2,531 matches
-
unul dintre ei repetând automat și cursiv: — Faceți loc, scuze, vă rog să vă mișcați, dați-vă la o parte... Am rămas în dreptul ușii cămăruței, acum goală, de parcă un vânt i-ar fi purtat pe toți înapoi în hol să caște gura la chinurile bietului Bill, și m-am trezit deodată că îmi strânsesem brațele în jurul corpului. Îl cunoșteai bine? întrebă Sebastian Shaw. Uitasem că e și el în cameră. Nu a murit încă, am spus tăios. Apoi mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atmosferă atât de romantică, încât tot așteptam să se oprească și să mă sărute, dar, în mod extraordinar, probabil nu se gândea la asta, deși tocmai îmi plătise consumația. Nu îmi venea să cred că ajungem la capătul aleii la fel de caști precum intraserăm, dar, lucru deloc flatant pentru mine, nici măcar nu m-a luat de mână. Când am intrat pe strada Oxford, fierbeam de frustrare. Un taxi a încetinit imediat în dreptul nostru, iar Sebastian îi făcu semn într-un fel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
podeaua de piatră a pavilionului. Hainele noastre erau ca niște cârpe boțite; curățătoria de la colțul străzii lui Sebastian va avea de lucru în această dimineață. Cât de bine e să stai jos pe ceva cum trebuie, i-am spus hedonist, căscând cu atâta poftă, încât am crezut pentru un moment că îmi voi rupe ceva. Sebastian m-a tras spre el până când am ajuns în poala lui. M-am opus la început; ideea de a mă încolăci singură într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dedesubtul fustei. —Doamne! Termină. Sunt obosită - i-am dat peste mână inutil, corpul meu reacționând în ciuda epuizării. Termină, Sebastian, sunt chiar obosită. Ție-ți convine, tu ai mai dormit ceva. — Am crezut că și tu. Doar am moțăit, am spus, căscând din nou. Nimic cu care să mă laud. De-abia aștept să ajung în pat și să mă odihnesc cum trebuie. Sebastian, ignorând ce am zis, și-a furișat degetele chiar mai sus pe picior. Taxiul mergea în josul străzii Exhibition
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
exact ca o cloșcă, îmi mărturisi Belinda. Știi, sunt sora mai mică. Am fost puțin mai subțirică și bolnăvicioasă când am fost mică și se pare că Sukes era cea care mă îngrijea. Exagerează uneori, făcând pe sora mai mare. Căscă larg. — Doamne, acele calmante pe care mi le-a dat Felix chiar își fac efectul. Cad din picioare de somn. Felix era un bărbat plăcut, cu părul cenușie, cu o soție blondă cu douăzeci de ani mai tânără decât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nepoata Discoveiria, și-au instalat de mult lăzile de banane „Mocambo“ și portocale „Jennyffer“, cu nelipsita mușama, pe care agită cutiile cu biluțele de-o „albă-neagră“. Abia după ce-și răcorește mioriticul cu o bere sau o rachie, șantieristul mai cască gura, la întoarcere, la minunile făcute cu biluța de cei trei frați Pișcot. Neîncrezător, nu riscă să afle unde se pitește mingiuca, deși știe precis, a văzut doar cu ochii lui cum ăl borțos a dat-o în stânga, nu pariază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îmi blestemam aiureala, speriat că, la întoarcere, va ieși rău. Voi fi sfâșiat, credeam. Atunci, traversând zorit parcul, m-am încrucișat cu Ester. N-o văzusem de ani buni. M-am oprit năuc în fața ei. Și ea a rămas să caște gura. N-am mai apucat să-i văd reacția. Am ridicat doar neputincios din umeri, cu brațele spre cer, și am zbughit-o spre ieșirea de la Conservator. Locuiam, pe atunci, pe Spiru Haret, la avocatul M. Credeam că Ester plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dimensiuni de păpușă înaltă, un fel de cupă de crin grăbit pe alee. Pare, în minciuna depărtării, cum zorește spre a se întoarce la trupu-i de pruncuță, de nou-născută, spre a se mistui apoi, în capătul aleii, în conturul gurii căscate din îngemănarea crengilor castanilor din depărtare. Nu-i metaforă. O știu de când încă nu se născuse. O ghiceam în mama ei de pe când era doar rodia acelui pântec de femeie pe care, în dimineți de demult, mă feream să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
i-am mai dat importanță. O singură dată am mai discutat cu el, într-o primăvară (sau toamnă?) când luase foc magazinul „Victoria“. Agitație mare pe Bulevard, la intersecția din fața Cercului Militar. Goneau mașini ale pompierilor, Salvări, dubițe ale Miliției. Căscam gura împreună cu mulțimea. Atunci s-a apropiat Pr. Îl observam în puhoiul de oameni. Era într-o geacă de piele neagră. Se agita. Părea că dirijează circulația. Din când în când arăta spre câte un individ și acela era tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
destrame, evaporându-se ca o fantasmă În fața lui.. Dar icoana nu se destrămă, ci dimpotrivă, chipurile poleite cu aur fin Începură să strălucească și mai tare. Noimann o așeză pe podea și scormoni cu cealaltă mână În groapa ce se căsca sub el. De data aceasta, degetele sale dădură peste un obiect ale cărui dimensiuni se Întindeau de la un capăt la altul al patului. Noimann tresări, deschizând larg ochii, și atunci văzu că trupul său zăcea Întins pe o icoană... Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
resturile unei cine Încropite În grabă. Acolo se afla și o sticlă de coniac Alexandrion, cu trei degete de lichid arămiu ce se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul zugrăvit cu atâta gingășie al Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și atârnând În camera vecină, unde se afla salonul rezervat ființelor de sex opus. Oliver stătu Înțepenit așa de dimineața până seara și de seara până-n dimineața următoare, meditând la lumea ce se afla deasupra și la cea care se căsca dedesubtul său. Sus, deasupra lui Lawrence, În salonul rezervat meditativilor, se afla de câtva timp și un anume Braic sau omul-paie, care fusese cu chiu, cu vai smuls dintr-un stog de fân și adus la spital pentru investigații. Braic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că la timpul potrivit, când femeia dormea dusă Între ramurile lui, Oliver Îi scosese, vârându-i un prosop În gură, incisivii și punga cu venin, altfel femeia-șarpe, În furia ei oarbă, l-ar fi mușcat de gât pentru ca mai apoi, căscându-și gura și lățindu-și mereu trupul, să-l ingurgiteze, devorându-l pe-ndelete Înlăuntrul ei. Mult timp după această Întâmplare, Oliver fu cât se poate de prudent. Apăru Însă femeia-girafă, cu picioare lungi cât o zi de post, și Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Învârtoșase, fără voie, În prohab... Oliver se cutremură de groază. Încercă să țipe, dar limba parcă i se lipise strâns de cerul gurii. Dădu să fugă, dar picioarele Îi Înțepeniseră pe linoleum. Stătu așa, cu chipul palid și ochii căscați În gol, simțind cum din vene i se scurge toată vlaga. Și asta n-a fost tot. Căci În urma femeii-girafă a venit femeia-capră, care, după ce l-a curățat de frunze, și-a desfăcut picioarele cruciș, chemând cu behăitul ei subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și În lat abdomenul. „Păi, tocmai această lipsă vă face să suferiți atât... Golul atrage gol și plinul plin”, filozofă celălalt. „Gândiți-vă, câți oameni nu ajung la sinucidere tocmai din cauză că nu reușesc să-și umple golul ce li se cască În conștiință?! Aici intervine chiar un paradox: cu cât caută să-și umple acest gol, cu atât prăpastia dinăuntru se lărgește... Iar când ajung să apeleze la gestul final, ei nu-și dau seama, nici măcar În ultima secundă, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o peliculă suțire... Unul sprijinea sabia de un picior, celălalt de altul. Medicul Își ațintea ochii spre domnitorul ce se Înălța la orizont, dar orizontul se rotea și tot ce fusese sus era acuma jos. În plus, un jos se căsca În dreapta sa și un sus În stânga. Sau viceversa. Cuza se afla multiplicat În patru locuri. Cu sabia la șold, genunchiul Îndoit și privirea ațintită-n depărtare. Privirile celor patru Cuza se Întretăiau Într-un cerc, care se cufunda deseori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
târau În genunchi, unul În fața celuilalt. Fusese aceasta doar o scurtă iluminare? Galeria oarbă palpita În urmă. Drumul ales fusese unul ce ducea În beznă. Oare mai exista și un altul, mai puțin bătătorit? Acum Între bărbat și femeie se căsca din nou aceeași veche și mereu nouă prăpastie de carne. Biciuindu-se, stomatologul Paul Încerca să-și treacă armata de costume peste hăul căscat Între un eu și alt eu... Rochia Mathildei se rotea În aer ca un carusel, Înghițind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
beznă. Oare mai exista și un altul, mai puțin bătătorit? Acum Între bărbat și femeie se căsca din nou aceeași veche și mereu nouă prăpastie de carne. Biciuindu-se, stomatologul Paul Încerca să-și treacă armata de costume peste hăul căscat Între un eu și alt eu... Rochia Mathildei se rotea În aer ca un carusel, Înghițind unul după altul mulțimea de costume ce se agățau de ea. Privindu-le cum dispar unul câte unul În abisul fără fund, Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca niște guri, dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În cercuri mari și mici orașul. Înăuntrul lor sunt fetuși morți.... Trupul de sticlă lunecă peste lichidul ce s-a vărsat din el. Piciorul aflat mereu la câțiva pași În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În urmă. Ici-colo răsăreau ca din pământ pâlcuri de oameni, numai bărbați sau numai femei, Îmbrăcați ca de sărbătoare, căscând gura după locomotivă. Oameni În toată firea care se bucurau la vederea trenului ca niște copii. Unii Îi făceau semn cu mâna, alții fluturau din coase sau lopeți. Se Înghionteau unii pe alții, arătând cu degetul spre călători. Câțiva alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o catastrofă feroviară „care i se Întâmplase chiar lui, adică În familia lui.“ Desigur că la o asemenea exprimare nu numai directorul, dar și Popescu și un alt călător, care se afla pe culoar și o auzise prin ușa Întredeschisă, căscaseră ochii. Totul se Întâmplase În jurul Craiovei pe o vreme caniculară, probabil că unele șine se torsionaseră ușor și un cumnat de-al Subalternul se afla În cursă cu o garnitură de marfă. Acel cumnat al lui era, ați Înțeles, mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
adresa el către ceilalți, Gabor e nume de țigan, mă? Gabor vine În ungurește de la Gabriel și Gabriel Înseamnă, În ebraică, eroul lui Dumnezeu. Ia să nu-i mai ziceți țigan, da?““ Când se apuca să dea interpretări onomastice, toată lumea căsca gura la el, soldați, gradați, ofițeri, chiar maiorul și colonelul câteodată. Într-o zi l-am prins singur, trebuia să păzim un drum să nu intre nimeni pe el cât aveau loc tragerile și l-am Întrebat: — Bine, dar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Dar cartea îl învăță cum să se păzească de această primejdie. Urmându-i sfaturile , el a strâns în drum o sumedenie de ierburi umplându-și urechile cu ele; apoi a ascultat la cântecul păsărelelor și constatând că, deși, le vedea căscând ciocurile, umflându-și gușile și înfoindu-și penele, nu putea prinde nici o notă. A fost mulțumit de apărarea sa și s-a îndreptat spre lac. Acesta era mic dar adânc și avea apa atât de limpede și de liniștită încât
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
așa de tare. Caleb a dispărut puțin și s-a Întors cu un pahar de șampanie pentru mine și cu unul cu ceva de culoare gălbuie pentru Philip. L-am dat pe gât dintr-o singură Înghițitură lungă și am căscat gura de-a dreptul la fata pe care o adusese să ne-o prezinte. Prezentările au fost precedate de un sărut lung și foarte la vedere, În timpul căruia atât Caleb, cât și fata, și-au deschis gurile atât de larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eleganță impresionantă dat În onoarea noastră pe terasa hotelului, care se Înălța deasupra mărețului palat Topkapi. Am reușit s-o șterg pe furiș după o oră și am traversat câteva străzi până la Marele Bazar, unde plănuisem să hoinăresc și să casc gura la toată lumea și la tot ce se găsea. Am intrat pe poarta Nuruosmaniye, În strigăte de „Domnișoară, am ceea ce vă trebuie“, și am rătăcit fără țintă prin clădirea În formă de peșteră, strecurându-mă printre standurile supraîncărcate, admirând cantitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]