2,726 matches
-
unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și misterios. Când a fost gata casa noastră, ne-am mutat în ea. Era o casă nouă, cu un balcon lung, care suna ca metalul, nu știu pentru ce, când mă plimbam pe el, mai ales când umblam bocănind cu călcâiele pe scânduri. Prin grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe care umblau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
brațele fotoliului. Dar când am îngenuncheat, ca un paj, să-mi exercit meseria, nu și-a putut stăpâni un zâmbet - concordant cu atitudinea mea, involuntar galantă. Nu avea nimic. Nici un simptom îngrijitor. Nici măcar un semn exterior. Albul era imaculat. Numai călcâiul mic, de copil, îi era trandafiriu. "La peau, le cerveau, les nerfs - zice Charcot 1, maestrul nostru 1 Jean-Martin Charcot (1825-1893), medic francez, cunoscut prin lucrările sale asupra bolilor nervoase. al tuturora, - tout ça va ensemble".1 Epiderma ei fină
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
carte că înflorește numai o dată la o sută de ani. - Ești sigur că există o astfel de floare?... Să mergem. Dă-mi brațul. Mergând pe drumul stricat și pavat cu rădăcinile aparente ale brazilor, ca niște enorme cracatițe pietrificate, uneori călcâiele ei "Louis Quinze" o trădau, și atunci, în panică, și ca să se echilibreze, mă apuca de braț, în care simțeam încordarea trupului ei întreg. Eram sus detot, aproape de poiană. Pârâul se auzea undeva, în fund. Îmi simțeam sufletul alarmat și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când Joe Jackson l-a instalat pe ghidonul bicicletei și a făcut cu el câteva tururi de jur-împrejurul scenei. Seymour, care ședea într-un vechi fotoliu de pluș, fumând o țigară, îmbrăcat cu o cămașă albastră, pantaloni gri, mocasini jupuiți la călcâie și o tăietură de la bărbierit pe obraz, i-a răspuns pe dată, grav, în felul special în care răspundea întotdeauna întrebărilor lui Les - de parcă dintre toate întrebările, acestea ar fi fost cele pe care le prefera să-i fie puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
De trei ani, bietul de el. — Chiar că bietul de el, să moară tânăr, și cu așa o nevastă atrăgătoare. — Haideți, mi-e foame, spuse Sammler. Deja se gândea cum să o scoată pe Shula din asta. I se aprinseseră călcâiele după indianul ăsta. Își avea și ea dorințele. Nevoile. Era femeie, până la urmă. Ce se putea face pentru o femeie? Puțin, foarte puțin. Sau pentru Elya, cu jetul bolborosind În cap? Groaznic. Elya reapărea straniu și continuu, ca și cum fața Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mâncat la restaurante bune, italiene, ar fi vorbit despre bărbați, ar fi schimbat rețete... Apoi a văzut-o pe Polly stând în ușă. — Ți-o „tragi“, mamă? a zis Polly, cu seriozitatea ei adolescentină prefăcută. „Tragi“? S-a întors pe călcâie și s-a repezit pe scări, trântind ușa în urma ei. — Polly, draga mea... a sărit și doamna Taylor, luându-se după ea. — Nu, mamă, a zis Sheba aspru. Mă duc eu. După ce ea a ieșit din cameră, eu și doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-o ? Jinei i s-a făcut iar frig și parcă devenise imponderabilă. Ellis ? Of, fir-ar al dracului, a răspuns bărbatul. Dacă treci de Gunbarrel, treci pe la mine. Cred că trebuie să stăm de vorbă. 5 A prins-o de călcâi, chiar dacă Jina nu i-a simțit degetele și nici n-a realizat câtă forță i-a trebuit ca s-o salte înapoi în barcă. Când a ajuns în ambarcațiune, ea râdea. Râdea și tremura. Din felul în care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar asta era frumusețea sălbăticiei și a întâlnirii cu necunoscuți. În fața lor, puteai să fi oricine doreai. Puteai să-ți inventezi o identitate și să ți-o asumi. Mary a făcut un pas înainte și-a intrat în apă până la călcâie și-apoi până la marginea pantalonilor scurți. Drew s-a ridicat în picioare gol, ca un rege al râului. Am sperat c-am să te văd, a spus el. Mary și-a ținut răsuflarea așa de mult c-a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
stăpână. Mi-e flacără dorul de tine, iubite, Mi-e carnea pe oase aprinsă-n veșminte, Mi-e gura deschisă, respir o pădure, Cu tufe de zmeuri, de fragi și de mure... Și roată-mi dă gândul, din frunte-n călcâie, Iubirea și dorul de tine-mi rămâie Și-avea-voi odată, ca-n slove citit, Un trup care arde de dor de iubit... Carmen POPESCU Emil Cioran <biography> M-am M-am născut la 10 septembrie 1960, într o familie de dascăli
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mă uiți iubito peregrin în toamnă. o zi eternă. atât mi-ar lua să dezleg nuntirea întreagă din frunza de vița-de-vie. culcă-mi-te-n palme pe ciorchinii culeși de sub geana neagră. în brațele tale ochii mi s-au umplut de leacuri și călcâiul... ah! călcâiul ți-e neatins de ploaia ierbii. și cu toamna cea târzie, rămâne-vom pe vecie logodiți ca două paie. să nu mă uiți iubito peregrin în ploaie, mi-e inima a toamnă cu ochii tăi mari lunatici. câteodată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iubito peregrin în toamnă. o zi eternă. atât mi-ar lua să dezleg nuntirea întreagă din frunza de vița-de-vie. culcă-mi-te-n palme pe ciorchinii culeși de sub geana neagră. în brațele tale ochii mi s-au umplut de leacuri și călcâiul... ah! călcâiul ți-e neatins de ploaia ierbii. și cu toamna cea târzie, rămâne-vom pe vecie logodiți ca două paie. să nu mă uiți iubito peregrin în ploaie, mi-e inima a toamnă cu ochii tăi mari lunatici. câteodată... câteodată tremurul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cade piatra pe ochii lui morți, Se varsă-năuntru iubirea de toți... O vorbă i-aș spune, dar sufletul său A aprins în uitare spoiala de zeu... Iar mie, pământul, ce viu mă mângâie Lipindu-mi coaja de trunchi pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului, Urme de corăbii cerești, în statornic Ocean de marmură. Și valurile au săpat Arcade, în dunga albă a țărmului. Acolo, dorm câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
remarcând situația dată, bătu în retragere. Nu-mi mai e foame. Mi-a trecut. Mă duc în cameră că mi-e frig...Stai liniștită Claudie, că nu l-am mâncat! E viu și-ți aparține cu totul. Se răsuci pe călcâie și alergă spre ieșire împiedicându-se de mese. Aș fi vrut să mă duc după ea, să-mi cer scuze pentru toanele Creței, dar pe de altă parte știam că sunt studiat și că mi se urmăresc îndeaproape reacțiile. Mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aceasta cu clamele n-are nici o Însemnătate... Ele servesc doar la prins hîrtii... dar n-are rost să-mi pun toate speranțele Într-o biată clamă, nu-i așa? Am pornit Încet Înainte, m-am oprit, m-am Întors pe călcîie și am luat-o Înapoi, pe trotuarul asfaltat... Am măsurat treizeci și doi de pași normali de la colțul clădirii cu numărul 3. CÎnd mi-am ridicat privirile, am zărit șirul de lumini de stradă, ce păreau niște ochi artificiali care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
meu Îmi făcu și mie loc și-mi aruncă peste umăr: — Dacă și noi am face pipi așa cu țîrÎita, am ajunge diabetici. Își șocase limba prin locul dintelui lipsă. Părea beat și se clătina, mutîndu-și centrul de greutate de pe călcîie pe vîrfuri și invers. Din nefericire, localul nu avea scaune. Își sorbea zgomotos licoarea din pahar și nu-și lua ochii de la mîinile mele. — Aha!... Deci și ție-ți place saké-ul ! Apoi cu voce joasă: — Hai, Împumută-mi și mie zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din spate ale microbuzelor, iar În spațiul de sub ele fuseseră Înghesuite tejghele unde puteai să servești, În picioare, rămen, cîrnăciori, oden, saké. În spatele tejghelei se găsea o mașină de gătit și un bucătar cu șorț alb În față, așezat pe călcîie, pe o pernă destul de grosuță. Cum tejgheaua se Înălța doar la vreo zece centimetri de pardoseală, trebuia să te apleci destul de mult ca să-ți iei mîncarea. Erau vreo șase microbuze În total (oare muncitorii aceia de la serviciul de combustibil m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se plătește chiar totul. Se ridică brusc și porni spre focul În aer liber, care fusese aprins Într-un soi de cazan ce servea și drept tobă. Bărbații de-acolo Îl salutară, rămînÎnd neclintiți: brațele pe lîngă corp, șezînd pe călcîie, cu spatele drept. El dădu simplu din cap. Judecînd după aparențe, el părea șeful. Fetele Îi făcură, doar În treacăt, semne cu mîinile. Se pare că era client bun și vechi. Cei doi bărbați de la depozitul de combustibil descriseseră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am făcut decît să fug de acolo. L-am lăsat să moară fără să mișc un deget... n-am fost de bună credință... precum omul cu rămen. — Eu nu m-am Întors. — Se pare că i-au zdrobit capul cu călcîiele. — Ciudat! Băiatul cu care am stat de vorbă mai Înainte mi-a spus că a fost Împușcat. — Nu poți avea Încredere În ce spun băieții aceia. Imaginația lor prinde repede aripi și se transformă imediat În fapte. Și poliția a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
obiectivului. S-o luăm de exemplu pe cea În care Tashiro a asemănat părul cu o coadă de cal. Șezutul era Îndreptat spre aparatul de fotografiat Într-o poziție asemănătoare cu aceea pentru clismă și cele două pete albe reprezentînd călcîiele ocupau colțurile fotografiei și fuseseră mărite de li se vedea și cel mai mic detaliu. Aveai impresia că le privești cu lupa. Focalizarea imaginii, nu era chiar așa cum ar fi trebuit, dar se zăreau pînă și porii. MÎna ce ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe pomeții unei statui. Am pornit și eu... Încercînd să nu fac nici cel tai mic. zgomot, am luat-o spre ușă. Am oprit Încet... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul. Panta era prea abruptă. Strada nu avea suprafața netedă, nefiind acoperită cu asfalt, ci cu un fel de beton zgrunțuros În care, cam din zece În zece centimetri, fuseseră săpate niște șănțulețe,. probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu rotile, imitînd din gură un claxon. M-am dat, normal, la o parte, căci și eu mă plimbam pe mijlocul străzii. M-am oprit... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul... În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În timp ce la dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dacă era posibil, să scot de la ea tot ce știa despre mine. Dar trebuia să mă străduiesc să fiu cu băgare de seamă, să evit gafele... Femeia se Întoarse din nou la scaunul ei și se așeză picior peste picior. Călcîiul piciorului de deasupra Îi atîrna și rotunjimea gleznei era foarte provocatoare. Mi-am plecat privirile. Ei bine, o să mai fac o Încercare cu aceste două obiecte-cheie. Insigna, cu centrul ei puțin ridicat În formă de triunghi echilateral, cu colțurile ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În fața vitrinei e o mare îmbulzeală: copii doritori de puppets, părinți care nu au o sută de dolari să așeze sub pomul de Crăciun o jucărie vie, cumpărată pe bani mulți, cât un salariu mediu. La picioarele lor, atingându-le călcâiul, puppets vagabonzi, homeless și hopeless, cum s-ar zice pe aici, pe la Vadu Boului (Ox Ford), unde se face învățământ universitar din secolul treișpe. Nu, nu mai sunt fetița cu chibrituri. Acasă mă așteptă canichul propriu, voi cumpăra un brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]