1,506 matches
-
Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfobiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Sbori cu șase cai ca vântul și răsai ca Aurora. Cu căciulele în mână și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pământeasca zeitate. Tu te-nchini. Te simți născută spre norocul tuturora, Dar de-odată în mulțime tu fixezi ochiul tău mare. De o umbră-nfiorată e gândirea ta cuprinsă... O femee de pe stradă și-a-nnălțat privirea-i stinsă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de armătura filosofică. Laserul bibliotecilor ar mai putea ordona haosul din noi. Poezia actuală transferă criza condiției umane în imperiul limbajului. Marii creatori sunt asistați de inspirație. Și de revelație divină. Noile tiraje ale cărților de literatură vorbesc despre ruptura căscată între scriitori și lumea lor. Poeții de curte uită că suveranul lor este cititorul, nu regele. Oricât ai fi de bun, curajul în artă nu poate dobândi valoare estetică. Scriitorul actual aruncă în spate spre cititor ba o oglindă, ba
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
devorează timpul. Dar la modul sublim. Prima boală contractată de cel pe care l-ai salvat de la nenorocire este amnezia. Reușesc unii să se sincronizeze cu viteza timpului în care trăiesc. Nu și cu direcția lui. In puț pot cădea căscații, dar și visătorii. Îl tragi spre ozon, iar el se repede în hidrogen sulfurat. Puțini revoluționari știu pentru ce marcă de ambrozie luptă. O durere de dinți poate genera indiferență față de toate cataclismele mapamondului. Entuziasmul este o boală de care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu adevărat tragică. Deoarece am fost avertizați din timp. S-ar putea ca nici mort să nu fie rău. Dar viu e totuși acceptabil. Obsesia morții poate transforma Pământul într-o planetă de somnambuli. Cele mai infiorătoare sunt totuși maxilarele căscate ale pământului. Fă-mă, Doamne, lebădă! Când o să mi se apropie sorocul. Viața această acoladă între zone de întuneric. Coborâm în pământ, dar biografiile și agoniseala rămân în mâinile urmașilor. A ajuns, în sfârșit, în centrul atenției tuturor. Doar sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu văd creanga de dud... Eu am luat-o drept o încercare de a șugui, dar cum văd tu ai spus-o serios. Păi cum să șuguiesc, dragule, când sus la mănăstirea Galata din Deal gângăniile ne așteaptă cu gurle căscate? Știi că m-ai luat cam tare? Întâi cu frunzele de dud și acum cu Galata din Deal. Un bob zăbavă, dragule. O să le luăm pe rând, dar picioarele să „lucre”, că altfel Ulița asta a Urcușului n-o urcăm
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
alta și le pierdu șirul! Afară furtuna se potolise, stelele se iveau pâlpâind. Acum avea posibilitatea s-adoarmă cu misiunea îndeplinită... era fără grijă, pusese baterii la toate jucăriile! Ce-i place să folosească cuvinte deosebite! Îi lasă cu gura căscată pe cei mari. Azi de exemplu învățase o mulțime: portal, furtuni electromagnetice, crepuscular, supoziții, ermetic, ambient... însă era obosit, încet gândurile se răvășiră, dansând cu mulțimea de licurici și greieri grăbiți să prindă aeronava de pe portalul 17! Glasul bunicii se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mult decât senzuale pentru un bărbat, iar când se uita la tine, parcă nu te privea. Din prima oră îi trimite la frizer pe majoritatea băieților, cu scopul urgent să se întoarcă la școală tunși zero! Rămân toți cu gurile căscate, nu mai întâlniseră așa profesor, în istoria acestui liceu probabil a fost caz unic. El care se considera bun la matematică, Kemi, Magi și Ion care țineau la frizura lor, nici nu s-au gândit să își atingă podoaba capilară
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
friptură ca lumea! Începuseră să ni se răscolească mațele și scoteau niște ghiorțăituri de s-au speriat și ospătarii, specie.... specială care nu se sperie așa ușor; el nu știa că aranjasem treaba! În orice caz, a rămas cu gura căscată când a văzut portofelul bine garnisit al prietenei Guliei, care mi-a șoptit când a putut, - Ai grijă, poartă-te frumos cu Mimi...are bani, nu ca mine sau ca voi! Cu asta m-a terminat! Mi-am dat seama
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și de intrarea la hotel, drept pentru care, de nervi, am început să conduc mai repede. Am mai apucat doar s mă opresc la baza nautică, unde toată lumea mă aștepta de mulr să jucăm remmy. Au rămas toți cu gura căscată când au văzut-o le-am făcut ștrengar cu ochiul, lăsând să se înțeleagă că am avu motive serioase de întîrziere. Pe ea am dus-o acasă și, bineînțeles nu am mai văzut-o niciodată în viața mea. În schimb
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
unde a aflat că era deja dată afară pentru dezertare de la locul de muncă, a rugat o prietenă să-i trimită bagajul în țară și dis-de-dimineață a fost la aeroport, ca nu cumva să piardă avionul. O ascultam cu gura căscată. Nu-mi venea să cred că tot ce-mi povestea e adevărat. La aeroport i-a fost ușor să-l convingă pe reprezentantul TAROM, care știa procedura, așa că a acceptat din prima, rugîndu-se la Dumnezeu să țină așa toată vara
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
m-am gândit să-ți dau un telefon." Am vorbit vreo douăzeci de minute, și-n tot acest timp m-am întrebat de ce mă sună. Trebuia să aibă vreo treabă cu mine. Când am închis receptorul, am rămas cu gura căscată: mă sunase doar din prietenie. Toată săptămâna care a urmat m-am simțit mai bine. Ca toată lumea, am acceptat și eu, întotdeauna, un fel de preeminență a lui Nedelciu asupra mea. Când eram mai mulți Mircea undeva, numai lui i
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
așa că iese din nou afară, alarmat, ca s-o caute pe Lolita. Când am ajuns la pagina cu dușul, citind eu romanul cu cel mai magnific subiect, probabil, din toată literatura secolului al XX-lea, am rămas literalmente cu gura căscată. Bineînțeles, găsisem, în această carte de geniu, nenumărate minuni lingvistice, cu atât mai uluitoare cu cât Nabokov a scris "Lolita" tocmai ca să învețe mai bine - până-n cele mai sucite colțișoare ale ei - limba engleză. Tulburătorul roman e fără-ndoială, cum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Noi știam că veniți. Iahuben se întoarse mirat spre bătrân, dar îl auzi pe Auta că spune: - Știam că știți. De aceea am ocolit toate oazele. Tobele ținuturilor n-au dormit: au dus vestea ca vântul. Iahuben privi cu gura căscată spre amândoi, pe rând. - Fiare n-ați întîlnit? întrebă Mai-Baka. - Nu. Și, chiar de-am fi întîlnit, Iahuben este viteaz și nu sunt țintași mai buni ca el în toată oastea. Iahuben își umflă pieptul, mândru de sine, și uită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cincizeci de pași, îi zări capul ieșind din apă: țăranul Hunanupu înota spre țărm. Acum marea se liniștise de tot. Un slujbaș regesc ocolea puntea să vadă dacă totul era așa cum a fost. Când ajunse la Iahuben, rămase cu gura căscată: - Ce faci aici? Iahuben zâmbi șiret: - Vâslesc, nu vezi! - Dar sclavul unde-i? Ce, tu ești vîslaș? Unde-i sclavul? - L-a smuls un val cu frânghie cu tot și l-a aruncat în mare, spuse Iahuben. Ce mă întrebi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi. Soldatul care-i păzea fu găsit sugrumat, iar peștera goală. Robii luaseră toate uneltele cu ei și toate armele soldatului de pază, lăsîndu-i numai coiful. În zori, când slujbașul regesc veni să adune robii la muncă, rămase cu gura căscată în fața peșterii goale. Întâi vru să strige, dar se gândi îndată că larma i-ar fi fost vătămătoare, întrucît ar fi aflat și robii ceilalți și alți slujbași care abia așteptau să-l prindă cu vreun cusur pentru a-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta (care vru să se ferească, dar strîngîndu-și fălcile dureros, stătu liniștit) și zise om, și numaidecât luă cu amândouă mâinile mâna grea a lui Auta și o trase anevoie spre sine, zicând din nou om. Auta privi cu gura căscată. Ființa crezu că vrea să spună ceva, și așteptă. Auta însă era uimit: n-a înțeles unul din doi, sau într-adevăr ființa străină era om. Arătă cu degetul spre ea și zicând iarăși om o privi întrebător. Ființa făcu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alt glob, ca să am aer ca afară. La ei în turn aerul este ca și în steaua lor. Nici Marele Preot, nici Tefnaht nu putură rosti o vorbă. Oricât de bine știuseră să se stăpânească oricând, acuma stătură cu gurile căscate ca robii cei mai de rând. De n-ar fi văzut turnul straniu în fața lor, ar fi crezut că sclavul aiurează. - Ce facem? întrebă Tefnaht, când își veni în fire. Bătrânul stătu un răstimp pe gânduri, oprindu-se din mers
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta, și-i spuse: - Noi folosim asta pentru cu totul altceva, dar e bună și să arate umbra soarelui, dacă vrei. Acum tânărul nostru prieten te va face să te simți ca pe pământ. Și deodată Auta ascultă cu gura căscată cum șuierul de văpaie se mută din coada luntrei, deasupra ei, și văzu cum luntrea își încetinește mersul și se oprește apoi, atârnată în văzduh. Vru să strige "Cădem!", dar nu apucă: în aceeași clipă, vâjâind ușor, partea din față
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe amândouă cu plăcinte, curmale, faguri de miere, turte de grâu, carne fiartă de oaie, struguri și ouă; apoi îi dădu inelul, fără să mai ceară nimic, în vreme ce negustorul gras, cu mutră rânjitoare de om mulțumit, o privea cu gura căscată. Auta îi veni în ajutor, luîndu-i din mână cele două coșuri, acum grele, iar negustorul, obișnuit să păcălească, dar nedeprins să i se dea pe marfă de zece ori mai mult, se arătă mărinimos de teamă și le mai dădu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mirare ciudată. Apoi însă când ochii ei de femeie citiră în ochii celeilalte femei o taină pe care bărbații n-o puteau ghici, îi surâse și o trase de mână pe lespedea pe care ședeau. Mai-Baka se uită cu gura căscată. Auta zâmbi și îl întrebă: - De ce te uiți așa mirat? Mai-Baka întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
semne, pe care le pot înțelege toți. - Și noi? întrebă Nefert. - Și voi... mai târziu. Știi, Auta, că niște asemenea ființe dintr-o planetă care nu-i a soarelui nostru au mai fost pe la voi (Auta îl privi cu gura căscată). Da, pe când nu eram nici noi, nici voi, pe când și la noi și la voi era aer mult mai mult și mai fierbinte și nu erau decât făpturi uriașe și nătângi. - Dar cum sunt cei cu care ai vorbit? I-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i-am vestit că Sodoma și Gomorra vor fi nimicite și i-am îndemnat să fugă la munte sau măcar la Țoar! Lumea tăcea. Unii șopteau între ei, socotindu-l nebun. Alții nu socoteau nimic; îl ascultau numai cu gura căscată. Preotul se strecură prin mulțime și nimeni nu-l mai văzu. Dar leprosul ridică fața spre bătrân și rosti: - Dacă ai fi umblat cu adevărat în căile Domnului, de ce te-ai fi întors așa, singur și strecurat în această mulțime
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Drummond o ia de mână, se uită Înspre băiețel, apoi Înspre mine, și el e un om cumsecade. Bărbatul ăsta a Încercat să-l ajute pe tatăl tău fiule, a Încercat să-l ajute când ceilalți stăteau doar cu gura căscată... s-a luptat din greu pentru tăticul tău... Cum te-ai simțit — ... voiam numai să vă mulțumesc domnule sergent Robertson... Bruce... voiam doar să vă mulțumesc c-ați Încercat să-l ajutați... Îmi pare rău că nu l-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să fie defăimați așa. Mă duc sus acu să-l văpe Toal. Îmi ridic tonul și mă uit prin cameră: Un puțoi se joacă cu focuaici. Sper numa căno saflu cinei ăla! Ies val-vârtej din cameră, lăsându-i cu gura căscată. Mă duc direct la etaj În biroul lui Toal și intru fără să bat la ușă. — Șefule, două cuvinte. — Bruce, sunt puțin ocupat acum, spune Toal, răsfoind niște hârtii. Arată deprimat ca curu. — Vreau să vii și să vezi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cafea; Semnul: câinele (este vorba de forma pe care o lasă pe cană zațul cafelei); Semnificațiile 277: * prieten devotat, când este în poziție șezând; * ajutor din partea unor prieteni; * persoană vigilentă; * dușman, când este în picioare; * dușman periculos, atunci când are gura căscată; * ceartă cu o persoană agresivă; * ceartă într-un anumit context; * violență când este în poziție de atac. În general, semnificațiile atașate unui semn diferă de la o persoană la alta și funcționează asemenea unui cod personal. Criteriile (așa cum reiese din analiza
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]