2,073 matches
-
sunt astăzi plecați. Iar, strămutare E ultima miercuri, Dacă azi n-o fi joi; Oricum este ultima seara Când mai suntem cu voi. Mă închin spre Soare Răsare, Precum se cuvine întâi Cetatea și Crucea din zare Rămâne-vor de căpătâi. Spre sud se înalță Galata Pe Dealul cu Flori. Primăvara Salcâmii, de plecare, sunt gata Cireșii se pârguie vara. Ne-nclinăm și spre Soare Apune Cu gândul spre Botoșani; Înveliți cu datini străbune Rămas-au departe-acei ani. Revăd și amiaza
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
să fie sfârșită sau pe când nici nu era uscată încă tencuiala de pe zidire... Vom întâlni asemenea fapte. ― Ca să ne fie limpede ce înseamnă “închinare”, cu îngăduința sfinției tale am să las să vorbească întâi Dicționarul. Iată ce spune cartea de căpătâi: “Închinare, închinări, s.f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. Dedicație”. ― De aici și până la: “A recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal... A închina o mănăstire = a subordona o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
asupra lor ca o piatră venită din senin... ― Acum, să nu gândești, fiule, că eu, fiind călugăr, nu văd amestecul neavenit al celei mai înalte fețe bisericești în treburi mărunte. Aceste intervenții ale patriarhului sunt de fapt urmarea stăpânirii fără căpătâi a unor imense averi ale mănăstirilor moldovenești închinate locurilor sfinte. Cred că cei de la locurile sfinte veneau doar în crugul toamnei, când se adunau roadele. Acestea trebuiau prefăcute apoi în parale, care, după tipicul știut, să ia calea Ierusalimului... Toate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
superi dacă am să-ți spun că printre cele hârtii colbăite din biblioteca mea am găsit câteva vorbe scoase din cartea: “Pagini din istoria neamului românesc”, unde profesorul Ioan Vlăducă se ridică împotriva acelora care au făcut secularizarea, faptă de căpătâi în devenirea neamului românesc! ― Sunt sigur, sfințite, că știi gândurile mele privind închinarea mănăstirilor către locurile sfinte. Acea îndrăzneață faptă a lui Alexandru Ioan Cuza de readucere în patrimoniul românesc a unor averi incomensurabile, înstrăinate pe calea închinării mănăstirilor și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
locurile sfinte. Acea îndrăzneață faptă a lui Alexandru Ioan Cuza de readucere în patrimoniul românesc a unor averi incomensurabile, înstrăinate pe calea închinării mănăstirilor și a dăruirii unor latifundii de către domnitori și marii boieri locurilor sfinte, este o faptă de căpătâi pentru neamul nostru. Așa că nu mă îndoesc că au apărut și oameni care au fost împotriva secularizării. ― Ca să încheiem ziua bine, rogu-te să citești cu glas plin aceste rânduri. Am luat din mâna călugărului cele câteva pagini. ― Să citesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Lumina ochilor Lumina ochilor mi-e țara Icoana noastră cea dintâi Iubirea sfântă pentru mamă Ce-o punem seara căpătâi. Lumina ochilor mi-e țara Cum râd codanele de grâu Și cum coboară din legende Cerbii și ciutele la râu. Lumina ochilor mi-e țara Cetăți de scaun din trei zări Unite sub același sceptru Pe drumul marii înălțări. Lumina
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93452]
-
drumul marii înălțări. Lumina ochilor mi-e țara Morminte, vii, în orice sat. Care ne grăiesc cum ne lupatarăm Să fie neamul neatârnat Lumina ochilor mi-e țara Icoana noastră cea dintâi Iubirea sfântă pentru glie Ce-o punem seara căpătâi.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93452]
-
mă considerați cum veți dori. Totdeauna mi-am zis că dacă are cineva răbdare să ne asculte, jumătate din dreptate este împlinită. Dar s-o iau metodic, ca să vă cruț totuși timpul. Ursitoarele erau bete, probabil, când au venit la căpătâiul meu sau, plictisite, au vrut să se amuze. Au făcut din mine un fel de acrobat fără plasă. Mi-au dat o înverșunare greoaie și o exaltare care, amestecate, au devenit destin. Și veți vedea că nu vă spun baliverne
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
afla în pauză, Iliuță luă o frunză și-i zise cum știa el o doină de pe valea Oltului, încît se făcu în local o liniște ca de cimitir. Când isprăvi, toată lumea aceea pestriță de mici slujbași, muncitori și oameni fără căpătâi, izbucni în aplauze. Un vlăjgan de la o masă vecină, unsuros și negru, se ridică în picioare: ― Domnule Frunzănescu, să mă ierți dacă am o slăbiciune ca tot omul... ― Să fii dumneata sănătos, replică Iliuță. ― Îmi dai voie să mă prezint
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
căci nu sunt mai bun decît părinții mei." 5. S-a culcat și a adormit sub un ienuper. Și iată, l-a atins un înger și i-a zis: "Scoală-te și mănîncă." 6. El s-a uitat, și la căpătîiul lui era o turtă coaptă pe niște pietre încălzite, și un ulcior cu apă. A mîncat și a băut, apoi s-a culcat din nou. 7. Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins, și a zis: "Scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
lemn, care emoționează în fiecare an, la 19 septembrie, mulțimea venită în pelerinaj la slujba religioasă și la ceremonia prin care se invocă ploile și timp favorabil culturilor agricole. Pelerinii îngenunchiază, câte unii varsă și lacrimi, și se roagă la căpătâiul Sfântului Seine. Îndeosebi în Evul Mediu, Saint Seine s-a bucurat de o mare cinste și venerație. în mănăstirea ridicată de el a fost convocat pentru prima oară un consiliu al judecătorilor. Acesta avea sarcina de a judeca pe marii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
tare am plâns după ce am primit scrisoarea ta; mi s-a făcut jale de tine că suferi singur, fără ca o mână cu durere să-ți atingă fruntea ta, care plătește cât o împărăție, fără să ai suflet cu milă lângă căpătâiul tău. Ce faci tu în astfel de momente? Mimi, nu mai scriu că mă înneacă plânsul și e un plâns care pleacă din adâncul sufletului și mă gândesc cu drag la tine și la pudra mea de arsenic; sunt atât
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
un prieten pe care-l ocoleam cât puteam. Mă cam plictisea, și, pe deasupra, era și un tip moral. Dar când a început să agonizeze, fiți fără grijă, vechea noastră prietenie a înviat. N-am lipsit nici măcar o singură zi de la căpătâiul lui. A murit mulțumit de mine, strângându-mi mâinile. O femeie care se ținea scai de mine, dar în zadar, a avut bunul-gust să moară tânără. Pe dată i-am acordat în inima mea un loc de cinste. Iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
le văzusem, era, ea singură, o pedeapsă îndeajuns de mare, și care răscumpăra totul. Prin ea îți câștigai, cu sudoarea agoniei, mântuirea (adică dreptul de a pieri pentru totdeauna). Totuși, neliniștea mea creștea, moartea îmi stătea zi și noapte la căpătâi, mă sculam în fiecare dimineață cu ea în gând, iar laudele ce mi se aduceau îmi păreau din ce în ce mai greu de îndurat. Socoteam că minciuna sporea o dată cu ele, întrecând orice măsură, și că niciodată nu-mi va mai sta în putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de argint. 37. Pentru ușa cortului au făcut o perdea de fir albastru, purpuriu și cărămiziu, și de in subțire răsucit; aceasta era o lucrare făcută la gherghef. 38. Au făcut cei cinci stîlpi ai ei cu cîrligele lor, iar căpătîiele și bețele lor de legătură le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de aramă. $37 1. Apoi Bețaleel a făcut chivotul din lemn de salcîm; lungimea lui era de doi coți și jumătate, lățimea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
cincisprezece coți de pînză cu trei stîlpi și cele trei picioare ale lor. 16. Toate pînzele de jur împrejurul curții erau de in subțire răsucit. 17. Picioarele stîlpilor erau de aramă, cîrligele stîlpilor și bețele lor de legătură erau de argint, și căpătîiele lor erau poleite cu argint. Toți stîlpii curții erau legați între ei cu bețe de argint. 18. Perdeaua de la poarta curții cortului era o lucrătură făcută la gherghef din fir albastru, purpuriu, cărămiziu, și din in subțire răsucit; avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
lungime de douăzeci de coți, și înălțimea era de cinci coți, ca lățimea pînzelor curții; 19. cei patru stîlpi ai ei și cele patru picioare ale lor erau de aramă, cîrligele și bețele lor de legătură erau de argint; iar căpătîiele erau poleite cu argint. 20. Toți țărușii din jurul cortului și curții erau de aramă. 21. Iată socoteala locașului cortului întîlnirii, făcută după porunca lui Moise, prin îngrijirea Leviților, sub cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 22. Bețaleel, fiul lui Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
adică o sută de picioare la cei o sută de talanți, cîte un talant de picior. 28. Și cu cei o mie șapte sute șaptezeci și cinci de sicli s-au făcut cîrligele și bețele de legătură dintre stîlpi, și le-au poleit căpătîiele. 29. Arama dăruită se suia la șaptezeci de talanți și două mii patru sute de sicli. 30. Din ea au făcut picioarele de la ușa cortului întîlnirii; altarul de aramă cu grătarul lui, și toate uneltele altarului; picioarele stîlpilor curții, de jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
stând lucrurile, patriarhul se purta ca și un stăpân pe moș...lu...” Îl ascultam...dar ultimele vorbe nu le-am mai auzit... Alunecam deja pe apa călduță a somnului...Se crăpa de ziuă când glasul călugărului a răsunat iarăși la căpătâiul meu: Trezește-te, fiule! Ești tot numai o apă. Ești leoarcă de sudoare... Ai avut din nou o noapte zbuciumată...Am stat de veghe toată noaptea lângă tine și mă întrebam: „Oare nu ești bolnav?” De aceea ți-am și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am bucurat eu ca un copil. Vocea caldă a bătrânului m-a adus la realitate: Hai, fiule! Gustă din ceaiul ista și ai să vezi ce bine ai să te simți după aceea. Am luat ulcica de pe scăunelul așezat la căpătâiul patului și am sorbit cu mare băgare de seamă...Am înghițit...Îndată, prin trupul meu a început să alerge o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să plec în galop
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în drumul Adei dinadins și se întreba ce înseamnă răceala ei. Băgase de seamă că numai în public era așa țanțoșă și-1 liniștea atitudinea ei atunci când se întîlneau singuri. Era tot aprinsă și tot decisă să ducă planurile la căpătâi bun. Lică se gândea că trebuie să fie vreo chichiță, dar nu se obosea în cercetări. Bine construit pentru plutire, se lăsa purtat de apă, în firul ei. Lăsa să lupte pentru el cine trebuia și cariera lui se făcea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Reîncepuse facultatea și survenise vizita foarte interesantă a gemenilor Hallipa, întorși de curând din Germania, r u diplome curioase chiar pentru doctorul Rim, admirator al școalelor de-acolo. Băieții, plecați din clasa Vil-a, fiindcă nu puteau scoate liceul la căpătâi, aveau, după cinci ani numai, diplome do farmaciști, în rare se vorbea și de bacteriologic. Ei se chemau de-a binelea doctori și bacterologi. O foarte variată repartizare pe specialități și o organizare foarte diversă a studiilor cuprindea, probabil, astfel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în care au suferit pentru Dumnezeu și neam, precum și de cei lângă care au răbdat viforul acelor vremi și pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a chemat la El atunci (iar astăzi nu au nici mormânt, nici cruce la căpătâi), ca din mult-puținul de care se pot dispensa să contribuie la împlinirea acestei inițiative. Ne vom alătura astfel iarăși sufletelor prietenilor noștri celor adormiți întru Domnul în acele vremi și ne vom bucura și aici , și dincolo, lângă ei, de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
la Gândirea alături de Tudor Vianu, mai apoi onoratul unei burse „Alexander Von Humboldt” (1937-1941), secretar de redacție la Revista Fundației Regale, asistent al lui G. Călinescu, cercetător al concepției despre lume și viață a poporului român, autor al cărților de căpătâi: O viziune românească a lumii (1941), Neam, sat, oraș în poezia lui Goga (1942), Creatorii și lumea lor (1943), Poezia și cunoașterea etnică (1944), Ipostaze ale luminismului românesc (1975) dar și autor al atâtor alte cărți, toate scrise cu exigența
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
miile de creatori de cultură trecuți prin abatoarele anchetelor și penitenciarelor, au strălucit pe cerul eforturilor românești ca niște constelații pe care avem datoria morală să le omagiem, să le frecventăm bibliotecile pe care le-au umplut cu cărți de căpătâi și să nu ocolim să remarcăm dragostea lor de poporul și țara atâtor generații care s-au jertfit pentru ea. Evocările lui Ovidiu Papadima sunt un îndemn stimulativ în care mai întâlnim pe: Dimitrie Caracostea, Ion C. Chiținia, Ovid Densușeanu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]