1,329 matches
-
și simțiri, cenzurînd la greu expresii nepotrivite și castrînd îngăduitor firea țăranului. Strămoș întemeietor al culturii noastre naționale, acesta a devenit astfel o icoană bizantină, cu mîinile pe plug și ochii la Dumnezeu. Prea omeneasca sa fire trebuia ascunsă privirilor candide ale urmașilor. Doamna profesoară de română ne mai făcea încă să sărim, în liceu, peste anumite pasaje din Rebreanu, iar povestea lui Creangă (știți dumneavoastră care) era ferită de privirile noastre mai dihai decît Playboy. Să mai amintesc și de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui, Christos cam păgîn, sufletul etern al națiunii, inalterabil, identic cu sine, dar schimbător la prima bătaie de vînt, pur ca lacrima și degrabă ispitit de cei răi, latin învins de daci sau dac îndrumat de latini, pelasg turcit, barbar candid, delicatețe aspră, izvor ascuns lui însuși, mai viu cînd e mort, creat de noi din cap pînă în picioare, din păr pînă în unghii, oglinda pe care am lucrat-o să ne arate fața și reversul, țăranul român sîntem noi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întratât, atunci când se gândea la viitorul Mariei, cam pe cât se consumă o lumânare de ceară subțire, în apropierea sursei de căldură. Privea în împăienjănișul tot mai evident al ochilor ei și vedea amarul său chin, adunat tot în acele priviri candide încă, aidoma privirilor pe care le poți vedea la un sărman câine, bătut de niște forțe superioare alor sale; iar, pentru femeia aceasta, societatea, cu inerția și cu aberațiile ei, demonstrase prea bine că posedă puteri care le depășesc prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Stein, pufăind din pipă printre fraze și pândind cu coada ochiului cum se lungește scrumul la trabucul lui Myatt. Dar mi-ar plăcea - de dragul tradiției, Înțelegeți - să fie cineva din familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar nu am nici un fiu. Nici măcar un nepot. Myatt spuse gânditor: — Va trebui să vă Încurajați nepoata. Râseră amândoi și coborâră scările Împreună. Janet Pardoe nu se vedea nicăieri. — Domnișoara Pardoe a ieșit? Îl Întrebă el pe domnul Kalebgian. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut Purtând stigmatul candid, pe petale... Cine-a avut destinul într-o mână Și adâncimi feline-a dat culorii, Ca mai frumoasă-n pânză să rămână Nevestejită, gingășia florii?... ...Dar trec atâția pași, mereu grăbiți, Privirile se pierd indiferente Și ochii parcă, sunt mai
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
minutelor mă doare... Cu toate ale tale, timpul crud, Ca într-o dramă îmi devoră vina, Îmi fură nostalgia și lumina Conturul curgătorului tău nud... Lăsându-mi îndoiala din răspuns, Revii plecând și pleci din întrebare, Cum toamna-și lasă candida-i paloare Pe orizontul de-așteptări pătruns... Mă simt răpus de-a inimii vibrare Și mă întreb în clipe de tăcere, Fără a ști ce drumuri te vor cere, Când e alint și când e înșelare?...
C?ND?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83755_a_85080]
-
o bombă atomică, dacă s-ar fi aflat acolo. În benă erau, puse de-a valma și fără ambalaje, niște televizoare vechi, cam prăpădite, și câteva aparate de aer condiționat. — V-a mușcat vreun televizor, signor Guido? s-a interesat candid Gioconda. — Nu văd nimic În neregulă, i-am confirmat și eu mustăciosului. Guido s-a scurs lin și inutil, ca o picătură de șampon pe creștetul unui chelios, trecând de muchia dubei cam cu jumătate de ochi holbat, cât să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi dat junghiuri În inimă și lui Alice Cooper. Pe urmă a zis: — Și... ceeee... creeezi... ÎÎÎÎ... seee... vaaaa... ÎhÎÎÎÎ... ntââââmplaa... uuuuhuu... noiiiii... ÎhÎÎÎÎ? — Șșșș, stai liniștită. Totul o să fie bine. Șșșșșșșșșș... În acest timp, culegeam un purice care țopăia candid pe lângă o rădăcină ce deja dezvăluia o culoare mai Închisă decât blondul tutelar. Ca să fiu sincer, biata Vera avea mare nevoie de-o baie și de-o revopsire. Demiurgul era un om tare răzbunător și misogin. În câteva minute, În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la începutul lunii, pentru ziua sărbătorii.“ ...Încerc să-mi dau seama unde am ajuns, cât e ceasul. Brațele somnului sunt încă lungi și multe, adun puteri, întrevăd o geană de țărm, recad, revin, recuperez tânărul acela nu prea tânăr, clovnul candid, cu fruntea înaltă și sprâncele stufoase și privirea de copil, deslușesc prin ochiul zgâriat cu unghia în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului care o asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și întrețin serii le u mane și sevele vieții. Eternitatea din ele își cheamă și astăzi cititorii. Oare câți din tinerii de la Piatra - Neamț mai știu ori caută ceea ce a lăsat în versurile ei această superbă fată și autoare care, candidă, ieșind în lumea brândușelor primăver ii, se destăinuie: „Puteam să râd și n-am râs! Puteam să plâng, și n-am plâns! Puteam să zbor, și n-am zburat! Cine-mi va da socoteală pentru toate morțile? Puteam să iubesc
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de stradă, și de servitori, cum agricultorii - producători ai grâului, umblă-n zdrențe, iar morarii „gomoși” își înalță clădiri somtuoase, împodobite... anapoda; „Cum fel de fel de funcționari comerciali... după ce au delapidat banii diferitelor instituții se pli mbă liberi și candizi, ca și cum ar fi băut un pahar cu...apă.” Că cele de mai sus au răsunet și oarecare asemănare și cu viața de astăzi (2008), iată că pe atunci se m ai și întreprindea ceva față de ceea se scria la ziar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la-ntrebarea ei tandră la ce se uită, răspundea nu știu, singură cu copilul Tommy și un scenariu bun, dialogurile mamă-fiu, Încîntătoare. CÎntă la pian electric, se angajează chelneriță, găsește la un moment dat un bărbat mai tînăr ce pare candid și tîmpit, În scurtă vreme dovedindu-se Însă periculos și Harvey Keitel Încă o mostră a forței lui Keitel În astfel de roluri -, pe urmă Întîlnește un alt bărbat dar cu inimă de aur, de Kristofferson, care deși nu cîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avea să moară În livadă, cam asta-i tot ce-mi amintesc din film, lăsînd la o parte faptul că am rîs fără pauză și mi-a plăcut Pacino, ce fixa continuu ecranul, celelalte personaje, pe noi Înșine, cu privirea candidă a unui tumultuos zbucium interior din care iese Împușcîndu-și rivalii În timp ce se roagă-n biserică pentru că era catolic. În Parfumul lui Brest nu se mai roagă, nu mai e candid, are baston alb și n-are pic de umor, oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fixa continuu ecranul, celelalte personaje, pe noi Înșine, cu privirea candidă a unui tumultuos zbucium interior din care iese Împușcîndu-și rivalii În timp ce se roagă-n biserică pentru că era catolic. În Parfumul lui Brest nu se mai roagă, nu mai e candid, are baston alb și n-are pic de umor, oferindu-ne un recital datorită căruia-ți poți revizui părerea despre el, poate nu este, la urma urmei, actorul idolatrizat În liceu, unde nu-l puteai idolatriza pe director. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau Blacamn, bunul vînzător de miracole, relatînd ultima călătorie a vasului fantomă. Odată cu asemenea făpturi televizate se duce de rîpă orice realitate. Și orice mister adevărat. Și poate că n-a fost nimeni internat abuziv. Abuzivă este doar Încrederea spectatorilor candizi și fantastica și trista poveste a candidei Erndira și-a nesăbuitei sale bunici. De fapt nu atît nesăbuită, cît vădit tulburată comportamental. Tot din domeniul psihiatriei a fost și apariția României Mari În formă de om. Nu Îmbrăcase cămașa morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ultima călătorie a vasului fantomă. Odată cu asemenea făpturi televizate se duce de rîpă orice realitate. Și orice mister adevărat. Și poate că n-a fost nimeni internat abuziv. Abuzivă este doar Încrederea spectatorilor candizi și fantastica și trista poveste a candidei Erndira și-a nesăbuitei sale bunici. De fapt nu atît nesăbuită, cît vădit tulburată comportamental. Tot din domeniul psihiatriei a fost și apariția României Mari În formă de om. Nu Îmbrăcase cămașa morții, așa cum promisese, dar ne-a creat iluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru că nimic altceva nu mi s-a mai părut cunoscut. Cei aproape o sută de belgieni pe care i-am cunoscut din zece milioane, țintă predilectă a ironiilor franțuzești sînt niște oameni nefiresc de calzi, comunicativi, Încîntători, generoși, ironici și candizi, cu mult umor, un umor negru-absurd asemănător celui românesc, surpriză, Îi distrează la nebunie glumele noastre, deși noi am inventat bancuri din scepticism și Îndîrjire, iar ei cu dezinvoltura și plăcerea cu care se mișcă, vorbesc, se duc la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cocota de lux și actrița fără talent care este culmea platitudinii și vulgarității, după cum remarca Fred: Are cultul carnației dizgrațioase: Stârnește o pasiune mistuitoare și inexplicabilă în sufletul sensibil al lui George Demetru Ladima, pentru care ea este frumoasă, pură, candidă și simte că: "Prezența ta sufletească îmi este necesară..." El o divinizează, îi pare talentată ca actriță, o aureolează cu calități pe care le-ar dori la ea și iubește aceste nobile trăsături. Portetul fizic creionează, prin relativism, o femeie
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Vorbiți numai În șarade, iar mie mi se zbate inima ca la un iepure, așteptând - s-a plâns Lia râzând. ― Eu aș fi spus, dar dacă nu am dezlegare de la „stăpânire”, ce să fac? - s-a dezvinovățit Nicu, cu râs candid... Despina și-a aruncat o privire fugară asupra Liei. „Da. Mami așteaptă confirmarea bănuielii ei ca pe o izbăvire. Trebuie să-i spunem. Dar cum? Să-l determin pe tati s-o facă”. Drept urmare, i-a șoptit abia auzit: ― Tati
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca, în ciuda unei perioade alterată de război, de șicanele unor membri locali ai partidului comunist, să se poată bucura de tot ce este frumos și durabil în jurul său. Știe să-și „cultive grădina” în sensul sintagmei voltairiene din povestirea filozofică Candide. Astfel, în ziua de 1 ianuarie 2010, deși petrecuse câteva ore ale nopții dintre ani întro ambianță familială la finii Brătuleanu, se simte odihnit, iar decorul floral din sala de concerte de la Viena, armoniile valsului „Valurile Dunării” constituie un motiv
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
victimă și cine este agresor. După Întâmplarea aceea, nu am mai simțit nici o curiozitate să-l asmut pe Leul Împotriva altor câini, iar când vedeam că se apropia vreunul, Îl alungam cu pietre, ca să nu mai aibă loc Încăierarea. Plăcerea candidă a violenței trecuse; mai exact, eu Îmi asumasem această experiență și nu mă mai interesa. Am Înțeles că orice Încăierare fizică e o exteriorizare a fiarei ascunse În orice ființă și m-am cutremurat ca În fața unui abis. Violența aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de investigație. Eu nu o priveam generic doar fiindcă era de o frumusețe exotică, ci coboram cu privirea și spre alte detalii corporale, Îndrăzneam să-i văd fața, mâinile fine, sânii bine proporționați. Candida nu mai era Însă atât de candidă În ochii mei și, tentat de originea ei alogenă, construiam În febră tot felul de răpiri amoroase, eu fiind bineînțeles acela care apărea și o salva În ultimul moment. Când am mai Întâlnit-o În timpul Universității, parcă Își pierduse tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înmormântare nesfințită Oricât se vor ruga moaștele tale, fii sigur că nu ești tu; Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca un vierme candid Sfârcuri de viermi o să-mi crească din creier O să fiu cineva, o să vă-nspăimânt, mărunțeilor, prichindeilor, O să vă vâr pe toți În burta mea de balenă cu Iona cu tot Atunci nici-un ins n-o să spună că n-am burtă normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Proprietarul care s-a săturat de moșie ar fi vîndut-o sătenilor dacă nu se îmbulzea arendașul, oferindu-i un venit mare și sigur, fără nici o muncă și bătaie de cap pentru dînsul! ― Asta se poate, admise Rogojinaru cu un surâs candid. Se prea poate. Nu zic ba... Cu condiția ca țăranul să fi fost într-adevăr harnic și întreprinzător. Mie însă, care am o veche experiență în privința asta, dați-mi voie să rămân convins că arendașul a intervenit tocmai fiindcă țăranul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
muncit moșiile, măi oameni, nu cu străinii! Toader Strîmbu se întinse în vârful picioarelor, răcnind: ― Cum a fost nu mai putem, dom'le prefect, că ni-e munca în zadar și ne omoară sărăcia! ― Adică vreți alte învoieli? zise Boerescu candid. Apoi stați, măi băieți, că... ― Nu mai vrem învoieli!... Să ne dea nouă pământul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. Atunci Miron Iuga, nemulțumit de întorsătura ce o ia consfătuirea aceasta, făcu semn cu mâna că vrea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]