1,241 matches
-
Ia-o spre apus. Din colo de poiană e o cărare care merge tot pe vârful mun telui. Mergi pe ea și ai să ajungi În puțină vreme la castelul Zähringer. Întreabă de Haro. E un slujitor bătrân, cu păr cărunt și fără degetul mic de la mâna stângă. Arată-i agrafa. El te va aduce la mine și am să te răsplătesc Împărătește, așa cum meriți. — Domniță, spuse Simeon punând iarăși genunchiul În pământ și sărutând mânuța albă care-i dădea agrafa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și calfele, până și ucenicii. știa ce necazuri are fiecare și medicul lui, Geronimo din Padova, avea mai mult de lucru cu familiile lor decât cu măritul stăpân. și când, duminica la liturghie, monseniorul Gebhard Îngenunchea În fața altarului, capul lui cărunt era Înconjurat de o lumină dulce și imaterială. Cu mirare aflase Simeon că sub trăsăturile angelice se ascundea un cap politic de o mare agerime, că monseniorul avea nu numai prieteni și admiratori, ci și dușmani neîm pă cați, pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
povestit despre copilă, o va primi nu numai cu bunăvoință, ci și cu dragoste. Mai sunt și slujitori mărunți, care nu ar lăsa ca un copil nevinovat să sufere. Părintele Bernhard zâmbi cu bunătate. Era Înalt și slab, cu păr cărunt și o față blândă de copil. Din toată făptura lui iradia o nesfârșită bunăvoință. — și, În afară de asta, Adelheid se află sub protecția ducesei. Asta a fost hotărârea stăpânului nostru și știi că el nu glumește. Doamna Sophie e Într-adevăr
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rog să vă opriți. Nu e voie să intrați În grădină, auzi ea o voce bătrânească, plină de Îngrijorare. E grădina domnului nostru și a familiei sale, nimeni nu are voie să intre În afara Înălțimilor lor. Era un servitor bătrân, cărunt, rumen de trai bun și care gâfâia ușor. Cicatricea de pe obraz și mâna stângă cu trei degete lipsă dovedeau că În tinerețe omul fusese mai mult decât un slujitor cu Încheieturile ruginite. Fata simți cum i se urcă sângele În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
binecuvânteze. Unii se vindecau, alții nu. Dar faima lui crescu și locul Începu să devină un loc de pelerinaj. Cu timpul Începură să apară și nobilii, cavaleri și doamne. La liturghia de duminică, călugărul predica din fața altarului, fluturându-și barba căruntă și amenințându-i cu legiuni Întregi de demoni, care nu așteptau altceva decât să-i ia În primire pe păcătoși. Fără să se sfiască, Îi certa pentru păcatele lor cele mari și grele și le cerea să se pocăiască cât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe care-l veți vedea e de toată Încrederea, ca și Stephan. Bătu de trei ori În ușă, de două ori scurt și a treia oară mai lung. De Îndată se aprinse Înăuntru un opaiț și un om cu părul cărunt apăru În fața ușii. Johannes Îi șopti ceva la ureche și bărbatul se Închină cu smerenie În fața nobilului stăpân, poftindu-i pe Înalții domni să intre. Conrad și minis terialii pășiră Înăuntru, iar ceata slujitorilor se adăposti Într-un șopron de lângă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu numai pentru idei și frumusețea versurilor dar și pentru a se înțelege mai bine ce însemna în fața cenzurii ultima strofă a poetului: „Pășiți feciori mereu cu fala-n frunte, Cu pași voioși și pieptul oțelit, Căci din noianul vremilor cărunte În pulsul vostru Roma s-a trezit! Uniți pășiți pe-a veacurilor punte Și apărați cu brațul moștenit Tot ce iubiți din vremile cărunte Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Al vostru neam în lupte mari și crunte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
feciori mereu cu fala-n frunte, Cu pași voioși și pieptul oțelit, Căci din noianul vremilor cărunte În pulsul vostru Roma s-a trezit! Uniți pășiți pe-a veacurilor punte Și apărați cu brațul moștenit Tot ce iubiți din vremile cărunte Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Al vostru neam în lupte mari și crunte De mii de ori cu fală-a biruit; Luptați ca ei în zilele cărunte, Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Neghina rea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Și apărați cu brațul moștenit Tot ce iubiți din vremile cărunte Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Al vostru neam în lupte mari și crunte De mii de ori cu fală-a biruit; Luptați ca ei în zilele cărunte, Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Neghina rea a gintelor mărunte Din zi în zi mereu a odrăslit; La coase, fii, ca n vremile cărunte Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Confiscată pentru și din cauza ultimelor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
De mii de ori cu fală-a biruit; Luptați ca ei în zilele cărunte, Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Neghina rea a gintelor mărunte Din zi în zi mereu a odrăslit; La coase, fii, ca n vremile cărunte Că-n pulsul vostru Roma s-a trezit. Confiscată pentru și din cauza ultimelor patru versuri - gintele mărunte nu suportau să li se spună lucrurile de-a dreptul! - revista, se vede, își face datoria întocmai, cum spune directorul ei Iancu I.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
maimuțe dacă poftește, n-am să mă maimuțăresc. Îmi voi duce la bun sfârșit cariera, neschimbându-mi stilul. — Și veți pierde, domnule Vasile, intervine un alt director, un domn mai în vârstă, trecut de șaizeci de ani, cu părul rar, cărunt, și o voce gravă. Veți pierde, am văzut drumul celor ca dumneavostră de nenumărate ori. Al celor blocați într-o singură direcție, fără apetit să guste ceva nou, ajungând plictisitori și îmbâcsiți, lipsiți de curajul de a o lua de la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se pregătea să revină pe scenă pentru a doua reprezentație a serii ; era în spate, cu orchestra, discutând ultimele detalii despre ordinea pieselor și câteva improvizații la care se gândiseră. — Domnule Vasile, îi întrerupe șeful de salon, un tip elegant, cărunt, a cărui ținută aproape că strălucea. — Spuneți, domnule Cornel. — Am fost trimis să vă anunț că afară vă așteaptă niște ofițeri ai armatei, alături de câțiva polițiști. — Ofițeri ? Polițiști ? Pentru ? — Nu mi-au spus nimic, domnule Vasile, și nici eu n-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui Pete: „Ai răbdare, vin imediat, frate“, după care i-am tras un râset de fantomă. Kentucky Pete era un dinozaur din anii ‛70 care se încăpățâna să supraviețuiască și cu care îmi făcuse legătura unul din studenții mei. Supraponderal, cărunt, cu plete și cizme din piele de șarpe și un tatuaj cu un scorpion neamenițător (zâmbea și ținea o Corona în clește) pe un antebraț acoperit de eczema cauzată de folosirea repetată a acelor nesterilizate, era diametral opus celorlalți dealeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
opri lângă Range Rover. Robert Miller își făcu apariția, întâi burta, îmbrăcat în blugi roși și o haină de blugi pe măsură, purtând pe dedesubt o cămașă turcoaz: un bărbat voluminos trecut de cincizeci, cu mustață și părul lung și cărunt legat în coadă de cal. Obosit și tras la față, s-a uitat la ceasul de la mână, ceea ce m-a determinat instinctiv să-mi strâng încheietura mâinii (era amorțită). Intră în restaurant ținând în mână un carnețel și în primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
stat. De la poalele coloanei Pombal, Avenida da Liberdade coboară în pantă, flancată de coroane de palmieri și fântâni arteziene. Intru cu Vasile într-un magazin de suvenire portugheze, unde suntem imediat acostați de stăpânul localului - un bărbat de statură mijlocie, cărunt, cu o față deschisă și foarte vioaie, vorbind o engleză fluentă. Omul ne invită într-o odaie lăturalnică, dându-ne de înțeles că ne face un privilegiu. Camera e plină de sus până jos de rafturi încărcate cu sticle de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în afara unui interes concret, imediat. VITALIE CIOBANU: Centrul Cultural din Cascais e o clădire cu trei niveluri, vopsită într-un roșu proaspăt, unde ne întâmpină directorul instituției - un bărbat trecut de cincizeci de ani, la cravată, cu o imensă barbă căruntă. În sala de conferințe, ornată cu un baldachin pe care este cusută vechea stemă a orașului, alocuțiunea sa în engleză nu are nici o altă pretenție în afara eficienței mesajului: propoziții scurte, fără sintagme idiomatice, adevăruri verificabile. Centrul de Cultură din Cascais
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este întrerupt deodată de agitația care-i cuprinde pe șefii reuniunii, așezați la masa prezidiului improvizat. I se face loc unui nou-sosit, este vorba de un guru al underground-ului literar petersburghez (nu-i mai rețin numele) - un ins cu plete cărunte și unsuroase, în haine peticite, curgându-i la podele, cu cearcăne vinete sub ochi și pomeții obrajilor supți ca la Zosima din Frații Karamazov. În liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de gândire sau cu anumite forme preexistente în istorie. „Nu felul, forma în care luptăm este dătătoare de măsură”, i-am spus-o în câteva rânduri lui Cioran în timpul lungilor noastre plimbări prin Jardin de Luxembourg când, prinzându-și capul cărunt în mâini, patetic, exclama: Ich schäme mich!, J’ai honte!, obosit, extenuat de acuzele ce se aduceau României văzută de unii ca o țară lașă, de-o inadmisibilă pasivitate față de ultimul deceniu, grotesc, ceaușist. „Noi, ardelenii, îi spuneam, am luptat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
necredincios sfârșește rapid prin a se plictisi de moarte la mahomedani, pot depune mărturie în acest sens). O cultură care nu inventează distracții pentru timpul liber poate oare da naștere unei altercivilizații? Un doctor de la Facultatea de Studii Islamice, mai cărunt decât vecinii săi, lasă să transpară un anumit resentiment impregnat cu ironie la adresa domniei imaginii și a noilor staruri ale Fetva, cum ar fi El-Kardawi, din care Al-Jazeera a făcut autoritatea morală prin excelență. "Prin anii 1960, îmi spune Barbă-Albă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și mirare adâncă, pe care ar avea-o în fața mumiilor egiptene. La masă Tel ar avea obiceiul să stea până la miezul nopții, de multe ori și mai târziu. Zice că nu poate dormi noaptea, și stă în locu-i între capete cărunte de colonei și maiori cari clipocesc de somn, pe când ofițerii tineri, la capete de mese, nu mai pot, ca niște strâjnici cari-și mușcă frâul nou pus. Generalul vede și înțelege prea bine ce se petrece în jurul său; zâmbește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mare cârmuiește Suceava Logofătul cel mare peste Cetatea Albă Nechifor Căliman, staroste, ptiu, drace! Onofrei și Samoilă Manole Păr Negru Jder feciorii lui Căliman Ilisafta Muța Simion Nicodim Nicoară Cristea Condochia fata lui Buzdugan fratele Gherasim Dămian dela Bârlad (om cărunt și uscat Ionuț stângaciu foarte cuvios) Anastasie, alvanit din gardă Stratonic călugărul nebun dela Nț. Ifrim vraciul dela bolniță harmasarul Catalan Nasta Părintele Dragomir Tudosia Dascălul Pamfil Ionașcu Gheorghe Tătarul Botezatu Nana Chira, cămărășița Ilisaftei Lazăr Pitărel, vatavul Iosif dela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu-i admir așa de tare. Ieri, la primărie am găsit pe un domn ajutor de primar, care se ocupă cu administrația băilor. Burgmaistrul vechiu a murit acum câteva săptămâni; d. Franz Ulbert "Vizebürgmeister" îi ține locul. E un om cărunt, care, la prima vedere, ar avea nevoie de apele stațiunii. Amabil, îndatoritor; nu-mi închipui că iese cineva de la d-sa nemulțămit. Aflând că nu vorbesc nemțește și regretând că nu știe d-sa franțuzește, neavând multă părere de rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cleric; și cu toate acestea era "ein excelenz", cum mi-a comunicat gazda mea, d-na Menzel. Puțintel cam prea umflat în cărnurile-i moi, cu obraji umflați și cu nasul fără nobleță, roșcovan și cu ochii șterși, cu părul cărunt tuns scurt, intra cu o salutare ușoară și foarte binevoitoare, trecea la locul lui de lângă fereastră, unde sta singur; înainte de a se așeza se oprea în picioare, ca să rostească în gând o scurtă rugăciune, după care își făcea discret semnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi cunoscut așezarea. Ceasornicul aici arată cu un ceas mai mult decât la Moscova; e în concordanță cu Tbilisi. Ne întâlnim la Gagra cu Mihail Alexandrovici, secretarul de la Tbilisi al Uniunii Scriitorilor, remarcabil printr-o bogată și frumos pieptănată coafură căruntă. Ars de soare și cu ochi albaștri, zâmbitor și amabil. Se află la Gagra ca să conducă la Rița, pe Go-Mo-Jo, care se găsește la odihnă în această stațiune, împreună cu alți chinezi. De la Gagra, șoseaua spre Suhumi se depărtează încet-încet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că m-am însurat c-o fată de crai dincolo de plai. Iară de minune măicuței nu-i spune, că la nunta mea a căzut o stea, c-am avut pomeni fragii din poieni, buciume zvonind din culme doinind preoți munți cărunți, vânturi bocitoare stele făclioare, poduri de flori prohod de miori. Cântecul ciobanului de la miori Ciobănaș de la miori, cum ți-a fost soarta să mori? Sus în vârful muntelui subt cetina codrului. Și de ce moarte-ai picat? Fulgerul a fulgerat, trăsnetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]