1,520 matches
-
Ioan vodă tocmala și făgăduința mare...de la turci că-i vor face pre voie...cum au pohtit el, s-au gătitu să margă la pașa, în tabăra turcească...Acolo, dacă l-au dobânditu,... l-au legat de coadele a doao cămile și l-au slobozit prin tabără di l-au fărămat (atunci zic să fie zis Ioan vodă: „Caută că eu multe feliuri de morți groaznice am făcut, iar această moarte n-am știut să o fiu făcut.”) Am fost foarte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu o voce mai plină. Nimeni nu știe când se frânge, pare rezistent, dar nu e, pare fără sfârșit, dar nu e, numai cei necugetați adună averi, uitând de mântuirea sufletului lor, căci, spune cuvântul Bibliei, mai ușor va trece cămila prin gaura acului decât cel bogat cu averile sale în ceruri. Cel puțin în privința asta, eu n-am nici o grijă - trec iute ca fulgerul, și printr-un ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
venit mânăstirii cât stupina și gaterul la un loc. Dumnezeu știe cât era partea leului. 58. Livada mânăstirii Fântânele, cuibul de rai pentru domnișoara Cătălina. Între 4 gutui bătrâni, un hamac marinăresc, peste hamac o pătură fină din păr de cămilă, peste pătură un cearșaf de atlas. Domnișoara avea obiceiul să se reculeagă în fiecare weekend de pe la 16 până la asfințitul soarelui. Trabucuri havana, whisky scoțian, pișcoturi franțuzești, ciocolată elvețiană, muzică jazz, reviste de modă. Domnișoara, în costum de plajă, șapcă Che
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și privea degetele mișcându-se, compunând o floare de lotus cu petale care se deschideau și se închideau, un pește înotând, o cămilă balansându-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Erau convinși că nu le va face rău fetițelor, dar erau și ei curioși unde le duce oare? Peter Pan, îmbrăcat cu un sacou verde și cu o pană în pălărie, zbura peste grădina zoologică și se oprea exact la cămila cu două cocoașe, așezându-le pe fete cu mare grijă. Ele râdeau și se țineau de cocoașe: -Ce au cămilele în cocoașe, Peter Pan? -Apă, așa să știți! Ca să reziste la căldurile și lipsa de apă din deșert. -Dar dacă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
îmbrăcat cu un sacou verde și cu o pană în pălărie, zbura peste grădina zoologică și se oprea exact la cămila cu două cocoașe, așezându-le pe fete cu mare grijă. Ele râdeau și se țineau de cocoașe: -Ce au cămilele în cocoașe, Peter Pan? -Apă, așa să știți! Ca să reziste la căldurile și lipsa de apă din deșert. -Dar dacă nouă ne e sete putem bea din aceste cocoașe? Bineînțeles că nu! De acolo numai cămilele pot bea, așa cum din
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de cocoașe: -Ce au cămilele în cocoașe, Peter Pan? -Apă, așa să știți! Ca să reziste la căldurile și lipsa de apă din deșert. -Dar dacă nouă ne e sete putem bea din aceste cocoașe? Bineînțeles că nu! De acolo numai cămilele pot bea, așa cum din cănițele voastre numai voi puteți servi apă. În acel moment le ridicase pe fete și le duse mai departe... la maimuțe. -Putem să ne jucăm cu ele? -Sigur că da, ele sunt prietenoase și le va
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dreptului Zaharia, căruia i se taie capul de un soldat; Sfântul Ioan dus în pustie; un peisaj muntos, Ioan copil mic, iar îngerul în înfățișare naturală; Predica Sfântului Ioan Botezătorul în fața credincioșilor; Sfântul Ioan îmbrăcat în haină de păr de cămilă; Sfântul Ioan mustră pe Irod pentru că trăiește în fărădelege cu Irodiada, care stă lângă el împreună cu un alt personaj; Sfântul Ioan dus la temniță de un soldat; din temniță, Sfântul Ioan privește pe fereastra cu gratii; Irod stă la masă
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
viața lor o carte de management, de marketing, nu știu limbi străine, nu citesc literatura de specialitate. Și cu această forță de muncă, altfel cea mai calificată din industrie, vrem să concurăm pe piața europeană!? Vorba Cărții, mai degrabă intră cămila prin urechile acului și bogatul în împărăția cerurilor... În afară de sărăcie, oare ce s-a petrecut într-o creștere organică, firească, în această țară? Perioade lungi de hibernare istorică, de înțepenire pe loc, erau urmate de scurte perioade de alergare bezmetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vorbea cu ei numai în neologisme, le dădea citate din Estetica lui Lukacs („dumneavoastră ați auzit de el, nu? V-au învățat activiștii de la „Ștefan Gheoghiu”, cum credeți că se scrie Lukacs, cu kapa de la kilogram sau cu c de la cămilă?”), îi întreba unde au învățat să-și facă nodul la cravată „pentru că e o expresie a ageismului”, și dacă știu cumva pe unde se află Abisinia. Într-o după-masă ca aceea se răzbuna pe toate umilințele pe care le îndura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vremurile trecute. Urcați, Îndeamnă aceștia, pe terasa cetății Kuhandiz, vechea fortăreață, plimbați-vă cu prisosință privirea, nu veți Întâlni decât ape și verdeață, răzoare Înflorite și chiparoși tunși de cei mai iscusiți grădinari, În formă de boi, de elefanți, de cămile Îngenuncheate, de pantere care se Înfruntă și par gata să sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și până la Poarta Chinei, Omar n-a văzut decât livezi dese și pâraie repezi. Apoi, ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna sfântă. Masa e așezată sub o iurtă enormă. Câțiva sclavi țin făclii ca mesenii să-și poată alege bucatele. Spre uriașele platouri de argint, spre halca cea mai bună de carne de cămilă sau de miel, spre cel mai cărnos copan de potârniche, se Întind șaizeci de mâini Înfometate, care scormonesc prin carne și sos. Se Împarte, se sfâșie, se devorează. Când comesenii ajung În posesia unei bucăți gustoase, ea e oferită unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
umbrele trecutului. La Teheran, n-am dat peste nimic de felul acesta. Ce am văzut acolo? Străzi prea largi ca să-i lege pe bogătașii din cartierele de nord de săracii din cartierele de sud; un bazar care, bineînțeles, gemea de cămile, de catâri și de țesături pestrițe, dar care nu se putea compara cu piețele din Cairo, din Istanbul, din Isfahan sau din Tabriz. Și, oriunde poposea privirea, nenumărate clădiri cenușii. Teheranul era prea tânăr, cu o istorie prea scurtă! Multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
invitații generoase să mă așez pe divanele lor de culoarea cerului ca să Împărțim ceaiul. Norocul meu a fost să mă aflu, Într-o dimineață, În piața din Reghistan. Trecea o caravană, o caravană mică; nu număra decât șase sau șapte cămile de Bactriana, cu părul des, cu copite groase. Bătrânul cămilar se oprise, nu departe de mine, În fața dughenei unui olar, ținând la piept un miel de-abia născut; propunea un schimb, meșteșugarul discuta; fără să-și ia mâinile nici de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai somptuoase distracții de pe țărm, ca și anumite Încântări ale Orientului: o baie turcească la fel de Înclinată spre trândăveală ca și cele de la Istanbul sau Cairo, verande Împodobite cu palmieri și, În sala de gimnastică, Între bara fixă și cal, o cămilă electrică, menită să-i insufle călărețului, la simpla apăsare a unui buton miraculos, senzațiile săltărețe ale unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i descoperim exotismul. Ni se Întâmpla să ne dedăm și unor plăceri pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reacției. I-am propus să ne Întoarcem, și a trebuit s-o susțin ca să nu se prăbușească. A doua zi, părea restabilită. Ca să Încerc s-o distrez, am călăuzit-o Întru descoperirea minunățiilor pachebotului, am Încălecat chiar și pe nesigura cămilă electrică, cu riscul de a Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi ceai și ne povesti călătoriile sale În Orient, Înainte de-a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care nu ai loc să arunci un ac. Lionel stinge lumina. Își face loc cu greu spre un pat despre care nu știe cum a ajuns acolo, lovindu-se de diverse obiecte din fier forjat și ghips, printre care o cămilă antică, adusă de Gamal, egipteanul. Se culcă. Adoarme. Se culcă și telespectatorii. Capitolul 7 în care e vorba despre o întâlnire cu Doamna Moarte, despre intervenția personală a Papei de la Roma, despre o gafă de zile mari a cofetarului Gaston
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se colorase, se copilărea. Becuri, bomboane, brazi, veselia trubadurilor peste care fulguia lent, ca în albumele de vacanță. Străzile pline de o lumină mare, festivă. Hai să urcăm, soră-mea nu e acasă, nu, nici tata nu e acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scară, pardesiul larg deschis, valize în fiecare mână, valize spectaculoase, piele adevărată, groasă, zeci de etichete colorate, turistul venea de la Monte Carlo. Asta îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul dromaderei flutura o eșarfă lungă DIOR, carouri roșu verde, ciocoiul scuipa invective, contra șoferului, contra călătorilor, contra murdăriei, putorii, țopeniei, contra contra, fără oprire. Până și-a înălțat capul chel și fața rasă, de consul roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
larg deschis, valize în fiecare mână, valize spectaculoase, piele adevărată, groasă, zeci de etichete colorate, turistul venea de la Monte Carlo. Asta îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul dromaderei flutura o eșarfă lungă DIOR, carouri roșu verde, ciocoiul scuipa invective, contra șoferului, contra călătorilor, contra murdăriei, putorii, țopeniei, contra contra, fără oprire. Până și-a înălțat capul chel și fața rasă, de consul roman. Nu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să stau eu la coadă zile întregi sau să găsesc relația la unt și la hârtie de șters curul și la vată pentru muieri, că domnu’ Costică n-are timp! Culmea, culmea! Așa că stau aici, în zloată. Aștept să vină cămila pe roți. — Ai și avantaje, nea Gică. Mai întâlnești un om, mai vezi lumea. — Ei, nu-i de glumă, cum zic. Necazuri, necazuri, nici unul ca mine nu se mai descurcă. — Dar ai și clipe plăcute, nea Gică. Uite, fina arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
transformi într-un cronicar al vremurilor tale. Câți scriitori români nau preaslăvit realismul socialist? Adică au copiat timpul și oamenii lui, au fotografiat, au arhivat. Acesta este rolul scribului: el bagă în magazia faraonului cantități de cereale și număr de cămile, fără să se întrebe ce soiuri sunt, ce rase sunt, grase sau slabe... Tot așa și cu romancierul. A scris despre Stalin și Hitler exact cum au fost! Și tu ai scris despre societatea românească așa cum a fost și este
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
varză de Bruxelles pentru cartea recordurilor. Ne-ai împărțit în două tabere de războinici cu armele ascunse-n suflet. Până și Gulliver care domnea peste țara piticilor s-a transformat într-o dună de nisip în mijlocul mării, unde piticii, printre cămile și servitori, vor să construiască o cetate Meka. Fugi vară, să nu te blestem că ne-ai trădat copilăria. Nici luminița de la capătul tunelului nu se mai vede; acum privim tablouri cu secerișul lanurilor mănoase de grâu, cu porumb, cu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de gene nu erau multe, și totuși părea să existe un mare abis între cimpanzei și ființele umane. — Multe specii se pot încrucișa, producând hibrizi - leii și tigrii, leoparzii și jaguarii, delfinii și balenele, bivolii și vacile, zebrele și caii, cămilele și lamele. Urșii grizzly și cei polari se împerechează, uneori, rezultând grolari. Așa că se punea întrebarea dacă cimpanzeii și oamenii pot hibridiza, pentru a crea un ompanzeu. Răspunsul pare să fie negativ. A încercat cineva? — De multe ori. Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ceru să plece așa Îmbrăcați pentru a face cunoștință poate cu cea mai frumoasă tradiție a lor, viața beduinilor, acești seminomazi care vin de departe și care ar fi vreo 10-12 milioane. Merseră cu mașina până la nisipuri, acolo Închirie o cămilă albă și urcară, Amina În față și Ștefan În spatele ei. Ghidul lor era un puști de vreo 15 ani care Înainta pe o altă cămilă, acesta se dovedi a fi un băiat priceput În meseria sa. Au mers printre dunele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]