1,541 matches
-
lor și unde, de la Crăciun și până în primăvară, domnea aroma gutuilor și a perelor pietroase, care se fac, în cele din urmă, așa de moi, de poți să le mănânci numai cu buzele. Oaspeții făcură ochii mari, rămânând cu gura căscată de atâta zestre: clituri întregi de scoarțe, țesute în alesături de lână și împodobite numai cu trandafiri îmbujorați ca focul, perne albe în puf de gâscă și, pe laturi, cu horbotă de mătase, clădite până în podele, cămeși de borangic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
telefon în duminica aceea. — Vrei să spui... că am avut de-a face cu această Haruko Hona? Nu știu, dar... spuse ea râzând. Tocmai ți-a sosit o scrisoare cam lungă de la Haruko, din Singapore. — Singapore! Takamori rămase cu gura căscată. Se întreba dacă nu cumva sora lui s-a scrântit din pricina soarelui de primăvară; sau poate a pierdut la bursă. El n-a fost niciodată la Singapore și nici măcar în vis n-a avut de-a face cu vreo fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deznădăjduit parcă, un bărbat foarte înalt, cu un sac de voiaj din pânză pe genunchi. — Gaston Bonaparte? întrebă Takamori de la distanță. Omul sări imediat în picioare, asemenea unui luptător de sumō. — Oui... da, da, da! Tomoe a rămas cu gura căscată. „Cal“! Abia s-a abținut să nu rostească cuvântul care i-a venit pe buze când l-a văzut ridicându-se și venind spre ei. „Asta e... ce să-i faci?“ gândi ea. Conturându-se în raza de lumină ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
țara în care s-au născut și pentru orașul în care trăiau îi caracteriza pe francofili. Chiar dacă nu înțelegea ce i se spune, Gaston se holba pur și simplu la Ōkuma cu niște ochi mari și cu gura pe jumătate căscată. Takamori, deși nu era prea ager de felul lui, și-a dat seama că Ōkuma nu-i vorbea de fapt lui Gaston, ci surorii sale. — În plus, japonezii imită astăzi cultura americană întru totul, de fapt maimuțăresc cultura americană... Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de pânză - fundoshi - pe care o poartă unii bărbați în loc de chiloți. Endō îi ceru scuze polițistului, zâmbind. — Străinul acesta a băut cam mult. Are umor, nu glumă... Putem pleca? — Bine. Dați-i drumul, le făcu semn polițistul, rămânând cu gura căscată. Mașina porni din nou prin ploaia măruntă, lăsând lanternele galbene mult în urmă. — Măi să fie! exclamă șoferul, întorcându-se. Tipul ăsta nu-i în toate mințile, nu? — Probabil că nu, dar datorită lui am scăpat. Străine, întotdeauna faci nebunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ei și alte teorii culese din broșurile la modă. Și pentru că îi păcăneau urechile și își simțea venele pulsând, pentru că undele i se încrucișau undeva prin corp, o luam de la capăt: saltele, rafturi, ficus, veioză, pește de sticlă cu botul căscat, pui de rață în jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini o carte, trandafiri prinși într-un passpartout ocru, un fel de scut turnat din fontă. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
carioci chinezești sunt împrăștiate pe podea, lângă un carton cu resturi de pizza și mucuri de țigară, două cutii de pate turtite, și-și desenează unul altuia pe piepturile spânatice și pe brațele slăbănoage diverse inimioare străbătute de săgeți, guri căscate, penisuri neolitice, semne de circulație, lozinci de soiul „aici zonă interzisă porcilor”, „ipocriții să crape-n hainele lor” și multe altele. - Ce zici de asta? se bălăngănește Tavi spre mine. „Ca niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ne e rușine să vorbim de omul închis în camera lui. - Foarte puțini sunt bărbații care știu și pot să doarmă cu o femeie, nu să bage cornul în pernă după ce-au făcut amor, cu picioarele atârnând, cu gura căscată. Ai o mobilă lângă tine, mormăie „dă plapuma, dă-te mai încolo...”. Te uiți și te apucă jalea. Dar cred că și femei sunt puține... Se-ntoarce crăiasa după ce-a suspinat și ți-a strigat numele, cu masca hidratantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
într-adevăr, parcă în fața noastră era o turmă de șacali de nisip cu gurile deschise. Aveau dinți lungi de cuarț și ochi rigizi de piatră. În rest, totul în ei era de nisip. Până și părul cenușiu. Stăteau cu gurile căscate, iar tăcerea urla în gâtlejurile lor. Parcă nu așteptau decât să ne aventurăm spre ei ca să ne devore. Și pentru că noi nu înaintam, s-au culcat să-și facă digestia... ― Să ne întoarcem, i-am zis Eleonorei. ― Unde? murmură ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Tu le desfaci cu o lamă să audă prostimea glasul sângelui, dar prostimea râde de tine ca de un clovn ce se destramă precum un pulover putred, ca de un gramofon cu discul zgâriat. Râde prostimea cu guri de morminte căscate, în timp ce tu, tristul aleilor, îți asumi rușinea frunzei de brusture crescută lângă statuia poetului și atât. Destinul, o lașitate asumată. Când vrei să renunți, ești eroul fiecărei secunde. Când renunți pur și simplu, devii cu adevărat stăpânul propriei umbre. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deschis, puțin îi pasă de elementele de surpriză. Gosseyn abia o auzi. - Ascultă, zise el cu gravitate, voi încerca să te ajut, dar dacă voi putea, depinde de răspunsurile dumitale la întrebările mele. - Da? Ea-și reținu respirația, cu ochii căscați, cu buzele întredeschise. - Ai vreo imagine a faptelor mele viitoare? - Ce văd că vei face, zise Leej, nu are nici un sens. Nu-mi spune nimic. - Dar ce anume este? Era exasperat. - Trebuie să știu. - Dacă ți-aș spune ar interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
veni rândul, Își petreceau acum timpul pândind din spatele perdelei de la fereastră să vadă dacă nu cumva venea poștașul sau tremurând că trebuia să se Întoarcă acasă, unde temuta scrisoare de culoare violetă, mai rea decât un monstru sângeros cu fălcile căscate, ar putea să se afle după ușă ca să sară pe el. În biserici nu exista nici un moment de răgaz, șirurile lungi de păcătoși pocăiți, reîmprospătate În mod constant ca și cum ar fi fost niște linii de montaj, Înconjurau de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai avem nici de unele! Iaca-ți vine și feciorul. Te așteptau toți ca pe Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama? SMARANDA: Auzi-l, Dănilă, și te veselește! Stau plozii cu gura căscată ca puii în cuib, și când colo tu-mi vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică, mamă, nu mai bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
meșter ca mine. ANISIA: Apoi eu ce-i spuneam bărbatului istuia al meu? Măi omule, să știi că, până la urmă, cumnatul Dănilă odată se scutură ca harmasarul cel din poveste, și când ne-a arăta una, om rămânea cu gura căscată de mare mirare! Drept să vă spun, dragă cumnată Smarandă și dragă cumnățele, tare mă bucur de ce văd! Că dacă nu ne-om bucura noi, și dacă nu s-ar avea bine frații și cumnații între dânșii, și nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
au apucat-o și mai rău năbădăile... BABA SAFTA (sare și ea cu gura): Și pe Catinca lui Pavăl, care i-a intrat astă vară un șarpe-n burtă când s-a culcat sub un copac, la umbră, cu gura căscată... PITAC: Auzi, părințele? NIȚĂ: Ba eu văd că s-au stricat la cap de tot babele! Șarpe zici, mătușă Saftă? BABA SAFTA: Șarpe, de bună seamă! Ce altceva putea să fie așa de lung?? Iaca, să-ți spună și Luța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Partid simpatizează cu activitatea lui Herr Weisthor - în paranteză, aceasta este casa lui - astfel că, în afară de Herr Vogelmann și de mine însumi, unul dintre ceilalți oaspeți aflați aici în această seară vă va fi probabil familiar. Hildegard rămase cu gura căscată: — Doar nu Führer-ul! Rahn zâmbi: Nu, nu el. Dar cineva foarte apropiat lui. A cerut să fie tratat la fel ca toți ceilalți pentru a facilita o atmosferă favorabilă pentru contactul din această seară. Așa că am să vă spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
târziu ce e de făcut cu voi. Arthur Nebe chemă paznicii care așteptau gata pregătiți și, când apărură, le ordonă să-i escorteze pe cei trei în camerele lor. Între timp, aproape fiecare ofițer SS din jurul mesei rămăsese cu gura căscată de uimire. Numai Heydrich stătea calm, cu fața-i prelungă netrădând nici un semn din satisfacția pe care o simțea, în mod sigur, la vederea înfrângerii dușmanilor săi, nu mai mult decât dacă fața lui ar fi fost făcută din ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întunecată. Nu, nu mă simțeam înconjurat de suflete în suferință. Manlio vorbea cu Elsa și doar din când în când îi arunca o scurtă privire soției sale elvețiene. Martine își mișca sacadat capul, urmând mișcarea ochilor prea proeminenți și prea căscați. Minusculă, slabă, ridată: o broască țestoasă cu un colier de briliante. Bea. Nu acum, pentru că Manlio o supraveghea. Bea singură, când el era în operație. Nașteri, chiuretaje, fixare și scoatere de ovule, prolapse uterine, de preferat în clinici private. Manlio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de amintiri dintr-o altă parte a globului. Și cine îl conduce? întreb. Da, directorul, patronul! — Ah, Madame Tatarescu, vreți să spuneți... și ridică cada de zinc să plece cu puii. Priveam fix agitația de solzi verzi, labe, cozi, boturi căscate și era ca și cum aș fi fost lovit cu măciuca în cap, urechile nu mai transmiteau decât un bâzâit profund, un vuiet, trâmbița de pe lumea cealaltă, de cum auzisem numele femeii de sub influența devastatoare a căreia reușisem s-o smulg pe Sibylle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cătușe la mâini și vă urcă pe toți trei în al doilea taxi: tu, Corinna și șoferul vostru. Corinna, liniștită și surâzătoare, îi salută pe agenți: — Sunt Gertrude. El este un prieten. Duceți-ne la comandant. Ai rămas cu gura căscată? Corinna-Gertrude îți șoptește, în limba ta: — Nu-ți fie teamă. Sunt falși polițiști: în realitate sunt de-ai noștri. Abia ați pornit, când al treilea taxi îl blochează pe al doilea. Sar din el alți oameni înarmați, cu fețele acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vă dați seama ce spuneți? Leigh stoarse o bucată de lămâie peste scoici și desfăcu cu delicatețe una. Nu că nu te-ai întâlnit — nu te-ai culcat cu destui. Hai, zău așa! Care-i diferența? Adriana rămase cu gura căscată. — Tocmai asta e problema, scumpa mea prietenă. Care-i diferența? Între a ieși cu un iubit și a face sex cu un străin? Măiculiță! Avem mult de lucru. Emmy se uită spre Leigh cerându-i parcă ajutor, dar Leigh clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
putea să fi surprinsă. Privirea din ochii lui o făcu să ezite, la fel și mâna crispată cu care el ținea paharul de șampanie. Deschise capacul și, exact ca în comediile romantice proaste pe care le văzuse, rămase cu gura căscată. Așezat frumos chiar în mijlocul cutiei de dimensiunea unui colier, era un inel. Un inel de logodnă. Un inel de logodnă imens, foarte frumos. — Leigh? Vocea lui tremură. Luă încet cutia din mâna ei și scoase inelul. Cu o mișcare rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în LA, iar acum s-a întors în New York. Au ieșit împreună pentru prima dată miercurea trecută, apoi din nou cu mine și cu Russell aseară și fii atentă — încă nu s-a culcat cu el. Emmy rămase cu gura căscată. — Nu se poate! Pe bune! Atunci o fi ceva cu el? Adriana n-a ieșit niciodată cu un tip frumos, faimos și de succes fără să se culce cu el — iar după două întâlniri cu atât mai puțin. Niciodată. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deoarece am cunoscut-o pe fata aia doar cu o seară mai înainte. — Excelent! Emmy bătu din palme și își vârâ picioarele înapoi în apă. Ia spune-mi, George, ce părere ai despre — Se opri în mijlocul propoziției și, cu gura căscată de uimire, se holbă la George care parcă se materializase chiar în fața ei. Înainte ca ea să mai apuce să gândească sau să zică ceva, el se strecură între picioarele ei, își sprijini genunchii de marginea bazinului și o sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
puse la punct — și probabil n-ar trebui să spun încă nimic — dar mai mult ca sigur mă mut la Los Angeles. Toate amuțiră. Era o plăcere s-o vezi pe Leigh înghițind în sec și pe Emmy cu gura căscată. Ce-ar trebui să facă o fată ca să i se acorde puțină atenție? se gândi Adriana. — Cum? — De ce? — E vorba de Toby? — Te muți la el? — Părinții tăi știu? E definitivă treaba? — Vă căsătoriți? Era absolut delicios, mai mult chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]