2,850 matches
-
ochii somnoroși ai prietenei sale, Îl cercetară cu atenție. „La ce oră ai venit aseară...??” Tony Pavone se stăpâni cu greu să nu zâmbească auzind această eternă Întrebare ce i se amplifica În urechi suficient de iritant. Încercă s’o calmeze vorbindu-i cu un ton indiferent. „Puțin după miezul nopții...! Am fost sigur, abea te culcaseși... Tu mă cunoști, om cu bune maniere, n’am vrut să-ți deranjez somnul...!” Carla Îl contră violent. „Ceasul tău băiete, desigur, funcționează după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
despărțitori erau fisurați, deviați de la verticală riscând prăbușirea. Însăși mobilierul locuinței era Împrăștiat peste tot locul fiind amestecat cu dărâmăturile În timp ce locatarii Încercănd să ajute mai mult stânjeneau lucrătorii, generând discuții inutile, uneori chiar reclamații urmate de investigații pentru a calma spiritele prea Înfierbântate! Ulterior, unele persoane fiind amânate ori refuzate la contractare, oferea sume de bani de câteva ori mai mare decât merita lucrarea respectivă, conrupând lucrătorii să părăsească lucrul inițial, În favoarea câștigului ilicit În care sărmanii oameni În necaz
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
surprinse În birou. Își pregăti servieta de plecare Însă fu nevoit să mai Întârzie În acelaș timp: se produsese dezordine... Fiecare lucrător se Înghesuia să primească primul salariul cuvenit, În timp ce casiera Își așeza banknotele În ordine valorică, el Încercând să calmeze spiritele prea aprinse, făcând ordine. La un moment dat, Șeful Șantierului intră la el În birou Însoțit de un individ cu o față necunoscută.Îl auzi pe acesta rostind. „Vi-l prezint pe inginerul Tony Pavone...” Necunoscutul Îl cercetă profesional
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șoferii ce vociferau agitându-se... Sub nici o formă dacă se Întârzie prea mult, dumnealor nu mai pornesc la drum noaptea, riscând accidente. Promițând o masă copioasă iar la depozitarea cartonului la locul de producție, ceva bani de buzunar, reuși să calmeze spiritele. Alergă la Contabilul Șef pe care-l găsi În ședință. Însfârșit, după o așteptare ce i se păru secole, Tony Pavone intră În biroul acestuia ce duhnea a fum de țigară de proastă calitate, stăpânindu-și cu greu tusea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alte piețe ale orașului, se năpusteau să facă cumpărături, acum era momentul. Dar, totală deziluzie...! Toate produsele alimentare dispăruse ca prin vrăjitorie...! Exponatele erau ridicate cu maximă rapiditate și afișate estetic la următoarea piață unde cortegiul era așteptat. Pentru a calma spiritele agitate, propagandiștii Dictatorului răspândiră un incredibil svon: Tovarășul Nicolae Ceușescu e convins de buna provizionare a populației Însă, hoții de negustori dosesc marfa vânzând-o la bursa neagră, flămânzind populația...! Nu era adevărat. O mărturisește Generalul Pacepa Întru-na din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că am crezut ce Îmi spunea America. Am plătit pentru tot ce era mai bun. Nu am bănuit nici o clipă că nu primeam tot ce era mai bun. Dacă Elya s-ar fi ambalat, Sammler ar fi Încercat să-l calmeze. În schimb, vorbea pe un ton prozaic și suna complet calm. Cu ochelarii fumurii arăta deosebit de rațional. Ca președintele unei comisii senatoriale care asculta o mărturie scandaloasă fără să-și piardă cumpătul. — Unde e Angela? — S-a dus la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și mi-am făcut o ceașcă de ceai. În timp ce sorbeam și suspinam, Portia, pisica mea, care îmi urmărise atacurile de nebunie cu mare înțelegere felină, se înduplecase și venise să se frece de picioarele mele. Încet, am început să mă calmez. Sandalele erau în regulă. Mă enervasem degeaba. Fusta era o problemă, dar putea fi prinsă cu un ac de siguranță. Dacă nu, fusta cea neagră cu elastic în talie era numai bună. Nu aveam să port ciorapi. Am plecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în casă? Se ceartă mult? De ce era la o școală cu internat? La un moment dat, Sheba a întrerupt șirul întrebărilor ca să-l sărute și să-i spună ce frumos era. Connolly s-a strâmbat. — Bine, bine, e-n regulă. Calmează-te, a mormăit el. Niciodată n-a răspuns bine la complimente, spune Sheba. Scoteau mereu ceva rău din el. O expresie disprețuitoare de satisfacție îi apărea pe față de parcă ar fi tras-o pe sfoară să cedeze ceva ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care s-au întâlnit prima dată - un drum la spital după ce autobuzul în care se aflase ea n-a mai putut frâna și s-a înfipt în lateralul unui depozit. Mike a sărit afară din mașina lui ca s-o calmeze pe o fetiță isterizată de frică și să bandajeze rana la cap a șoferului de autobuz. Mike a văzut-o pe Jina care-și ținea cu grijă brațul care se temea că era rupt și-a dus-o cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
așteptată; cineva dădea telefon după ea, dacă nu-și făcea apariția. Ea umplea un spațiu: acela emoțional. Avea și ea un loc al ei. Ceaiul n-a omorât-o. Din contră, a fost foarte bun. Tare și dulce. I-a calmat durerea din tâmple și, finalmente, i-a secat lacrimile. Bucătăria, ca toate celelate încăperi din cabană, era slab luminată și avea un efect reconfortant. Pe măsură ce afară s-a așternut liniștea, Alice și-a terminat și ea ceaiul. Helena a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
asta era o ușurare. Acesta era un sentiment normal, suburban. Care i-a mai domolit durerea din piept. În pădure sunt și oameni, a adăugat Danny. Da ? Te-ai întâlnit cu cineva ? Jina a fost uluită când a auzit ce calmă i-a sunat vocea. Ca și când l-ar fi întrebat la ce nivel a ajuns cu ceu mai recent joc video. Ca și când ar fi discutat despre lucruri fără nici o consecință. Cu un puști. Culegea zmeură pentru taică-su. Era o nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că poate mai crești. Cât mă costă o oră cu mă-ta, uăi Vasâli? Nu ți pune mintea cu ei! Sunt niște țărani amărâți, plini de complexe, îmi spuse ea observând cum mi se întunecă privirile. În timp ce încerca să mă calmeze, eu îmi căutam adversarii prin sala aceea imensă, dorind să le pot memora figurile. Aveam destul timp să le plătesc polițele. Nu sta încruntat! În seara asta vreau să râzi împreună cu mine. Habar n-ai tu cât îi place asta
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ajuta și cred că nici ea nu mai vrea asta. Sinceritatea acestui adevăr rostit cu voce tare mă trezi ca un duș rece de dimineață. Totul se vede mai limpede de pe margine, continuă Sorina să-mi vorbească sperând să mă calmeze. Te chinui degeaba. Uneori trebuie să recunoști că n-ai avut noroc, că inima a luat o pe arătură și tot ce poți să faci, e să aștepți să treacă durerea, apoi să mergi mai departe. Petruș intră în căminul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ajuns la ușa mătușii a vorbit tare și clar. L-am adus de la crucea lui Codruț... A umblat iar cu lupii în brațe... Știi dumneata ce ai de făcut. Mătușa a vrut să-l poftească în casă, să-l mai calmeze cu o țuică de prună, dar Badea Vasile n-avea putere să mă mai vadă, așa că a plecat, salutând respectuos și luând-o la goană, după ce ușa se închise în urma lui. De ce spusese că iar am umblat cu lupii? Mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În străfunduri ridicîndu-se la suprafață. Fără să ne dăm prea bine seama, am terminat și a treia sticlă cu bere. Numai eu singur băusem două... Era un pretext bun să-mi las mașina acolo... ca să mă pot Întoarce cînd doream... Calmă și stăpînă pe sine, lăsă un zîmbet să-i fluture pe buze... Poate pentru că se ridicase de la locul ei... poate berea era de vină... În plus, datorită luminii, cred, simbol al siguranței... Nu, mai mult decît orice, contribuia la starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mele despre diferend, obținute din surse sigure, atât la Moscova, cât și la București, au fost bine apreciate de oficialitățile române, după cum a consemnat ambasadorul Aurel Turbăceanu în cartea sa "Întâlnire cu trecutul". Cu trecerea timpului, lucrurile s-au mai calmat, dar relațiile chino-sovietice au continuat să rămână în stare de intoleranță reciprocă. La Congresul al IX-lea al P.C.R., Deng Xiaoping și Brejnev s-au ignorat reciproc, iar la rostirea de către acesta din urmă a cuvântului de salut, conducătorul chinez
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
următor și, din această cauză, nu mai puteam continua cu răspunsurile; atunci când am fost apostrofat, Președintele a intervenit, arătând că nu este simplu ca eu să răspund, singur, întrebărilor pe care le pun cei 18 membri; drept urmare, respectivul s-a calmat. Teama mea era să nu îi enervez, pentru că ei ar fi putut să declare că răspunsurile nu sunt satisfăcătoare ori să ceară repetarea Raportului, iar Guvernul român și-ar fi vărsat nemulțumirea pe mine lucru care mi-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Cum era de așteptat, Moscova a primit Declarația ca pe un afront direct, un act de nesupunere, pe care nu-l putea digera. În etapa următoare, în calitate de diplomat român la Beijing, am înțeles mai bine importanța eforturilor României de a calma și atenua disputa ideologică sovieto-chineză. În acest caz, România și-a asumat riscul de a fi strivită între cei doi coloși comuniști, însă a manevrat cu dibăcie, menținându-se într-o stare de echidistanță. Armele ei erau principiile din Declarația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rușine. Cred că plângeam pentru că, la intersecția de la Times Square, o fetiță m-a arătat cu degetul și a zis: —Uite, mamă, o doamnă nebună. Dar se poate să fi fost doar din cauza hainelor. Până să ajung la birou, mă calmasem. Am înțeles ce se întâmplase: avusesem ghinion. Întâlnisem o șarlatancă, cineva care înșela persoanele vulnerabile - și o făcea foarte, foarte prost, pentru că eu eram al dracului de vulnerabilă și nici măcar eu nu mă lăsasem păcălită de porcăriile ei. Undeva există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu! Îmi venea să urlu de ciudă, numai că asta i-ar fi dat de veste lui Ornesto că sunt acasă și ar fi coborât să mă bată la cap. Oricum, mi-am spus, respirând adânc și încercând să mă calmez, o să mă duc săptămâna viitoare. La gândul că aș putea efectiv să vorbesc cu Aidan, m-am simțit exaltată de speranță. Așa tare încât m-am simțit în stare să dau ochii cu lumea. Pentru prima dată de când murise, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îmi dădea târcoale. Apoi i-am făcut poze lui Racey O’Grady ținând aparatul invers, și Helen iar a luat-o razna, zicând că Mr Big o s-o răstignească și că va trebui să „fugă“ din țară. Apoi s-a calmat și a zis, ei, f... (și nu a zis „f-“, ci a spus-o de-a dreptul), o să facă ce are de făcut. Taică-su a încurajat-o că e foarte curajoasă și că e mândru de ea. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu? OK. Oh, Doamne, iar începem. O imensă sferă aurie de energie! O imensă sferă aurie de energie! Pe la unu dimineața, contracțiile erau la interval de șapte minute. Intru să fac o baie, a zis Jacqui. S-ar putea să calmeze durerea. Am stat cu ea în baie și i-am pus niște muzică de relaxare. — Oprește urletele alea de balene, a zis Jacqui. Cântă-mi un cântec mai bine. Ce fel de cântec? —Despre cât de cretin e Joey. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Leon al X-lea. Dar asta se făcea, în mod evident, printr-un soi de ritual fără urmări, foarte asemănător cu acela al unor prinți musulmani care vorbesc despre Djihad pentru a pune un adversar în încurcătură sau pentru a calma vreun fals cucernic. Altfel stăteau lucrurile cu Adrian, blestema-l-ar Dumnezeu, la fel ca pe toți cei ce fac exces de zel! El era ferm convins că, mobilizând creștinătatea împotriva islamului, putea pune capăt schismei lui Luther și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în spatele bolovanului. — Aici suntem în siguranță. Nu vezi că barbarii supraveghează tabăra? Poate că pregătesc o ambuscadă. Nu se uită spre noi; suntem prea în spate. Mai bine ai grijă să potolești câinele. Dar Lurr stătea nemișcat, lângă ei. — Și calmează-te. Ce fel de bărbat ești? — Sunt medic, un biet medic, murmură Valerius. Se înveli mai bine cu pătura de lână și-și cuprinse genunchii cu brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nor enorm ce bloca orice altceva, iar privirea și auzul i se încețoșau. Sampath gusta din ce pregătise, zâmbea și dădea admirativ din cap, dar ea era neconsolată. Era cu totul și cu totul greșit. Dura săptămâni întregi ca să se calmeze, așezată alături de Sampath pe acoperiș, într-o tăcere deplină. La câtva luni, când valul de maree revenea, evenimentul se repeta întocmai. Domnul Chawla se obișnuise să ridice din umeri în fața ei. Toate tentativele sale timpurii de a o învăța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]