1,672 matches
-
la Max. Două săptămâni mai târziu, primi mărirea de salariu. Capitolul 10tc Capitolul 10" —T rebuie să mă duc la Edinburgh, îi spuse Anna lui Darcey în timp ce luau prânzul într-unul din restaurantele italienești de pe lângă clădirea lor de birouri. Era călduț, iar razele soarelui cădeau pieziș prin ferestrele de plexiglas, astfel încât Darcey se uita chiorâș la Anna, ascultând-o. —M-au chemat să discutăm viitorul departamentului de resurse umane din Dublin. Darcey se opri o clipă din împinsul spaghetelor cu furculița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu pară atât de șocată pe cât era în realitate. Că fusese de-a dreptul acidă. Probabil. Stomacul i se întoarse pe dos. Era aici și arăta grozav și o făcea să-și simtă bătăile inimii accelerându-se. Tremură în aerul călduț al după-amiezii. Aidan reuși, cu oarecare greutate, să-l convingă pe Stephen că n-avea rost să iasă, că ar trebui să se întoarcă pentru că Nieve și Gail îi așteptau cu prânzul și că ar fi încurcat-o dacă întârziau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ba există atâta vreme cât tu crezi în el. Așa că...fugi și spune-i Moșului ce îți dorești, cum ai făcut în fiecare an. Dar nu e prea târziu? Nu. Pentru că el le citește pe toate! Am plecat, m-am așezat la călduț lângă brad și m am apucat de scris. Când aproape să termin, cineva a pus mâna pe umărul meu. M-am întors și l-am văzut: era chiar El, Moș Crăciun!!! Bună, micuțo! Bună, Moșule! Am venit special pentru tine
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
Iar generozitatea ei în ceea ce privește comentariile personale nefondate și răutăcioase îi adusese porecla Calomnica. Totuși, în ultima zi a Lisei la revistă, echipa de la Femme a fost adunată cu forța pentru petrecerea obișnuită de plecare - pahare de plastic cu vin alb călduț care putea să treacă neobservat pe post de diluant de vopsea, o tavă cu o ofertă bogată de Hula Hoops și Skips și zvonul - care nu se adeverea niciodată - că pateurile urmează să sosească. Când toată lumea era la al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lucra la Departamentul Arestări, vei înainta rapoarte și vei învârti hârțoage pentru escrocii de avocați din centru, iar eu poate că o să apuc să fac douăzeci de ani vechime, să ies la pensie și apoi să-mi găsesc un post călduț pe undeva. — Ai putea să te duci la șmecherii de la FBI. Știu că ți-ai făcut prieteni la Controlul Străinilor. — Nu mă provoca! Blanchard privi din nou pe fereastră. — Drăguț. Ar fi o carte poștală reușită. „Draga mamă, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la duș și să se exfolieze până la sânge. Ceata de reporteri și camere de televiziune de la fermă se micșorase. Mai rămăseseră doar cei mai Încăpățânați, așezați În mașini cu motoarele pornite și radiatoarele date la maximum. Săriră afară din siguranța călduță a mașinilor imediat ce se ivi mașina lui Logan. „Fără comentarii“ fu tot ce primiră. Inspectorul Insch nu se afla În camera de anchetă când Logan se Întoarse la sediul general. Nu era prea plăcut să primească o situație actualizată din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-o și-a Îngropat-o În mizeria aia! — Liniștiți-vă, doamnă Henderson. Îl avem În arest. Nu se duce nicăieri. — Ticălos murdar! Aruncă cu cana de ceai de perete. Aceasta explodă, Împroșcând cu bucăți de porțelan, pătând tapetul cu ceai călduț, lăptos. — Mi-a luat copila! Nici pe drumul de Întoarcere nimeni nu prea zise nimic. Ofițerul de legătură cu familia chemase un vecin care să aibă grijă de doamna Henderson, care izbucnise În lacrimi Îndată femeia solidă și Îngrijorată ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
înțelege nimic, îi deconcerta până și pe senatorii cei mai pricepuți în intrigi și comploturi. — Iar când deschide gura e și mai rău, vorbește puțin și ambiguu. Rudele lui îl ascultau în tăcere. Tânărul Gajus îi privea. O seară romană călduță se lăsa peste grădină, făcând ca umbrele copacilor să devină tot mai lungi. Tiberius percepea fizic prezența lui Germanicus și, ca să-i sporească ura, spionii îi raportau zilnic unde se ducea și cu cine se întâlnea acesta. Calpurnius Piso, marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
l-am văzut niciodată pe Neileus... Se gândi, căutând o imagine care să ilustreze dimensiunile fluviului, apoi arătă spre apa care, în fața treptelor mari ale templului, curgea alene, de un verde luminos, asemenea papyrus-urilor dese de pe maluri; părea densă și călduță, avea miros de plante ude. — Apa aceasta, înainte de a ajunge aici, a curs mereu mai bine de șapte Luni. Tu până unde vrei să ajungi? Fiindcă, atunci când vei întâlni prima mare cataractă, vei descoperi că Jer-o, fluviul nostru, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cocceius Nerva, trimisese după el. Cei care bătuseră la ușă se neliniștiseră, pentru că în seara dinainte Nerva îi spusese împăratului: „Am obosit să trăiesc“. Fraza aceea groaznică fusese auzită - dar nu se știa ce anume o determinase - într-un apus călduț și înmiresmat în superba exedra din Villa Jovis, din gura unui bărbat cu o sănătate de fier, care se bucura de prietenia împăratului. Spărseseră ușa. Îl găsiseră pe juristul cel înțelept și incoruptibil întins pe pat - însă încheieturile îi atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Silanus, prețiosul moștenitor al lui Augustus, al lui Marcus Antonius, al lui Germanicus, al lui Julius Caesar, în deceniile ce aveau să vină. Rugul arse, fu stins. Cenușa a toate câte se aflaseră pe el fu adunată cu grijă, călduță încă, într-o urnă de bronz, amestecată pentru totdeauna. A doua zi, Tiberius îl rechemă pe Gajus la Capri. Era din nou lipsit de apărare; viitorul era complet imprevizibil. Camerele secrete În grandoarea teatrală și rece a Villei Jovis, Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a cerceilor grei. Întinse mâna spre ea, iar ea, dintr-un impuls, cu o devoțiune orientală, i-o luă, o strânse drăgăstos și o sărută. O lăsă să-i strângă mâna, băgă de seamă că avea încheieturi subțiri și mâini călduțe, moi, foarte frumoase. Domus Gaj De pe imensul șantier pe care îl deschisese pe marginea colinei Palatinus, Helikon privi înspăimântat spre Foruri și murmură: — Mi s-a spus că în Forum Boarium există un mormânt de piatră... În nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca să stea liniștiți. „Toți cei destituiți, spusese, vor deveni noi dușmani care, zi și noapte, se vor gândi cum să ne lovească.“ Arvilius trăia în lux în orașul care îi aparținuse Cleopatrei; răsăriturile și apusurile din ianuarie erau strălucitoare și călduțe, așa cum numai în Aegyptus puteau fi, dar de câteva luni bune el știa că, la Roma, cineva avea să-i ceară curând o audiență Împăratului. Callistus zise repede: — Arvilius a comis delapidări uriașe, din cauza lui au izbucnit revolte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
averea lui scandaloasă stârnea lăcomia celorlalți curteni. Și pe când puterea lui devenea tot mai fragilă, el nu înțelegea că oricui i-ar fi fost ușor să-i dea lovitura mortală. Într-o dimineață de la începutul lui decembrie, cu un soare călduț, senatorul Valerius Asiaticus, așezat în elegantul său peristylium, lângă fântâna cu fund caeruleus, foarte prețios, spuse: — Grecul acela se crede invulnerabil pentru că e plin de aur. În fața lui stătea, mai jos decât el, ca un servitor, istoricul Cluvius Rufus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urină lîngă perete. Fumul se ridica din curtea din spatele chioșcului de bilete. Femeia eurasiatică le făcea vînt brichetelor de cărbune din sobă, dar orezul și cartofii din vase nu Începuseră să fiarbă. Un soldat japonez se uită posomorît spre lăturile călduțe și clătină din cap spre prizonierii flămînzi. Aceștia se răspîndiră printre băncile cinematografului, se așezară și priviră fumul care se mișca prin fața ecranului. Cu gamelele În mînă, Jim se Învîrti În jurul doamnei Blackburn și Îi aruncă cel mai frumos zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cel mai gros orez, În care, la sugestia lui Basie, fusese atent să pună cît mai puțină apă. După masă, cînd ceilalți prizonieri Își clăteau vasele la robinetul de la latrină, Basie Îl trimitea pe Jim să umple gamelele cu apa călduță din vasul de cartofi. Basie insista ca el și Jim să bea numai acest lichid cenușiu, plin de sevă. Deși, ca toți ceilalți, lui Basie nu-i prea plăcea ca Jim să se apropie prea mult de el, aproba vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se apucară iar să Întindă firele de telefon. Urmat de șofer și de paznicul Înarmat, Jim duse sticla peste șine. I-o Întinse doctorului Ransome care se uită fix la el, fără să spună nimic. Bău puțin și trecu lichidul călduț celorlalți, ajutîndu-l pe șofer să umple din nou sticla. Uneia dintre misionare i se făcu greață și vomită apa În praf, la picioarele lui. Jim Își reluă locul În spatele cabinei șoferului. Știa că făcuse bine că băuse el Însuși prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nutritivă din fiecare Îmbucătură, Jim termină carnea. Însetat după toate mirodeniile, deschise cutia de Klim ca să găsească doar un praf alb. Își Îndesă În gură boabele grase, Înaintă prin iarbă pînă la marginea orezăriei și duse la buze puțină apă călduță din mîinile făcute căuș. O spumă bogată, cremoasă, aproape că Îl făcu să se Înece și vomită jetul alb În iarbă. Jim se uită surprins la această fîntînă albă ca zăpada, Întrebîndu-se dacă va muri de foame pentru că a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pădure, lumina fâșâitoare a expresului venit din sens opus, pomii arzând de toamnă În amurg... Din crevasele Înghețate ale unei planete Îndepărtate, de sub grosimile de mii de kilometri ale acestor ghețuri veșnice, de undeva din adâncuri, din apa prielnică și călduță, În lumina domoală a vulcanilor submarini, un delfin se gândește la celălalt delfin de care Îl despart distanțe astrale, de mii de ani, se gândește, dar numai o clipă și după aceea, obosit de acest duios gând, Își reia starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sus te privește, blând, chipul unui bărbat cu barbă frumoasă, cu privirea tristă dar plină de lumină, cu degetul arătător petrecut peste al doilea Într-un semn de binecuvântare. Mâini care te poartă, te scufundă Într-o apă ostilă, dar călduță. Simți că te sufoci. Și mai simți ceva doar de tine știut și pe loc uitat. O dată, de două ori, de trei ori. „Se botează Întru Domnul, robul tău Petru, În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Spirit. Amin.” Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce ai tu cu șerpele, că șerpele ăsta e omu’ meu, tu, am stat cu el prizonier, ăsta-i prizonier de război, tu!” Râde și-l scoate din săculeț, șarpele Îi alunecă pe mână ușor, spre masă și bea laptele călduț din blid. „Mâncă mă, șerpe!” Și când termină mâncatul se ridică de jumătate către Virica, sâsâie și se Întoarce iar la sân. „Să știi tu, că el este stăpânul casei, nici eu, nici tu”. Femeia n-are ce-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
restul comunicatului, ca și cum lucrurile astea le-a rezolvat și le va rezolva Ceaușescu. TU În dimineața de toamnă. Când te trezești, un Înger negru, furios Încearcă să te strângă de gât. Îți Întâlnește privirea și se dizolvă repede În aerul călduț al Încăperii. Iar te-ai Îmbătat ca un porc. Ți-ai pierdut biletul de tren. De Întoarcere. Ai plecat de acasă cu treabă. Umbli haihui prin țară. Te-au dat din nou afară din slujbă. Conform art. 130, litera „a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe strada dreaptă mărginită de pini marini și de trestii veștede. Am frânat fără să reușesc să opresc, am deschis portiera și am vomat din mers. Am căutat sub scaun apa pe care o aveam cu mine, am găsit-o, călduță în sticla ei de plastic. Mi-am clătit gura, am scos capul pe fereastră și am golit pe mine ceea ce mai rămăsese din sticlă. Asfaltul fugea și în același timp fugea mirosul zăpușelii și al mării care era deja aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi simțit în timp ce o posedam. Vroiam să fiu ea, pentru a simți efectul pe care îl provocam în carnea ei. Nici măcar n-am încercat să rezist. Am alunecat în grabă în vârtej, aproape fără să-mi dau seama. O plăcere călduță și profundă mi-a cuprins abdomenul, apoi umerii, gâtul. Exact ca plăcerea unei femei. Dar curând am redevenit bărbat, Angela, și nu mi-a rămas nici o plăcere. Doar mirosul respirației mele, în timp ce ultimele gemete mureau pe divanul acela. Și stânjeneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pot s-o fac pe mătușa! Tremură de elanul îmbrățișării pline de pasiune. Îi privesc pantofii, deformați de folosință. — Noapte bună. Te duci la culcare? Mâine dimineață trebuie să mă scol foarte devreme. De pe divan, Elsa îmi întinde un obraz călduț, îl ating ușor. Raffaella mă privește cu ochii ei rotunzi și infantili: — Te deranjează dacă mai stăm puțin de vorbă? Vorbește cât vrei, Raffaella, lasă-ți inima să răsufle cât e vie, suntem cu toții tovarăși într-o croazieră pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]