4,790 matches
-
pace. Nu sunt un căcăcios. GEORGE: Damon, te-ai căcat pe tine? DAMON: Ce? Ce pula mea zici acolo, George? GEORGE: Nu mă lua cu «pula mea», da? Căcat cu ochi ce ești. Aici pute a căcat și vine dinspre canapea! Eu și cu Frank suntem OK, Rocco e mort! Tu te-ai căcat pe tine, așa că șterge-o la duș odată până nu îmi cade nasul! DAMON: Rocco e mort? Ce vrei să spui? FRANK: Căcat, am uitat că Damon
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pandele era un tînăr de o frumusețe rară și mai ales era sănătos tun. Mușchi acătării, mustață în furculiă, perciuni nici prea lungi, dar nici prea scurți și cicatricea, celebra cicatrice, obținută întîmplător de la un arc de oțel al unei canapele, îl făceau "marfă". Dacă la aspectul acesta mai adăugăm cei doi ani stați la "mititica", obținem ceea ce se cheamă un macho. Meseria lui Pandele era... "liniuță", adică în chestionare trecea o liniuță la această întrebare. Nici n-avea cum trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așa că va începe cu ei. Sună la o poartă și o voce întreabă: Cine-i? Colindători, sărut mîna. Așa devreme? Ăsta micu n-are răbdare. Bine, intrați. Sînt primiți pe terasă și Răducu privește intens la minunile de acolo. Lampadare, canapele, mese, bradul minunat împodobit, toate i-au provocat un adevărat șoc. Hai, spune colinda, strigă Vasile nervos. Spune, bre... Steaua... Steaua, repetă timid copilul. Sus răsare... Sus răsare. Vasile îl strînge de mînă pe copil de să-i rupă oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și nu oricum. Preluase controlul și dicta programul evoluției iubirii celor doi. Trec pe la tine sîmbătă. Te rog, am program de curățenie, știi doar că sînt singur. Tocmai de asta voi veni. Facem curat împreună, mîncăm și ne zbenguim pe canapea. Vasilică s-a făcut roșu ca racul fiert și pînă să zică ceva, Geta, cum îi spuneau amicii, bate în retragere. Nu te speria, mai glumim și noi. Stăm cuminți, cuminți și vorbim de ale noastre. Nu mă... sperii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu cari amu’ ești În vorbî. Uiti aici verighetili!...ă” - și-a amintit Gruia toată Întâmplarea. “Ia să văd despre ce este vorba și de această dată - și-a zis Gruia, Înaintând până la doctorul care consulta un bătrân Întins pe canapea. ― Bună dimineața, domnule doctor. Despre ce este vorba? ― Să trăiți. Este vorba de o hemoragie gastrică, dată probabil de vreun ulcer sau un neo gastric. Până nu-l deschidem, nu putem ști... ― E o urgență. Vedeți ce echipă operatorie avem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
problemă. Din acest moment, poate să fie alăptat de doamna. ― Vă rog să-mi spuneți dacă pot vorbi cu ea. ― Desigur. Pentru dumneavoastră nu este nici o opreliște. Poftiți. Gruia a intrat În sala de pansamente. Maria s-a ridicat de pe canapea și a venit În Întâmpinarea lui. ― Bine ai venit, scumpule. ― Spune-mi cum te simți, iubito? ― Nu am nimic deosebit. Doar moașa când mi-a pus termometrul aseară a spus că am ușoară febră. ― Medicul a apreciat acum că nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când dă cu ochii de om. A dus mâinile la sâni, și-a strâns picioarele, devenind un fel de arici... ― Fii Înțelegătoare, Stăncuțo. Hai, scumpo. Nu ți fie rușine de mine. Câte fete n-am văzut eu!... Chiar culcate pe canapea, cu picioarele ridicate și desfăcute, uite-așa - a gesticulat infirmiera. După aceste cuvinte, s-a apropiat de fată și i a pus mâna pe umăr. „Arăpoaica” a tresărit. ― Hai, Stăncuțo, fata mamii. Tu știi că eu am o fată cam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
crede ce aude. ― Și cine? - a Întrebat ea, ca speriată de lup. ― Este frizerul spitalului... Da’ nu te teme, că nu te las eu pe mâna altuia. Te bărbierește ea, mama Lenuța... Cu mare greu s-a Întins, goală, pe canapeaua de lângă perete... Infirmiera nu-și putea lua ochii de la minunea din fața ei... În timp ce o bărbierea, a Întrebat-o: ― Ia spune-mi, Stăncuțo! Tu știi ce-i acela un bărbat? Dacă ar fi fost lovită cu pleasnă de bici, nu ar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
evrei a trecut!... Sa ne rugăm pentru ai noștri..., iar bunul Dumnezeu ne va lumina..., glăsui Zalman Aron. Cu toții își îndreptară privirile către orologiul mare, prins de un perete, care tocmai bătea ora nouă seara. Stelian se așeză pe o canapea împreună cu Mișu Leibovici și cu Ticu. Ceasornicarul îi lămuri că Lia și cu Eugen primiseră actele pentru emigrare în urmă cu câteva zile și că era stabilit ca să plece împreună cu familia lui Iorgu, dar că arestarea lui Valentin punea plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
asigure că totul era în ordine și că nimeni nu-i urmărise cumva până acolo, apoi închise cu grijă ușa, trăgând yala și răsucind cheia de două ori în broască. El îi pofti pe toți să se așeze pe o canapea veche, cu arcurile rupte sau direct pe jos, pe un covor gros de lână, așternut peste parchetul bine lustruit. Mișto apartament! Bine v-ați mai aranjat aici, fraților! observă Nelu Ianolide, care nu mai fusese pe acolo, pufăind din țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cabinet. Răspunzând la binețe, l-a fotografiat numaidecât și și-a dat seama că suferința trecuse. Nemaifiind alte programări pentru acea oră, l-a invitat în cabinet înaintea celor trei-patru studenți practicanți care o așteptau și ei. Ia loc pe canapea și, dezbrăcarea! Dar, omule!.. Nu te-ai spălat la fund așa după cum ți-am cerut. Păi.. de-amu m-am vindecat... i-a răspuns acesta; drept dovadă că fii-su nu l-a instruit corespunzător. Toată viața, bădie! Toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Z. De ce n-ar fi fost atins și Iuda de această boală lumească? Îmi amintesc de o noapte în care nu te-am găsit lângă mine, în pat. Te-am căutat peste tot, până când te-am găsit adormit pe o canapea, în sufragerie, dar nu oricum: erai cu vioara în brațe. Atunci am înțeles că ruptura dintre noi era definitivă. Trădarea își făcuse mendrele. Dar nu era o trădare tipică, de mascul plictisit, ci de ființă care căuta alte orizonturi, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
conversație. Între ea și Angi mă pusei eu, și îi luai posesiv acestuia mâna, pe care o simțeam fină și caldă. Și deși Amèlie făcu eforturi să-l privească mai mult pe Angi, nu-i reușea din poziția ei pe canapea. Sora mea a petrecut o vară acolo cu Hélène, ții minte, dragă? În drum spre Grecia li s-a stricat trenul și au stat în Iugoslavia câteva ore bune. Locomotiva era distrusă. Și ele disperau, crezând că au să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sângele veni spre mine. Și văzui coborând ucigător din cer un fulger. În urmă rămase noaptea. Pe cât de real, carnal, palpabil mi se păruseră atunci acele clipe, pe atât de ireale mi se păreau acum, stând rezemată, ghemuită pe o canapea. Revăzui în minte, sacadat, în lumină și durere scenele petrecute: petrecerea, indivizii eleganți, atmosfera de vis. Apoi, tristețea, pustiul stropilor, și apoi scena "crimei" ar trebui spus. Însă mie nici măcel nu mi se pare potrivit. Nu știu. Ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
penultimul etaj, totul păru primitor, sigur. Observai din prima un discret touché masculin. Dintr-o dată se auzi un mieunat. Și deodată (it strikes me) îmi vine în minte faptul că și în visul meu, chiar după ce m-am ridicat de pe canapea, o pisică, cu vocea ei finuță, atenuează încordarea. Iată și canapeaua! Deși totul păru a lua o întorsătură ciudată, mă liniștii rapid: fii cool, e fain aici. Și mă lăsai în voia simțurilor și mă culcai pe canapea, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
touché masculin. Dintr-o dată se auzi un mieunat. Și deodată (it strikes me) îmi vine în minte faptul că și în visul meu, chiar după ce m-am ridicat de pe canapea, o pisică, cu vocea ei finuță, atenuează încordarea. Iată și canapeaua! Deși totul păru a lua o întorsătură ciudată, mă liniștii rapid: fii cool, e fain aici. Și mă lăsai în voia simțurilor și mă culcai pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ridicat de pe canapea, o pisică, cu vocea ei finuță, atenuează încordarea. Iată și canapeaua! Deși totul păru a lua o întorsătură ciudată, mă liniștii rapid: fii cool, e fain aici. Și mă lăsai în voia simțurilor și mă culcai pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi văzui chipul înainte de a adormi. Dimineața veni plăcută și răcoroasă. Zorii sunt limpezi, somnul se împrăștie. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în acel moment (și numai acel moment există, prezentul se simte), în mod cert, el. În clipa următoare scenei de iubire era liniște. Și un fior de frică. Mângâierile noastre se întâlneau jucându-se de-a fiorii. Eram ghemuită pe canapea, pusei pe mine un cearșaf ce-l simțeam neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același timp voit conștient și atent la mine. Tot timpul ar fi atent la mine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ultimă oră, lângă un semibăruleț. Tot în partea sa avea o baie cu duș, bideu,. chiuvetă, rafturi și chiar o mașină de spălat, o bucătărie cu colfar, masă, rafturi, aragaz, frigider. Chiar și holul era cu gust ornat, cuprindea o canapea extensibilă, o măsuță elegantă. Ajuns în dormitor, fără haina sa lungă și neagră, se dezbrăcă de costumul său bleu și îmbrăcă pantaloni scurți și tricoul său preferat. Se pregătea să asculte știrile și auzi soneria. Primul reflex fu să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mirosea a bine, dar orice suspiciune i se risipi când, ajunși acasă la el, o privi la lumină artificială. După ce sună la poliție să anunțe uciderea lui Dănuț, îi înmână un pahar de cacao fierbinte și luă loc lângă pe canapeaua din holul său. Te simți bine? Da. Îi cunoști? Nu. Eram în fața clădirii și m-au luat prin surprindere. Habar n-am ce vroiau. Crezi că-i poți identifica? Nnu, era întuneric. Era, într-adevăr, prea noapte și prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din leșin, dar adormi apoi. Bandajul de pe obraz era murdar, el se gândi să-1 schimbe. Dar rana era aproape complet vindecată. Doar o zgârietură ușoară marca ceea ce se părea că s-a întâmplat cu ani în urmă. Se lungi pe canapea, lângă ea, întărindu-și jurământul. Viața lui va continua, orice-ar fi. Toate frământările sale nu făceau bine nimănui. Auzi din nou sunetul metalului. Întinse mâna înainte să deschidă ochii. Pericolul simțit, acea stare care i se părea demult atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce-i cu mine. Îmi înfig ghearele în fața lui și îi scot masca. Îl privesc, apoi îmi iau ochii de la el și inspir adânc. Îmi trece. El îmi dă drumul și mă conduce în interiorul sălii. Îngenunchez într-un colț de canapea și îmi pun capul jos: Voiam să te văd. Iar acum îți pot spune și că nu vreau să mor. Știu, îmi răspunde. Vocea îi este plăcută, netedă, scumpă. Tăcere. El își vede de treabă. Eu încep să plâng. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a lui R. Gallard, " Comoara din Sierra Madre" a lui B. Traven și filmul american vechi turnat după ea. Ajungând în vilișoara de lux cochetă și scumpă, fistichie și puțin țigănească la turnulețele și înfloriturile migăloase, iau loc confortabil pe canapea. Mâinile îmi sunt încătușate, însă felul lui de a se purta cu mine cu mănuși și distant mă lasă să trăiesc. Vreau să-mi desfaci astea. Știu, însă cum te vei vedea liberă, vei încerca ceva, și nu e cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar contextul era ideal. Într-o tăcere nestânjenitoare, încărcată cu o forță, o atracție ce mă mângâia protector, îmi oferi niște haine de schimb. Când ieșii din baie, înviorată, dar nu întremată, el îmi făcu prin semne, o invitație pe canapea. Îmi oferi un pahar cu apă, mă întrebă ce anume simt, îi spusei. Apartamentul său micuț de la etajul 6 al unui bloc înalt avea canapeaua cu spatele la hol și fața la geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă, plușul, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ieșii din baie, înviorată, dar nu întremată, el îmi făcu prin semne, o invitație pe canapea. Îmi oferi un pahar cu apă, mă întrebă ce anume simt, îi spusei. Apartamentul său micuț de la etajul 6 al unui bloc înalt avea canapeaua cu spatele la hol și fața la geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă, plușul, privirea lui ce nu-mi provoca nici un fel de inhibiții, ci îmi mulțumea constant, acea nevoie de a fi cu el, potolită în promisiunea lui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]