11,853 matches
-
un medic, observă și analizează dragostea oarbă a artistului pentru - și în pofida - individului pozitivist. Proza scurtă din Mătușa Matilda, 1931, este marcată de psihologism și naturalism, analiză și observație adâncă, subtilă, în registru alternativ grav și comic. În Nu mă călca pe umbră, 1969, dominant este studiul detașat al moralei și psihologiei angajării nereflectate de conștiință. Critica și istoria literară - dacă trecem peste debutul în roman, remarcat de Ibrăileanu (începutul autoarei se produsese la revista "Viața Românească", unde el era redactor
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
a-nflori, pe loc, sub ochii noștri... Adevărul este o floare care crește la picioarele noastre, și pe care trebuie s-o căutăm cu grijă. Eul liric nu privește în azur, el merge cu ochii coborâți, ca nu cumva să calce floarea ascunsă... Astronomii Antichității, începând cu cei din Babilon, vorbeau despre stele și planete nu scrutând cerul, ci studiind umbrele aruncate de astre pe sol, la picioarele lor, "cu ochii deschiși, cu ochii-n pământ, căutând..." Nu-mi pot imagina
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
Eul liric aruncă în afara drumului pietre ce ar putea împiedica minunea vegetală să crească, din întâmplare, acolo - chiar dacă scrutătorului îi e sortit să se cocârjeze, cu timpul: Și umblu de atunci mereu cu ochii în pământ, ca nu cumva să calc floarea ascunsă, și sfredelesc cu privirea toate pietrele și le-azvârl din drum, dar sub ele sunt râme și viermi lucioși și gângănii păroase, cu mii de picioare - și altfel nu mai umblu, decât cu ochii în jos - puțin adus
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
Boqueria. Nu înainte însă de a traversa Pla de l'Os, pavată cu mozaicul conceput de Joan Miró în stilul său ușor de identificat chiar și fără ajutorul vreunui ghid: o tresărire de surpriză și brusca sfială de a trece călcând acea imagine sub pași. Piața pe care o găsim nu e decât cea mică, dar e vastă, fermecătoare și saturată de aromele și culorile tuturor roadelor pământului, văzduhului și mării. Cum o fi cea mare?! Cumpărăm curmale proaspete, mari cât
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
în moarte. Despre asta e vorba în acest spectacol. Despre absurdul pe care îl inventăm și care devine o construcție stranie, ce ne înghite și ne ține captivi. "Am renunțat la metafizică/și am început să mă uit pe unde calc.", spune unul din personajele sale. Oare? Nu rostim, fie și doar în gînd, asta cînd ceva ne sufocă? Nu fac nimic ca să-mi îndepărtez intensitatea momentului de la Cluj. Dimpotrivă. Îmi întrețin ancorarea mea în întrebări, în frămîntarea regizorului, în impactul
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
alături pe universitari și pe Cocó, împărțitorul de planete roș-albastre, că "profesorul asigură viitorul unui diplomat eminent care va ajunge diriginte la gimnaziul din Sulița Nouă, iar papagalul prezice un viitor fericit unei bucătărese pe care a doua zi o calcă tramvaiul." Curat cacealma! Ce, însă, face pamfletul lui Arghezi reconfortant, mirosind a Witz și nu a lehamite? Alternativa. Credința că există o jumătate a lumii care să ocupe locul acestor netoți, pentru care "nici o morală nu cuprinde porunca "Fii inteligent
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
cerului deschisă... sau, în povestirea Leagănul, spune că în balansul frenetic al scrînciobului toată lumea se răsturna: mașinile ajungeau pe crestele muntelui, caii în copaci și el, gimnaziastul intern, era cu capul în jos și cu picioarele sus, de parcă ar fi călcat pe cer; dar și de ce nu se putea elibera niciodată de întoarcerea încolonată în sala de mese. Sînt străzi înfundate, străzi care nu duc nicăieri, case cu porți în care intri într-un spațiu și ieși pe aceeași ușă la
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
ieșise din adolescență, îl marcaseră pe restul vieții. Odată scăpat din lagăr, nu avusese decât un singur gând: să plece, să dispară, să lase pentru totdeauna în urmă o lume în care, în orice clipă, oricare dintre noi putea fi călcat în picioare. Lucrul acesta i se înfipsese în cap cu evidența pe care nu ți-o dau decât legile fizicii. Închisoarea fusese pentru el o explozie de maturitate. Primise un pumn teribil și, sub șocul loviturii, devenise dintr-odată lucid
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
unii altora pieirea! Ce să mai scrie bietul martor al anilor una mie și nouă sute și nouăzeci?... Neculce a zis totul: ...că ne-am înmulțit obiceiuri rele asupră și ne-au făcut oameni de nimică de sîntem, că ne-au călcat precum le-a fost voia... Căutați acmu de socotiți ce fără de năroc țară și oameni... Noroc?... Norocul însă îi ajută pe cei tari. De la marele han venise firmanul de prindere a domnitorului muntean. Numai să încalece, să-l prindză. De la
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
luase parte la revoluție. Răspunzând, Malraux nu l-a contrazis, a lăsat să plutească în aer supoziția că deține o vastă experiență în activitatea clandestină. În realitate, scriitorul nu a cunoscut direct episoadele din rezistența armată. Mai mult, nici nu călcase pe atunci în China. Tot ce descrisese fusese produsul imaginației. Călătorise mai înainte în Siam unde s-a dedicat explorărilor arheologice, a fost implicat într-un proces în urma dispariției unor statui antice. Ceea ce lipsea pe planul trăirii directe a înlocuit
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
fost mai rapid și a mers în direcția agendei "intelectualilor critici", pe care a folosit-o cu un succes năucitor. Prin urmare, acești primejdioși inamici ai planurilor de îmbogățire și dominație asupra României visate de aliații lui Roșca Stănescu trebuia călcați în picioare. Ceea ce s-a și întâmplat. Ura clocotitoare a unor mercenari pe cât de netalentați, pe atât de lipsiți de scrupule, nu s-a soldat decât cu o serie de procese în care ziarul "Ziua" are de dat explicații în fața
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
a neliniștei, a spaimei, dezgustului, deznădejdei, în porții serale bine dozate. Veștile, concluziile sunt atât de rele, încât a nu te de îndată sinucide, chiar și fără a mai lăsa vreun bilețel explicativ, arată clară nesimțire, decizia de a supraviețui călcând pe leșuri. Pe cadavrele celor care au și tras necesarele consecințe. Bineînțeles, clima globului se încălzește, dar va mai dura măcar două-trei generații până să și prăjească. Și, oricum, ar fi preferabilă o glaciațiune de vreo zece mii de ani? Desigur
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
Ion Voicu, pentru ca apoi să-i fie retrasă, după care să-i fie iar restituită, MV nu s-a limitat la relatarea faptelor, ci a presărat-o cu tot felul de aprecieri la adresa Ministrului AI: "Un personaj ca AI să calce în picioare prestigiul lui IV", "un neica nimeni", "cu limbaj de milițian comunist", "a fi bărbat nu înseamnă să-ți arăți mușchii, ci să ai ceva în cap" etc. AI a fost acuzat de a fi fost de mai multe
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
care-l faci - sau nu-l faci. Dar ea se pierde definitiv într-o singură clipă de ticăloșie sau în împrejurări în care ai nutrit iluzia că dacă stai cu capul între umeri, asemenea broaștei țestoase, murdăria drumului pe care calci nu mai există. Pentru intelectualii colaboratori la "Ziua" a început numărătoarea inversă. Din clipa de față, ei au de ales doar între două lucruri: casieria lui Roșca-Stănescu sau salvarea propriei onoare.
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
Cristian Teodorescu Călin Popescu Tăriceanu calcă din nou pe frînă atunci cînd nu e cazul. Ultima oară cînd a făcut-o, a sărit de pe motocicleta pe care o conducea, și-a rupt un picior, dar a scăpat cu viață. Motocicleta a accidentat o mașină care venea
Ţara premierului Frână by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9847_a_11172]
-
Editura Științifică și Enciclopedică, notele la dialogul platonician sînt semnate de amîndoi intelectualii, pentru ca apoi să adaugi că, peste 30 de ani, Gabriel Liiceanu recunoaște că de fapt notele nu sînt ale lui, ci ale lui Petru Creția, înseamnă să calci, adînc și apăsat, în zona abjecției. În fond, cînd e să răstălmăcim cuvintele unui om de a cărui ființă ne leagă - fiind incapabili să admirăm și să iubim - o incurabilă și stăruitoare invidie, nu se poate să nu găsim în
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
aerul a se prelungi cu bonomie în satul actual, vag "modernizat": "Soarele apune numai/ Pe la nouă și un sfert,/ înserarea-i lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert.// Molcom sprijinite-n sapă,/ Vin bătrîne de la cîmp,/ De-oboseală calcă strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic și se termină/ Certurile prin vecini,/ Mai auzi cîțiva asini
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
a devenit un fel de sport național. Nu știu dacă urgența numărul unu a societății românești e reabilitarea și transformarea în vedete publice a progeniturilor comuniste. Dacă tot suntem puși pe reparații, există zeci și sute de mii de oameni călcați în picioare de comuniști, a căror onoare și avere ar trebui restaurate. Nu există o acțiune sistematică de a îndrepta relele istoriei (genocidul din anii '50 și '60 e rezolvat în România prin tactica temporizării: mai moare o fostă victimă
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
un fleac dacă n-ar fi urmat inevitabila strigare a catalogului: din patruzeci și șase de colegi doar zece. Un adevărat carnaj". Odată ce " Vecinul lui de bancă, Rolly, de la care copia problemele la matematică, murise cu șase ani în urmă, călcat de o mașină, la intersecția bulevardului Elisabeta cu Schitu Măgureanu". Supraviețuitorii exorcizează spaima, cu un prea relativ succes... Circularitatea vieții, ca un carusel din care nu se poate ieși alcătuiește tema unei povestiri cu navetiști - O gară, două gări - unde
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
pășește în vârful picioarelor. De fapt, “toată lumea din jur” e numai bunica, scundă, slabă și puțin cocoșată. Mama e la serviciu iar tatăl e plecat de vreo trei săptămâni în delegație. Se înțelege, bunicii nu îi vine prea ușor să calce în vârful picioarelor are aproape șaptezeci de ani. Ea știe însă că tărșâitul papucilor îl enervează pe băiat. Și doar suflețelul învață... “ Lasă-l să învețe dragul de el! Ce silitor e! Cum vine de la școală se apucă de învățat
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
Evocîndu-și frecvent înaintașii țărani și mediul natal, Pandrea își extrapolează originile în codul mandarinului, care nu exclude supunerea la prescripțiile existenței "simple", de tip rural: "Să-ți faci singur patul, să-ți cîștigi pîinea zilnică, să te speli, să nu calci pe bătături pe altul, să ai nevasta ta, copiii tăi, spița ta, cu grijile lor cotidiene". Mandarinul nu e decît tipul omului tradițional al unui topos idealizat prin esențializare. Semnificativ, Pandrea a refuzat totdeauna soluția emigrării: " Cine se refugiază în
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
suprafață "tipul țîrcovnicului", al desăvîrșitului obedient lovit de afazie, căci își uită prietenii, pînă și pe membrii familiei proprii. Avem a face cu un soi de eclesia militans ca pe vremea lui Torquemada și Ignatio de Loyola, lipsită de scrupule, călcînd pe cadavre: Nu și-a trimis Ana pe Marcel Pauker - soțul - la eșafod? După pilda ei, Constanța Crăciun și-a lăsat fratele condamnat la 25 de ani muncă silnică, pentru simple neglijențe ale subalternilor și lucrătorilor săi - deținuți politici - în
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
viitor." (Nicușor Constantinescu); Avea un fizic mai mult spre slab, departe de preferința inginerului pentru femei plinuțe, durdulii. O salvau însă bogații sâni cu sfârcuri mașcate". (Gheorghe Grigorean); " Volanul în mână îi pare o joacă -/ În casă nu spală, nu calcă muierea,/ Dar calcă pedala cu toată puterea/ Și nimeni nu-i știe un ac de cojoacă." (George Peagu); " Nimeni nu trebuie să acuze firea pesimistă a lui Emil Cioran, tendința lui de a împroșca cu răutate oamenii și divinitatea. Un
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
Avea un fizic mai mult spre slab, departe de preferința inginerului pentru femei plinuțe, durdulii. O salvau însă bogații sâni cu sfârcuri mașcate". (Gheorghe Grigorean); " Volanul în mână îi pare o joacă -/ În casă nu spală, nu calcă muierea,/ Dar calcă pedala cu toată puterea/ Și nimeni nu-i știe un ac de cojoacă." (George Peagu); " Nimeni nu trebuie să acuze firea pesimistă a lui Emil Cioran, tendința lui de a împroșca cu răutate oamenii și divinitatea. Un om care a
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
că un ministru a fugit de la locul accidentului de automobil pe care l-a făcut? De ce nu m-am mirat cînd am auzit că poliția habar n-avea despre acest accident? Fiindcă nu e prima oară cînd un demnitar care calcă legea își bagă apoi picioarele în ea. Un lung șir de precedente l-a îndemnat pe ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, să-și încerce și el norocul în arta fugii de la locul faptei și în regia mușamalizării. Răposatul părinte al Constituției
Arta fugii lui Orban by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8950_a_10275]