1,464 matches
-
că e într-o comă profundă, a ridicat puțin un deget și mi-a făcut semn că nu, apoi a respirat rar, tot mai rar, până n-a mai respirat deloc. Cred că e la Cruce. 11. Rezistență, pace și cadență S-ar putea ca nici o hartă din lume, oricât de detaliată, cu latitudinea și longitudinea fixate cu acea nonșalanță a lucrurilor imaginare de necontestat, cu puzderia aiuritoare, bramburită și sinuoasă a cohortelor de linii maro care desemnează curbele de nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și ceai, duminica intrase cumva și în aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo ooooo!“, aș fi putut jura, atâta vreme cât Filip credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-un labirint cu alei Băiuț, întortocheate, identice, obositoare, căutam să mă liniștesc, să găsesc blocul D 13, se lăsase un întuneric beznă, mirosea a brânză, străzile începeau să se șteargă încet în jurul meu, îmi șopteam întruna „rezistență, pace și cadență, cine nu mai poate, o mână la spate“, pe undeva trebuia să existe o scară de bloc și un etaj patru, ursuleț de catifea, ce se dă nu se mai ia, apăruse un fel de soare de carton, se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
netrebnicilor lacomi, negociind averea Statului, hotărâți să te jupoaie de viu,Tony Pavone oferi șpaga fără alte comentarii iar după câteva minute introduse camioanele În interiorul fabricei fiind sleit de puteri, lihnit de foame În timp ce sistemul nervos Încerca să-și găsească cadența normală, apoi dădu dispoziția de livrare magazionerului. Cum acesta nu comentă aprobările anterioare, Tony Pavone alinie mașinile la indicația acestuia așteptând ca marfa să-i fie Încărcată cât de rapid posibil... Se apropia sfârșitul zilei și-i apuca noaptea pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se face șirul prea lung, fură așezați În linie pe rânduri de patru, urmând ca cei din mijlocul coloanei să poată merge pe poteca deja existentă În timp ce restul...! În această situație, cortegiul arestaților nu mai putea mărșălui În linie păstrând cadența impusă, unii fiind nevoiți să escaladeze până la genunchi troienele de zăpadă laterală care deja pe alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte Însă de-a se agăța de de cel de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pedepse aplicată celor ce au comis aceste crime. Uneori când așezam pe targă cadavre flexibile cu ochii Încă deschiși - nu se permitea să constatăm dacă-i mort ori numai În agonie - și În timpul transportului către auto camion, datorită mersului fără cadență, targa pendulând În părțile laterale, o mână ori chiar un picior al mortului aluneca În jos mișcânduse În timp ce ochii deschiși ne privea straniu În semi Întunericul din curtea Închisorii, toți patru ne speriam și o luam la fugă cu scheletele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aroganța celor de la siguranță [...] Închisoarea trimisese o căruță În care s-au Încărcat puținele noastre bagaje. Noi, Încolonate, trebuia să parcurgem cu piciorul cei 10-12 km, care ne despărțeau de Închisoare. Ne-am Încolonat, dar nici vorbă de marș, de cadență. Regimul acerb de Înfometare de la siguranță și perioada scurtă de «refacere» la penitenciarul Cluj nu reabilitaseră În niciun fel siluetele noastre filiforme. Sub soarele de toamnă, acel soare care dă dureri de cap pe la amiază, pașii noștri deveneau din ce În ce mai șovăitori
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
într-o carte. Figurile omenești își găsesc un corespondent livresc printr-o lectură a realității atât de personală, încât își înstrăinează cu totul referentul. Faptul că „insul cu sabie ninja/ coboară direct din Murakami“ sau că un altul sforăie în cadențe eminesciene nu instituie vreo corespondență cu realitatea, decât cu scopul de a o amenda imediat prin ironie. O ironie zdrobitoare, mai ales că recurge la repere de care prezumtivele sale ținte nici n-au habar. Ca atitudine existențială, grozavul sarcasm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Oda lui Eminescu Cad în cadența gânduri albe și suave Un chip angelic din lacrimi puștii, Mă apasă misterul gândului eminescian Ai Bine, Adevăr, Frumos în blândele priviri. În graiul tău au coborât luceferi blânzi Popor viteaz fără de asemănare printre stele, Statornic precum munții din ținuturi
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92938]
-
a fi rezolvate cu rapiditate și eficiență, toată lumea se agită. Sigur că astfel de manifestări presupun un efort financiar și organizatoric considerabil. Sigur că evenimentele artistice/culturale-muzicale de o asemenea anvergură sunt binevenite, nu doar pentru „imaginea“ României afectată de cadența musonică, violuri-crime-găinării-violențe-cu-victime au ba, dar și pentru o mai bună funcționare a mentalului colectiv românesc. Afectat la rându-i ba de inundații, greve, situația pensiilor - „cetățenii seniori“ fiind dintre marii consumatori de muzică simfonică -, a compensatelor, de căderea guvernului sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
cer... Uită chiar și de foame și de sete. Acum n-ar strica să strângem chiticii și cu pas măsurat s-o luăm din loc, că ne apucă chindia pe iaz... Bătrânul mergea cu pasul obișnuit. Eu încercam să țin cadența. Încercam doar, pentru că nu reușeam deloc și asta fiindcă el ici se oprea să-mi arate cine știe ce buruiană de leac, colo se apleca să mângâie o floare gingașă, dincolo culegea câteva fire de cimbrișor, schimbând mereu pasul... Astăzi ne-om
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
solemnității, adică al acelor acte rare, care nu se petrec zilnic, când omul se știe depășit de dimensiunea unei investiții care nu-i aparține lui decât sub forma în care i se supune, ca slujbă de supunere; supunere la o cadență de fast și de ieșire din obișnuit pe care natura umană nu o deține în obișnuința ei. Neobișnuitul omului este semnul recunoașterii prezenței divine. În schimb, când omul se consideră singur pe sine drept ceva neobișnuit, el nu este altceva
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
are urmări. Moartea rămâne, pe veci, actul de neîmpăcare, sămânța conflictului. Când ascultăm știrile, așa cum sunt ele debitate, una după alta, ca scurte depeșe care anunță cutare lucru întâmplat peste zi, rămânem uimiți de suita asta care apare într-o cadență fără legătură, ca o pasăre în colivie, care sare de pe o scândurică pe alta. Și totuși, aceasta este evidența știrilor, așa cum apar ele, zi de zi, ca o îngrămădire de fapte care nu decurg unele din altele, dar există și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
jumătate a sunat la ușă. Soneria nu s-a auzit, pentru că de ore întregi treceau coloane de artilerie. Geamurile zăngăneau de tropotul cailor pe pavajul abia terminat și de huruitul chesoanelor. Victor însă nu a riscat a nu fi observat, cadența cizmelor soldățești scosese la geamuri tot personalul feminin al casei. El a fost cu ideea să le împărțim soldaților apă, idee inspirată, pe care o vom aplica și de acum înainte. Victor, ca multă lume de altfel, este agitat de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
face tot mai auzit. În jur, totul a încremenit. Pe stradă își fac apariția rînduri de soldați îmbrăcați frumos, sărbătorește. Alături de ei, un ofițer înalt, în ținută de paradă, pare tinerețea însăși. Murmurul s-a stins. Doar pașii soldaților bat cadența pe asfaltul străzii. Și deodată, din piepturile tuturor, izbucnește strofa următoare: "Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine..." Liliana tresare, întorcînd mai mult capul în stînga, spre soldați. Copleșit și el de acest Deșteaptă-te, Române, Mihai își scoate pălăria, rămînînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cufundat în ale tale, păreai inaccesibil..." Vîntul aduce iar particule de apă sărată și miros de alge. Un pescăruș cade spre valuri, apoi se ridică, purtînd un pește în cioc. Parcă aici începe sau se sfîrșește lumea. Iar valurile bat cadența unui permanent memento. De ce m-ai chemat, Teona? Tu de ce-ai venit, Mihai? Nu crezi că ajunge cît m-ai chinuit? Dacă ești sigur că te-am chinuit, sau crezi că ești singurul care s-a chinuit, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
strivit de greutatea cerului. Jos, valurile s-au mai potolit. Vîntul, la fel de puternic, venit din aceeași zonă incertă a împreunării cerului cu marea, poartă încă miros de alge și particule de apă sărată. Aici începe și se sfîrșește lumea. Doar cadența e mai rară, să nu tulbure înserarea. Pentru o clipă, Mihai închide ochii strîns, parcă s-ar agăța cu pleoapele de raza de lumină venită de undeva, din sufletul său: doi ochi senini îl privesc prin lentilele ochelarilor și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rău În asta, bănuiesc, zise el pînă la urmă. Ce vreți să știți? Totul, zise Fermín. 25 Părintele Fernando Își recapitula amintirile cu un ton de omelie. Își construia frazele cu acuratețe și cu o sobrietate magistrală, Înzestrîndu-le cu o cadență care promitea o morală ce nu mai apuca să se materializeze. Din anii de profesorat se alesese cu tonul acela ferm și didactic al cuiva obișnuit să fie auzit, dar se Întreabă dacă e ascultat. — Dacă nu mă Înșală memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spus acum e important, e foarte important, adică nu în ce-l privește pe domnul Ferdâșcenko, ci în privința felului cum a ajuns la dumneavoastră această informație. (Spunând toate acestea, Lebedev alerga după prinț înainte și înapoi, încercând să intre în cadență cu el.) Iată, prințe, ce vă relatez și eu acum: generalul, mai înainte, când mergeam împreună spre acest Vilkin, după ce apucase deja să-mi spună povestea cu incendiul și, firește, fierbând de indignare, a început subit să-mi facă aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
normatorului, am luat fiecare câte o saltea peticita și murdară și am fost duși la un colț al lagărului unde ne-am umplut fiecare fundul de saltea cu niste paie putrede, după care ne-am Întors, tot În pas de cadența (1, 2, 3, 4... 1, 2, 3, 4...), deoarece era dispoziția lui Ghinea că În lagăr, pentru sporirea disciplinei, să se meargă numai În pas numărat. În după-amiaza primei zile de la sosirea noastră, am avut „program de voie”, fiecare mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
s-o țină tot așa și, treptat, accentul său englezesc se îmbunătățește și ajunge să învețe pasaje emoționante din poeții victorieni, despre eroism și datoria sacră de a-ți respecta cuvântul dat. Poezia îl nedumirește cu violența ei, cu asprimea, cadențele ca de echitație, dar înțelege că este responsabil în felul său de rolul important al lui Privett-Clampe și al englezilor în general, așa că-i acordă toată atenția, sperând să-i pătrundă secretul. Între timp, complotiștii încearcă să găsească o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și strecurați judicios formulele originale în locuri potrivite ale relatării. Apelați cât mai frecvent la metaforă, deoarece aceasta înnobilează stilul, dându-i culoare și vibrație, senzație și fluiditate. Faceți din metaforă ,,modul de a visa al umanității”. Imprimați o anumită cadență frazei, căci muzicalitatea ritmului ridică sufletul ascultătorului în regiuni de plenare euforii. Dacă șlefuiți frazele cu meșteșug și cu ardoare, veți da stilului o savoare ciudată, precum și un aer de puternică originalitate. Faceți ca între realitate și imaginație să transpară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-i trimise o sărutare, cu o cochetărie inconștientă. Apostol Bologa cuprinse stâlpul cu amândouă brațele, ca și cum ar fi primit un junghi în inimă. Dar îi urmări din ochi, îi văzu râzând și mai ales pe ea legănîndu-se din șolduri în cadența pașilor. Apoi, când îi pierdu din vedere, prinse deodată să hurduce stâlpul cerdacului, din toate puterile, cu o disperare îngrozitoare, ca un smintit, scrâșnind neîncetat, câteva minute, fără să-și dea seama: ― Afară!... Afară!... Afară!... Pe urmă, tot așa de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu mai fie cea maxist leninistă ci a socialismului multilateral dezvoltat de culoare românească. Am trăit sentimentul acesta: Ceaușescu mai puternic decât Lenin! În Mausoleu, cu Lenin care părea viu sub lumini, de față, cu mii de excursioniști împrejur, în cadența cu totul specifică a schimbării gărzii, un ceremonial necesar întrucât soldații nici nu pot clipi în post, supravegheați la sânge de nu mai știam cine. Deși am umblat binișor în lume, n-am mai avut cumva ideea supremației României a
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
leprelor! Îmbarcarea. Mai iute, mai iute. Sau poate vi se pare că n-ați dormit destul? Câte doi sau trei, se îndreptau spre navetă, discutând aprins și târându-și picioarele. Apone ar fi putut să le ordone să meargă în cadență, aliniați, dar considera că nu avea nici o importanță. Și, constată cu bucurie că noul locotenent avea destul bun simț să tacă. Infanteriștii intrară în aparat sporovăind, fără stindard și fără tobe și surse preaînregistrate. Cântecul lor războinic era un potop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]