2,455 matches
-
nu trăiește nimeni. -Alții se gândesc să schimbe compoziția aerului și cu ajutorul unor bombe special construite, dar aceste măsuri pot fi periculoase. -Știi ce nu ți-am spus? Dacă se topește gheața de la Polul Nord, gazele ce se eliberează din corpurile căzute moarte, dar înghețate,vor acționa ca niște bombe! -Alții sugerează propulsarea a miilor de oglinzi în atmosferă care să fie monitorizate ulterior de computere, scopul fiind devierea acțiunii soarelui și proiectarea ei spre alte destinații decât pământul. -Cunosc oameni de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de colegi, care au și reacționat, așa cum o fac de regulă copiii: inteligent și glumeț. Fapta a fost pe loc asociată cu felul cam dezordonat al „amorezului”, gest din care s-a născut imediat un distih: „Napoleon cel cu ciorapii căzuți / îi face curte Giacominettei”. Desigur, în italiană cele două versuri au și rimă, sunând mai mult a poezie: „Napoleone di mezzo calzetta / Fa l’amore a Giacominetta”. Cum, însă, năbădăiosul nu fusese trimis la acel pension pentru a se bate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
zona de primire de pe Insula Ellis, Lefty se gudurase pe lângă Desdemona până o convinsese să intre Într-un cort al celor de la YWCA. Intrase Înăuntru cu șal și broboadă și ieșise cincisprezece minute mai târziu, Într-o rochie cu talie căzută și cu o pălărie pleoștită, În formă de oliță. Sub stratul proaspăt de pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mea. Dincolo de câmpia din josul râului, În fața Cadillacului lui Milton se Înălța gara Grand Trunk. În 1975 era Încă funcțională, deși doar parțial. Clădirea gării, cândva opulentă, devenise acum doar o carcasă. Fațadele Amtrak false ascundeau pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
facem ? Intrăm în școală și o luăm cu forța de la Inspector și de la profesori. Înăuntru sunt cel mult douăzeci de Gardieni, minții eu, căci știam că erau mult mai mulți. Îi punem pe cei înarmați cu bastoanele luate de la Gardienii căzuți să intre primii, ca o lovitură surpriză, iar din urma lor vom veni noi, grosul mulțimii, numerele. Nimeni nu se poate împotrivi numerelor. E bine, zise el încurcat, dar pe unde intrăm? Nu ai văzut că ușile nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cum poate o femeie... Bărbatul dădu din cap. Nu vă pun cuvintele la Îndoială. Dar ceva În mine se revoltă Împotriva acestui adevăr. — Nu e primul caz din analele criminalisticii. Pot să vi le amintesc. — Nu... imploră el. Avea umerii căzuți, arăta fără vlagă, nu mai avea nimic salvator de care să se mai agațe. — Aveați dreptate adineauri, când spuneați că nu aveți nevoie de avocat. Va fi de ajuns să povestiți totul În fața juraților. Bărbatul stătea nemișcat, cu capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Deci aici vor să ajungă. Îi întoarce spatele și aruncă peste umăr: — Dacă oamenii și-ar imagina cât de anevoios este numai ascultatul plângerilor adresate unui conducător, nu s-ar mai repezi ca orbeții să culeagă de jos o diademă căzută. Trio încuviințează slugarnic în timp ce în sinea sa cugetă la pofta de putere care l-a mânat pe Augustus o viață întreagă de la spate și l-a ajutat să rămână sus, în ciuda disprețului afișat față de diademele regale. Cezarul își sprijină gânditor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din pântecele mamei. Numai o cârpă în jurul șalelor, o jambieră la gamba dreaptă și o mânecă metalică pe brațul stâng îi acoperă cât de cât nudita tea războinică. Abia după voce îl recunoaște Pusio pe Publius Vittelius, procuratorul imperial. Luptătorul căzut se răsucește pe spate și, instinctiv, ridică palma stângă, pentru a i se cruța viața. Ar fi trebuit să arunce plasa peste mine, murmură încurcat primul. — N-am crezut că mânuiești un gladius adevărat, spune acuzator cel de la pământ. Fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cât este de frumoasă. Și toată această frumusețe este a lui. Pe Hercules! Numai a lui. Mâinile i se încurcă în șorțul ce-i învăluie coapsele. În întuneric, albeața pânzei pare să o întreacă pe cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită. Dar nu o pătrunde încă. Întârzie înadins momentul desfătării. Lipește urechea de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de fascinant ar fi momentul, și oricât de superb ar fi el, nu cred că-mi mai pot ține ochii deschiși pentru prea multă vreme de-acum înainte. Brad își termină litania, și din fericire îmi observă în sfârșit pleoapele căzute. ― O, sărăcuța de tine, spune el cu blândețe, ești obosită. Dau din cap, pentru că sinceră să fiu, nu cred că pot să mai vorbesc. Oricum, alcoolul și oboseala ar crea niște replici nepotrivite. ― Nu vrei să fac niște cafea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă, se iveau lanurile de porumb prăfuit. Toate se deosebeau atât de mult de peisajele molatice și blânde ale Japoniei. Samuraiul se gândea cu dor la valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Săriră la grămadă peste tufișul de dinaintea șanțului, se produse o Învălmășeală și doar doi cai ieșiră din ea pe lateral și continuară să alerge; ceilalți trei erau căzuți unii peste alții. Nu-l vedeam nicăieri pe bătrân. Unul dintre caii căzuți se ridică pe genunchi, iar jocheul Îl trase de hățuri și-l Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
culc și-adorm în lacrima din mine, Căci între noi zâmbește depărtarea, Iar pe la uși, azi bocăne uitarea. Și în străfundul inimii, tristețea Încondeiază-n taină bătrânețea, Când clipele se țes pe nevăzute, Din zile, nopți, ce-s în genunchi căzute. Ascult în noapte, inima cum bate Și mă scufund în amintiri ciudate, Ce vor tributul astăzi să mi-l ceară, Din zori de zi și pân' se face seară. Lumini și umbre-mi macină destinul, Îngenuncheată mai aștept sublimul. În
Dor ?ngenunchiat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83249_a_84574]
-
lua prânzul de Crăciun. Croindu-și drum prin pădure, au trecut pe lângă multe lucruri fără nume, viețuitoare pe care nu le-au văzut. Ei erau În schimb prea ocupați să fie atenți unde-și pun picioarele când treceau peste copaci căzuți sau Încrengături de plante agățătoare. Își contorsionau părțile superioare ale trupurilor Încercând să evite crengile cu țepi sau frunzele care puteau conține insecte programate genetic, sau cel puțin așa credea Heidi, să-i infecteze cu encefalită sau friguri galbene. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la cot cu toată lumea. Era totuși ciudat că se apucase să conjuge În franceză: „Je tombe de la montagne, tu tombes de la montagne...“. Timp de aproape o oră, grupul Își continuă Înaintarea poticnită. Când ajunseră la un alt copac de tec căzut, Bennie le strigă birmanezilor din fața lor: —Hei, băieți! Nu ne-am putea opri puțin? Pată Neagră și Vaselină se Întoarseră. Fără griji, le strigă Pată Neagră folosind aceeași promisiune goală de sens care ne urmărise din China. El și Vaselină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și dea seama dacă era adevărat. Avea un nimb de umezeală, iar vârful unei ferigi intrase În masa ei cârlionțată de păr, așa că era elegantă și frumoasă ca o zeiță ieșită la vânătoare. Ceilalți se sprijineau de câte un copac căzut. Trosnetele crengilor Încetaseră, nimeni nu mai respira greu, iar liniștea se lăsase la fel de grea ca norii de furtună. Sus de tot se mai auzea câte o maimuță țipând - sau era ceva mai periculos? — Ce fel de animale trăiesc aici? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asta, dar nu puteai niciodată anticipa acțiunile SLORC. Pată Neagră o luă Înaintea prietenilor mei care Înaintau poticnit, morți de oboseală. Încă o sută de metri și ajungeau la Locul Fără Nume. Mai devreme, cât ei se odihniseră pe copacul căzut, Vaselină o luase la picior și se dusese În tabăra tribului său să-i anunțe că Fratele Alb Mai Mic și suita sa sosesc. Cei din Locul Fără Nume Încremeniră. Miracolul pentru care se rugaseră atât se Împlinise. De trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a dus cineva deja să vadă dacă nu cumva s-a Întors Walter? Îl știi, Walter, ghidul nostru. Pată Neagră avea un aer jenat pentru că urma să insinueze ceva ce nu era adevărat. — Cred că el nu mai venit. Podul căzut. Ghid... cred că ghidul căzut și el... Lui Bennie i se tăie respirația. Doamne! Nu! O, Dumnezeule! O, nu! Când Își recăpătă suflul, spuse cu o voce stinsă: —Ați văzut? Pată Neagră aprobă din cap și spuse pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
carne umană, șerpi de apă veninoși și, cei mai periculoși dintre toți, hipopotamii care urăsc oamenii. Camera arătă un prim-plan cu fața fiecăruia dintre concurenți, Înregistrând ochii care clipesc des ai celor fricoși, buzele strânse ale celor curajoși, maxilarul căzut al celor care știu de la Început că sunt condamnați. Bennie empatiza cu ei pentru temerile lor și umilirea publică. Când se scărpinau, se scărpina și el. Când Înghițeau În sec Îngroziți, Înghițea și el. Păreau niște prizonieri Înșirați pe același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fumează țigări de foi, trucuri cu cărțile de joc. —În ținuturi magice, magia e posibilă. Dar numai dacă crezi. Credeți? Fetița răspunde: —Credem Dumnezeu. Tăiați. Obiectivul camerei se plimbă, imaginea eneclară, apoi se oprește pe un obiect incert, o creangă căzută... stai, ce e aia? Dumnezeule mare, nu e un ciot de copac, ci ciotul unui picior! Obiectivul se mișcă În sus. Posesorul ciotului are și un ochi cusut. Și fetița aceea, oribil, oribil, e ciungă. Celuilalt Îi lipsește o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că ar fi fost mai bine să mă duc mai întâi la toaletă. Am căutat peste tot biroul șefului de stație, gândindu-mă că trebuia să fie o toaletă prin apropiere. Am trecut prin fața acestuia. Am văzut vreo trei conductori căzuți grămadă. Se pare că avusese loc un accident soldat cu morți. Mi-am văzut de drumul meu spre toaletă. Apoi am urcat scările care duc la Ministerul Comerțului și Industriilor. Cred că totul a durat cam zece minute. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care mi-a venit în minte. Bărbatul a murit. Am auzit că femeia este încă în comă. Al treilea vagon din față, bărbatul, Nishimura, peronul, femeia (v. p. 184) SHAPE \* MERGEFORMAT În vagon erau doar cei doi. Nimeni altcineva. Bărbatul căzut, pe partea opusă, femeia și două pungi de plastic în fața ușii din apropiere. Cum am intrat în vagon mi-au sărit în ochi. Patru pungi pătrățoase de treizeci de centimetri, cu un lichid în ele. Una nu era desfăcută, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
uitat puțin la ei. Toți erau călători. Nu era o căzătură obișnuită. Parcă aveau convulsii. Nu stăteau ghemuiți, ci erau întinși pe spate, cu brațele desfăcute. Mi-am dat seama că era ceva serios. Alți călători aveau grijă de cei căzuți. Nu aveam timp nici măcar să mă opresc să mă uit. I-am zărit cu coada ochiului și am trecut mai departe. Și eu respiram destul de greu. Erau mulți pasageri care stăteu și priveau scena. Lumea se întreba ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din față trebuie să se întoarcă pentru a ieși. De aici nu mai sunt sigur de nimic. Presupun că am mers prin metrou deoarece peronul era prea aglomerat. Partea asta este în ceață. Îmi aduc aminte că am văzut oameni căzuți. De asta sunt sigur. Parcă era o baltă lângă una dintre bare. Iar mirosul - similar cu mirosul solvenților folosiți pe șantierele de construcții... îmi dădea senzația de sufocare. Sufăr de astm din copilărie și credeam că asta era cauza. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a oprit între Akihabara și Kodemmachō. Am fost anunțați în difuzoare: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală. Metroul va staționa.» Am rămas acolo cam zece minute. Când am coborât la Kodemmachō, în partea stângă, am văzut o femeie căzută jos. M-am uitat în dreapta și am văzut un bărbat întins pe peron. M-a îndreptat spre el, adică spre dreapta. Mai târziu am aflat că acolo erau pungile cu sarin. Am zărit niște ziare îmbibate cu un lichid. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]