8,208 matches
-
dinții îngălbeniți de tutun lapte proaspăt muls, iar în fața sa stătea smirnă tov Iftode, șeful sectorului, împreună cu tovărășica Arghirița, tânăra mulgătoare-șefă, care stătea și ea dar numai tămâie. Era însă cea care îi adusese, în spiritul tradiționalei ospitalități rurale, cana cu lapte. În context trebuie amintit faptul că directorul fermei, un tip cu multe relații, care afla despre orice control cu mult înainte de a fi planificat, plecase într-o delegație de achiziții cu o tânără contabilă, un fel de nepoată
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
urechea, dar prea multe nu prinseseră: - Ia, zi, fa, bău, laptili? - Îl bău, fă, arză-i-ar gâții dă cotrozea și pomamagiu' dracu’! Ce mai râsete se porniră, ce mai chirăieli și bătăi din palme. Doar știau toate că în cana de tablă care-i fusese oferită cu drag laptele se ducea urina vitelor la analiză de trei ori pe an. Între timp, ca să-i mai treacă nervii tovului, Iftode vru să dreagă busuiocul și întrebă, ca o vită ce era
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
Raiului, să intre Împăratul Măririi!și-apoi, Veniți de luați Lumină!-, iar când ajungea în fața Altarului, se întorcea cu fața la enoriași și le spunea: Bucurați-vă, și cei ce-ați postit, și cei n-ați postit!și lumea, având în mîini cănile acoperite cu prosoape țesute cu frumoase motive populare, se îndrepta spre locul unde se distribuia prescura stropită cu vin... În tot acest timp, corul și enoriașii cântau Hristos a înviat! Ne Mitică își amintește de două voci superbe din satul
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
omului asupra haosului și al morții”. Aerul curat și ozonat al dimineții îl înviora. Ajuns în stație se pierdu în mulțimea ce aștepta tranvaiul. Ne-am sculat dis-dedimineață și împreună cu Țină ne-am așezat la masă. Am mâncat câte o cană cu lapte amestecat cu cereale. Privind la televizor am aflat ultimile vești guvernamentale. -De două decenii, Țină dragă, ăștia nu se mai opresc din certuri. Clasa noastră politică nu a inteles ca dușmanul nu este în afara țării noastre, este la
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
preceptor, am niște țuică de prună de dinainte de a pleca la război și niște vin de altoi. Cu care începem să clătim gurile? - Bă, Dănilă, adu și de aia și de aia și alegem noi! A adus gospodarul câte o cană mărișoară. Cei doi au gustat și au dat sentința: - Dănilă, până bem noi un pahar de vin, ne faci o mămăligă cu țuică și ne frigi ceva, că ne e foame! - Cum, adică, mămăligă cu țuică? a întrebat Dănilă Dunăreancu
MĂMĂLIGĂ CU ŢUICĂ (PROZĂ SCURTĂ) de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357921_a_359250]
-
fericite ... Ca pe un pămînt fertil cădeau cuvintele Afroditei în sufletul Adelinei și ochii i se umpleau de lacrimile recunoștiinței, Vascodagama, care uneori o mai mîngîia pe frunte ca un tată, adormea pe nesimțite, uneori sforăia de oboseală, Afrodita aducea cana cu lapte și platoul cu cornulețe cu gem de prune, și se uitau amîndouă la cîte un film sfîșietor de trist, iar cînd pe Adelina o lua somnul, o ajuta să se culce pe canapeaua de sub geam, o învelea cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
dintr-o dată. Era ceva care a plecat... dar trebuia să fie. Și ceva care va fi. Adică „ieri” și „mâine”. Trebuia să știu ce am făcut „ieri”, uneori să și dau socoteală. Adică acest „ieri”, era când am spart o cană și mă certa mama pentru acest,, ieri”. Adică ceva care trecuse deja, așa că... ce rost mai avea? Știam că nu voi mai repeta „operațiunea” în „viitor”. Tare încurcată am fost și cu „măsurarea” timpului. Noroc că oamenii aveau ceva care
AMINTIRI...DIN POVEŞTILE COPILĂRIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357580_a_358909]
-
raze un sac de greieri. Luna croiește haine de întuneric festonând zarea. Bunica-și spăla în râul de platină ghemul de riduri. Ochii melcului se roteau alandala trei anotimpuri. Bunicul plângea când un fluture bolnav se pierdea în vânt. În cana cu vin o gâză făcea valuri clătinând o stea. La hoțul nocturn cățelul de usturoi a lătrat timid. Din trunchiul de brad Rapsodia Română susura-n ramuri. Urcat pe catarg un șoarece năstrușnic se credea Columb. Zmei și căpcăuni și
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
16 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului - De când desenezi stele, femeie? Întrebarea îmi fusese adresată printr-un susur violet, într-o zi de duminică. - De când eram bob de grâu în hambarul cerului și coboram spic peste câmpii purtând în mână o cană cu albăstrele! Am privit în jur. Fluturi trandafirii făceau cerc în jurul meu, desenând o copertă pe urme de timp. Simțeam o stare de beatitudine cu gust puternic. Vocea îmi era cunoscută. Venea pe drumul cu multe fântâni, numărând firele de
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
eminesciană din “Sărmanul Dionis”, cu aceleași accente de luptă cu efemeritatea clipelor: “S-au terminat țigările pe seară / Nu am nici vin tristețea s-o înece / Pe nesimțite încă o zi trece / Grăbind prin miezul nopții ca prin gară / În cana neagră de cafea amară / Văd ursitoarea, în april pe zece, / Menind grăbită-n dimineața rece / Unui copil, când îi e dat să moară / În savurarea patimilor proaste / Nimic nu-ntrece clipa efemeră / Urmașilor le dăruim, nefaste / Poteci cu spini să
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Atunci te simți bântuit de nostalgie ca de năluci și nu știi cum să le alungi: “în odăi răvășite de vânt / paianjenii țes aceleași pânze / ziua se târâie ruginită / lângă liliacul înflorit / m-așteaptă vatra de lut / pâinea / și-o cană cu vin / îmi spun „ bine ai venit acasă” / în mine ninge o iarnă / și mi-e urât / găsesc puterea să încolțesc o rugă / împrăștii norii și adorm / ca un copil cu tine în gând” (Nostalgii). Aici apar simbolurile cristice: pâinea
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
el? Dă el fă? Dă un jeg ș-un p'ostănac!!!! Miiiieee??? Miiie fă?'' - urlă ca apucatul - Mieeee?!!! O apucă de păr și-o împinge de la spate, înapoi în baie... Lângă ușa băii, se află chiuveta de bucătărie, care găzduiește: căni, farfurii, furculițe și... cuțite! Parcă e un blestem: unul mare, stă acolo, ispita diavolului, în calea nebunului! Ca și foarfeca! Îl înfașcă fericit: '' - Ia uite! Ia uite... Făăă! Te te'min! Acu' te te'min! Să te duci la mă-
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
devenind o odă a bucuriei: „te bucurai și te scăldai în mirosul lor de flori tinere/ ca și cum te-ai fi scăldat în vinul de nuntă/ așa... ca un mire” (Atâtor veri, p. 10). Sunt cuvinte ce amintesc de nunta din Cana Galilei. Lirica ei este străbătută de lumină, puritate și absolut. Cu remarca specială că autoarea nu reține nimic din preaplinul sufletului, sentimentul de egoism nu există. Ea împarte și oferă, așa cum o dovedește titlul cărții, împletirea aceasta fină dintre realul
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
care se afla întâmplător pe masă. - Asta să-ți fie învățare de minte!... Las' că nu mai ieși tu din cas'! - Nici la antrenament? - Ce antrenament? - Cel cu festivalul berii! Dar nu termină vorba că se trezi cu o altă cană cu apă în cap, aflată tot întâmplător pe o măsuță! Mai trecu o jumătate de oră în liniște și pace. Totuși, soția nu mai suportă atâta nepăsare din partea soțului și grăi: - Unde-i culmea pentru rufe? - Pe balcon, unde să
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
când îmi amintesc de imprudența și ignoranța mea față de eventualele pericole, mă înfior. Ajunși la vechea cabană, după vreo două ore de mers, obosiți, mai ales eu, care mă zbenguisem înotând prin tot felul de nămeți, am servit câte o cană fierbinte cu vin fiert cu scorțișoară, apoi ghidul ne-a făcut poze cu grupul. Drumul de întoarcere a fost într-un ritm mai alert, dar plimbarea și întreaga excursie au fost plăcute, chiar dacă eram destul de obosiți când am ajuns în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
camera noastră. In celelalte zile ne-am plimbat prin oraș, împreună cu noii noștri prieteni, la fel de tineri și dornici de viață ca și noi, am vizitat Predealul și împrejurimile, admirând peisajul de o frumusețe delirantă, stând la o masă cu o cană de vin fiert sau o bere în față, pe câte o terasă plină de turiști. Unii, mai curajoși, atrași de căldura soarelui de munte, stăteau pe câte un scaun, cu bustul gol și făceau plajă, chiar dacă temperatura era cu câteva
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
cu lapte să-l împartă la vărsat peste orașul ce se trezea cu ploapele lipite de somn. Și era o dimineață lăptoasă de nu se vedea om cu persoană și lăptoasă din care oamenii străzii mulgeau lapte într-o ciumbrită cană. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Laptele dimineții / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 356, Anul I, 22 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LAPTELE DIMINEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358875_a_360204]
-
pe altă temă: Iubirea mea, de-un anotimp,... Flori târzii de crizantemă. E -o toamnă,... ca un vis! Așa-mi spuneai mereu Și te-apucai de scris, Zâmbind instantaneu. Aveai tu o toană: În vechea rochiță, Să ai must în cană Și o dumitriță. În brumă de toamnă, Prin frunze ruginii, Tăcută, în palmă, Gândeai nebunii. Erai ca o gutuie; Te-aș fi cules de crudă, Dar, dulce-amăruie, Tu m-ai fi pus la trudă. N-ai vrut să te sărut
DOUĂ CRIZANTEME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359442_a_360771]
-
și ei la „cumpărături” de Anul Nou. Efectul globalizării. Îmbujorați, mai comandăm un „Punsch” și ne vine greu să alegem din sortimentul vast: de portocale, fructe de pădure, lichior de ouă, cu frișcă, vișinată, rom etc. Duhuri aburinde urcă din cană necontrolat precum duhul din lampa lui Aladin. Cana e decorată cu motive de iarnă și avem voie s-o luăm cu noi acasă. Mâncăm un cârnat la botul calului, într-una din cele cinci piețe cu căsuțe din bușteni de
CRĂCIUN VIENEZ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359492_a_360821]
-
globalizării. Îmbujorați, mai comandăm un „Punsch” și ne vine greu să alegem din sortimentul vast: de portocale, fructe de pădure, lichior de ouă, cu frișcă, vișinată, rom etc. Duhuri aburinde urcă din cană necontrolat precum duhul din lampa lui Aladin. Cana e decorată cu motive de iarnă și avem voie s-o luăm cu noi acasă. Mâncăm un cârnat la botul calului, într-una din cele cinci piețe cu căsuțe din bușteni de lemn, răsărite în oraș ca niște sate de
CRĂCIUN VIENEZ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359492_a_360821]
-
pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce,încă,modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359526_a_360855]
-
ne prostească. Domnilor, dacă-i cinstit... Jur că nu mai plec din birt! Alianța noastră-i bună Doar când bem țuica de prună. Ați văzut la noi măscări Voturi nule ori contrări!? Amețiți de-o țuică fiartă, Poate... colea o cană spartă; Ghinion spurcat... s-a dus, Dar ne-am ridicat în sus De sub mese ori din șanț, Și-apoi am mai scos un svanț Să mai tragem una mica Să discutam politică Vise deșarte, regrete Cum e gura unei fete
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE POLITICIENII ŢĂRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360281_a_361610]
-
O să-ți amintești pe urmă. Dau comanda pentru o cafea amară... Te așteptăm! l-a impulsionat Doru, după ce l-a privit cu un fel de milă disprețuitoare și i-a întors spatele, îndreptându-se spre bucătărie. Fetele sporovoiau, gălăgioase, în fața cănilor de cafea, din care băuseră aproape jumătate, și a scrumierei, deja plină cu resturi proaspete de țigară. Jana își revenise total, dar uitase că e goală. Povestea, plină de umor, cum a petrecut cu Mișu, accentuând momentele în care acesta
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
pietre.Avea o înfățișare ciudata.Barba netunsa căpătase noante de cenușiu,care trădau vârstă inaintata.Hainele erau tăbăcite,un cojoc din blană pe deasupra și pantaloni negrii.In picioare avea bocanci masivi că cei purtați de soldați pe front.Deslega o cană din metal agățata cu o funiuta de pantaloni și o scufundă în apă rece de izvor,apoi o goli cu grijă în ceainicul din mana.Dupa ce termină,se șterse la frunte cu o batistă prea mult folosită și se
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
crima săvârșită, până când nu își vor împărți săracilor întreaga avere. Dumnezeu ca iertare va veni în gestul lor de recunoaștere a faptei. Dragi prieteni, faceți-vă câte un ceai fierbinte ori o cafea cu frișcă, sau mai turnați-vă în cana de lut un vin fiert și apoi încercați să lecturați și partea a doua a eseului Agonia UE - între o religie a urii și o religie a iubirii. PS: Pentru a ști despre ce Prințesă X este vorba, public această
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]