cap, inhalând aroma delicioasă. Vanov înțelese că Melmont își terminase trufele de îndată ce văzu niște mâini, cu degetele mari cât mânerele de
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
lui Vanov și-l fixă cu privirea. - Îți depun de două ori salariul de la Harvard în contul pe care îl ai în dolari, dacă rămâi în KGB și mă ajuți în continuare. Vanov dădu din cap, lăsând șervetul să-i cadă, și, mijindu-și ochii mari cât farfuria, își apucă din nou furculița. - Câte focoase nucleare mai ai, așadar, pentru mine? - Zece. Cât primesc? - Cu prețurile de pe piața mondială actuală, nu-ți pot oferi mai mult de o sută cincizeci de
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]