1,281 matches
-
este principala enzimă a iubirii. Ecuația iubirii este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. Marile iubiri sacralizează sublimul. Și în dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații cărunți se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. Dragostea îl poate face și pe olog să uite cârjele pe bancă în parc. În idilele întâmplătoare, bărbații sunt atât de grăbiți, de parcă ar suferi de grave deranjamente stomacale. Ca orice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Dar și curcubeu. Semnul lăsat de cătușe nu se vindecă decât după câteva generații. Fiecare vârstă cu recitalul ei. Bătrânețea poate fi o expoziție de infirmități. Mult mai necruțător decât califul Omar este timpul. El incendiază și acum bibliotecile. Părul cărunt - un nepoftit agent al fidelității. Bătrânețea - perioada de aclimatizare cu infinitul. La bătrânețe, ne dor toate îmbrățișările amânate sau anulate. Feriți-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate șterge nimic. Când simți că nu mai poți, refugiază
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sau, eventual, o nepoțică. În memoria lui Bidaru, v-a rămâne de acum încolo, întipărită la timpul trecut, figura unui bărbat în putere, semicentenar, bine legat, aproximativ un metru și șaptezeci centimetri, nici blond nici brunet, mai degrabă spălăcit, puțin cărunt, cu ochii albaștri și tulburi precum sineala în găleata cu var când o amesteci cu un retevei. Contrar tuturor recomandărilor specialiștilor stomatologi, nu se spală niciodată pe dinți cu pastă; numai cu sare de bucătărie, de două ori pe zi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu sunete melodioase decupate din repertorii celebre, interpretat cu pasiune, însoțit alternativ; când de amară bucurie, când de lacrimi vesele, mistic și greu de înțeles, dădea o savoare aparte bucatelor gătite de Patricia. Pusă alături, cu părul rărit pe jumătate cărunt, cu ridurile fine ce-i brăzdau fruntea, părea mai în vârstă decât Mura, cu toate că era cu vreo trei-patru ani mai tânără ca aceasta. Tenul închis, de culoarea ciocolatei, ce conține în compoziția ei mai multă cacao decât e necesar, precum și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
priveau în ochii celui cu care discutau. Între ei erau și unele deosebiri. El, ceva mai brunet, ea, ceva mai bălană, blondă în nici un caz. Podoaba lui capilară ceva mai neagră, a ei ceva mai deschisă la culoare și mai căruntă. După cât se pare, el era ceva mai înalt, cu un nas ceva mai ascuțit și cu un timbru al vocii de o claritate aparte, plăcut la ureche, ce crease certitudinea că are și voce și ureche muzicală. Cu iubitori de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
doi vechi capi de familie: soț și soție fără nicio îndoială. Bărbatul părea înalt, ras proaspăt, de pe obrajii căruia se degaja încă mirosul de spray; ceva între șaten și brunet, cu perciunii nu prea mari, până la jumătatea lobului urechii, parțial cărunți, înzestrat cu un început de chelie destul de vizibilă. Purta o geacă de sezon Edelweiss, căptușită discret, dintr-un material creponat, neșifonabil, de culoare nedefinită, cu o nuanță foarte apropiată de cea a scrumului de țigaretă fină. Sub geacă se vedea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Numai că nu aceasta era singura problemă care-l frământa. Voia să știe unde se află și cine este această persoană care-i cunoaște și numele. Discuta cu un bărbat cam pirpiriu, ceva mai bătrân ca el, cu părul puțin cărunt, îmbrăcat cu totul altfel decât eschimoșii. Deși nu-l văzuse niciodată în viața lui, i se părea foarte cunoscut. Eu sunt mentorul și îndrumătorul tău. Sunt sigur că, în primul rând, tu trebuie să-ți reamintești unde te afli! Unde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-a dus împreună cu cele două prietene la Tușa Finlandia sau Cheptănărița cum o mai numeau unii, deoarece numele ei adevărat era Cheptănaru Finlandia o bătrână de cel mult un metru, cu un cap uriaș, acoperit în întregime cu păr cărunt, sârmos, strâns într-un coc cu ajutorul unor spelci; cu picioarele puțin curbate în formă de paranteze, scurte și subțiri ca două meleștee, pe care se proptea un corp format numai dintr-un gheb de mărimea unei lubenițe și de care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fumul cât încăpea în cavitatea bucală și mai apoi adânc în piept, fără să piardă niciun firișor aiurea, după care, cu buza superioară, aproape lipită de dinți, împingea, într-un jet spontan, tot fumul spre tavan prin șuvița sârmoasă și căruntă ce-i umbrea ca o frunză de palmier, fruntea lată. Pe vremea aceea nu eram fumător, dar, stând cu el la masă, la o cafea, pofteam la țigările lui, Snagov, și de multe ori îi ceream, cu toată rușinea, câte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-i tai accentul cu cuțitul. — I-am văzut pașaportul. Richard John. Profesor de liceu. — Ciudat, spuse casierul. Și chiar că era ciudat, se gândi el iar, plătind fără entuziasm zece franci și revăzând În memorie bărbatul acela obosit și cărunt, În balonzaid, desprinzându-se de balustrada navei, În timp ce pasarela se ridica și sirenele șuierau spre o fisură dintre nori. Ceruse o gazetă, o gazetă de seară. Nici la Londra nu au apărut atât de devreme, Îi spusese casierul și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șterse sticla cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa și un bărbat mai În vârstă aruncă o privire Înăuntru. Avea o mustață căruntă, purta ochelari și o pălărie moale, ponosită. Myatt Îi spuse În franțuzește că acest compartiment era ocupat. — Un loc, spuse omul. — Doriți la clasa a doua? Întrebă Myatt, dar omul clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încă ridicată, ca să prindă lumina când va veni, asta și nimic mai puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se afla În ușă, cu un ziar sub braț. Purta iarăși balonzaidul și ea Îi privi disprețuitoare ochelarii, părul cărunt, mustața neîngrijită, cravata Îngustă și legată strâns. Lăsă harta jos și rânji În direcția lui: — Deci? Dr. Czinner intră și Închise ușa. Se așeză pe locul din fața ei fără nici un semn de ostilitate. Știe că-l am la mână, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se gândi ea, văzându-i cum cad inevitabil peste ea prin zilele care urmau, ca o ploaie nesfârșită Într-o iarnă umedă. Văzu cu ochii minții fața lui Janet Pardoe Îngrijorată de apariția primului rid, a primul fir de păr cărunt, sau pielea netedă și Întinsă după liftingul facial și părul vopsit Într-o culoare Închisă, albindu-se la rădăcină la fiecare trei săptămâni. — Ce veți face acum? Întrebă ea. — V-am spus. Cobor la Viena. Promptitudinea și franchețea răspunsului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor oculari sub pleoapele subțiri, nasul ușor coroiat nu sever, nu vulturesc, mai degrabă Înțelept, ascet. Vreau să vorbesc despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu Întîlnesc o rezistență inexplicabilă. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alături. Dar cel mai rău Îl chinuiește pe domnul D. apăsarea din creștetul capului ca o călcătură de gheață pe care i-a lăsat-o mîngîierea lui Niki Bârsan. Domnul Algazi și-a tras taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii se colorează ușor. Buzele se destind Într-un zîmbet, apoi se depărtează una de cealaltă dezvelind un șir de dinți mici sidefii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și eu de șaizeci - circumvoluțiile lui În care Încep să se șteargă textele aramice și Tora și Biblia și Vedele și Upanișadele și toată cabala unei lumi adormite care i-a tulburat cîndva adolescența uscîndu-i bărbăția. Și fetița cu bretonul cărunt, numită Emilia, ochelarii punîndu-i În locul obrajilor doi ochi uriași, un fluture de noapte, o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șezlongul ei de plajă, dar eram singur. La o distanță de cam doi metri de nisip, două adolescente blonde chicoteau între ele în franceză. De cealaltă parte, un bătrân cu burtă mare, ochelari fumurii și o podoabă buclată de păr cărunt pe piept citea un roman din acela de spionaj, pe care numele autorului e scris mare și-n foiță de aur, ocupând jumătate din copertă. Însă Clio nu era nicăieri. Un fior de spaimă îmi străbătu ceafa. M-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors pe loc, dând din mâini. O barcă tresălta pe valuri, o barcă de pescuit măricică, puțin cam bătută de vremi. Pe punte stăteau două siluete, una cu păr cărunt și fluturând din mână, cealaltă mai scundă și stând puțin mai în spate de balustradă. Fidorous și Scout. M-am luptat cu greutatea hainelor, înotând cât de repede puteam către ei. Luându-mă fiecare de câte un braț, mă traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intrus, sau ai unui surghiunit care s-a Întors după mulți ani acasă și nu e fi sigur de primirea ce-l așteaptă. Era un bărbat Înalt și deșirat, ușor adus din spate, cu un păr negru Înspicat de fire cărunte, Încadrînd o față Îngustă dar expresivă, cu un nas nu tocmai drept și o gură foarte senzuală. Purta un costum de bună calitate, dar care părea cam neîngrijit. Ai fi zis că-i burlac, și totuși ceva În felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și buzele-i subțiri; lîngă domnișoara Pantil - o femeie Între două vîrste, cam tuciurie, cu obrajii plini de coșuri și cu ochii holbați; lîngă domnul Newey - „domnul Frederick Newey“, subliniase doamna Bellairs, apăsînd pe primul nume - un individ cu părul cărunt, Încălțat cu sandale, fără ciorapi; lîngă domnul Maude, un tinerel miop, care se ținea ca o umbră de domnul Newey, servindu-l Întruna cu tartine cu unt, și lîngă domnul Collier, un tip care, deși se vedea că nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
strîns de ei. În școală se Împrietenise cu doi colegi: Își puneau laolaltă speranțele, biscuiții, ambițiile nenumărate. Dar acum nu-și mai amintea nici numele, nici chipurile lor. Într-o bună zi fusese acostat În Piccadilly Circus de un individ cărunt, Îmbrăcat cam fistichiu - cu o haină la două rînduri și cu o floare la butonieră - afîșÎnd o prospețime cam derizorie. Ia uite-l pe Boojie! exclamase individul, și-l tîrÎse spre barul hotelului Piccadilly, În vreme ce Rowe Încerca În zadar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-o sărute? Nu făcu nici una, nici alta. Se uita la ea de la distanță și inima Îi bătea cu putere. — Cum te-ai schimbat! exclamă ea. — Mi se spune totuși mereu că arăt ca Înainte. — Părul ți-e mult mai cărunt. Și-apoi, cicatricea asta... Și totuși, pari mult mai tînăr... mai fericit... — Duc o viață foarte plăcută și ușoară. — S-au purtat bine cu dumneata? Îl Întrebă ea cu neliniște În glas. — Foarte bine. Digby Încerca o senzație ciudată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cineva despre a cărui existență mi s-ar vorbi, așa cum mi s-a vorbit despre Hitler. Firește, Însă, că o legătură nouă ar fi cu totul altceva... Și adăugă, cu o sfială ce nu se prea potrivea cu părul lui cărunt: Dumneata ești pentru mine o persoană cu totul nouă. Ia spune-mi, altceva nu te mai frămîntă? Îl Întrebă ea. — Nu, nimic; adică da: ideea că ai putea să ieși pe ușa asta și să nu te mai Întorci niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un invalid. Îi venea ușor lui Tolstoi să propovăduiască neîmpotrivirea la rău, după ce el Însuși Își trăise, la Sevastopol, momentul eroic. Digby se dădu jos din pat și-și zări În oglinda lungă și Îngustă din perete trupul sfrijit, părul cărunt și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap. m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
parc, adulmecînd pesemne ceva. Rowe auzi un glas În spatele lui: — Ia te uită, Arthur! Se opri să vadă cine-l strigase: un tip Într-o salopetă a Apărării Civile, cu o beretă de sub care ieșeau niște șuvițe Încîlcite de păr cărunt, stătea la intrarea unui bloc. — Ești Arthur, nu? Îl Întrebă omul, cu Îndoială În glas. De cînd se Întorsese la Londra, Îi reveniseră multe amintiri. Bunăoară, cutare biserică sau cutare magazin, ori aspectul străzii Piccadilly la Încrucișarea cu Knightsbridge. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]