1,966 matches
-
de stele m-ating și m-aprind Printre aștrii nopții ne ținem de mână Ard în flăcări miraculoase sub lună... Culegem lumini din sori neștiuți Semn magic ni se așează pe frunți Împletim în șiraguri splendoarea, Din ochii tăi izvorăște candoarea. Beția noastră nu-i din cupa cu gin Imperiul nostru e unic, sacru, virgin Celor fără speranță nu li se dezvăluie Iubirea-l stăpânește, magic îl învăluie! Râde cu tine deodată, întregul univers Când în iubire găsești adevăratul sens. VIS
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
pentru că verdele este culoarea eternității. Și îi mai plac culorile roșu și galben ( Gauguin). „Ia-mă la braț și plimbă-mi/ sufletul puțin”. „Mă îmbrac într-o piele de crin” (“La est de Eva”) Poezia „Pe plajă” este de o candoare atît de delicată... încît trebuie să o citez toată: „Să ne întîlnim din nou/ unde ne-am iubit astă vară/ cu mîinile împletite/ topind șerpi între degete (iar o trimitere discretă, la „Thalasa” lui Macedonski!)/ și sorbind seceta/ odată cu nisipul
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta...” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care
MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345475_a_346804]
-
spațiu ne unește dorul Iar din respect fac pașaport! Îți amintești, iubito? Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Ne întreceam să urmărim mișcarea Cristalelor gingașe-n dans de funigei... Prin voalul iernii-ți deslușeam candoarea Și gingășia pur-a jocului de miei... Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Valsam într-un ocean de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de polei Și îți sorbeam sărut, călcând
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
cu afecțiune degetele. La această atingere, Dalia percepu cum se scurg în corpul ei energii de care nu știa nimic până atunci. O înfiorau și se simți plăcut impresionată de această atingere. Ochii lui Ștefan o priveau limpezi, calzi, cu candoare, o acopereau cu dragoste. Încrederea fetei în ea și în sentimentele sale creștea. Nu era doar ea singură și secretul ei în fața vieții. Știa, de înainte de a i se dărui lui, că dacă acesta nu va aprecia la adevărata valoare
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
Toate Articolele Autorului Iubirea-i o culoare roșu-aprins, Un sentiment sublim, de neînvins, Ea crede, iartă și nădăjduiește Coloane către infinit clădește. Iubirea-i sentiment ardent, Când te cuprinde pari absent Și important e doar cel care Împărtășește-a ta candoare. Iubirea-i tot ce-i bun în viață, Ne dă un sens, ne dă speranță Uităm de vanități, orgolii, Putere-avem s-atingem polii. Iubirea-i tot ce ne putem dori, Doar la lumina ei poți înflori - Tu omule iubește cu
IUBIREA de NELU PREDA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377819_a_379148]
-
Când vede inelul pe mână. În mit și-n legendă se spune despre o fecioară vrăjită, ce-n soare a văzut un june. Și privindu-l, a fost răpită. El, cu raze înșelătoare învăluia juna sfioasă. Pe trupul zvelt punea candoare, să pară cât mai grațioasă. Iar sentimentele iubirii, cu vraja lor înrobitoare, poartă în vălul fericirii pe pământeană și pe Soare. Altă legendă povestește despre vremea înșelătoare că, tot cu vrajă păcălește, ascunsă în raze de soare. Și Dochia a
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
înainte îi atribuise doar modesta etichetă: omul cu bancurile. Nu se văzuse cu el din adolescență, nu știa nimic despre epopeea lui, cum nu știa nici despre a altora, dar acum se bucura de ce afla despre el: nu-și pierduse candoarea de copil! Și asta era minunat, mai ales spre senectute. Continuă să presupună că un atu pentru menținerea în formă a lui Papa fusese și mariajul său, la care făcuse aluzii în scurtul timp petrecut cu ei. Așezarea în față
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
-i al meu, și nu va fi, ți-am legănat prin vise, totuși, trupul și ți-am iubit, fără să știi, tot lutul, cu pătimirea oamenilor vii. Ca un abis cu fumegări de tei te-am învelit în sălcii de candoare și m-am făcut potecă sub picioare de cerbi, de prăbușire și de miei... Aproape te-am iubit ca un cuțit în scoarța unor brazi, sub lună plină ți-am picurat apoi, ți-am fost lumină și ți-am fost
FĂ-MĂ IUBIRE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378107_a_379436]
-
mamă, să pot păși prin viață, Să nu mă duc lăsat de val, Căci ce e val ca valul piere, Când peste tot se-așterne iar tăcere, Azi vreau o dulce adiere, din lumina ta. Mamă, tu ești iubire și candoare, Prin rugăciuni m-ai ridicat, chiar și din mare, În drumul meu au apărut din nou poveri Ajută-mă și ușurează- mi calea mea, Prin mâna ta am învățat ca să iubesc, Chiar și pe cei ce te urăsc. Azi cînd
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
creației nu este propriu trăirilor tale, fără să vrei, ajungi la un moment dat să te identifici cu eroul liric, divinizându-i iubita. Exemplul lui vine ca un îndemn de prețuire a persoanelor care ne sunt dragi. Pur, nobil, plin de candoare, sensibilitate și duioșie, versul lui Mircea Trifu este asemeni imnurilor de dragoste ale Împăratului Solomon către iubita sa Sunamita. Dragostea este cântată la cel mai înalt grad de frumusețe, exprimând noblețe, puritate, fără a fi pângărită cu scene obscene sau
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
cruce,/ Ușor să putem să-l citim“ („Neamului meu” - Petru Dugulescu) Aceasta este limba noastră și oricât vom scrie despre ea, cele aproximativ șaptezeci de mii de cuvinte care îi poartă numele, tot nu ar fi suficiente ca să-i descriem candoarea. Cât timp pot să mă exprim în Limba Română, nu mă simt nici singură, străină sau pierdută, indiferent unde m-aș afla. Pentru că Limba Română este perna sufletului meu pe ale cărei brațe îmi plec capul obosit alinându-mi dorul
GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376569_a_377898]
-
Acasa > Poeme > Emotie > DULCE PRIMĂVARĂ Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului DULCE PRIMĂVARĂ Ileana Cornelia Neaga Cu zâmbet de ștrengăriță Primăvara, fată mare, Și-a prins cu a ei candoare Fluturi galbeni... în cosiță! Printre puf de păpădie, Aleargă pe câmp desculță, Scuturând flori din trăistuță Pe năframă și pe ie. La brâu și-a pus busuioc, Brebenei și canapăr, Albe flori, dalbe de măr, Iarbă crudă, siminoc. Buze roșii
DULCE PRIMĂVARĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375841_a_377170]
-
Acasa > Literatura > Copii > VARA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 2321 din 09 mai 2017 Toate Articolele Autorului Se umple aerul de cânt, se scaldă zarea în culoare, în șir trec fluturii zburând se umple clipa de candoare. Coboară soarele spre glii la muncă miile-i de raze le țin isonul ciocârlii ce trec în zboruri kamicaze. Albastrul cerul stăpânește trec nouri albi brăzdând înaltul un câine umbra își păzește de lene a uitat lătratul. E vară, vară
VARA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375813_a_377142]
-
măiestrie în fiecare zi altă melodie? Ce sunt copiii? Decat dorința noastră firească de-a ne vedea iarăși pe noi crescând precum un copac ce se umple de ramuri ce ne bat vesele-n geamuri, ce-n primăveri pline de candoare se umplu de floare și-n toamne, frumos dichisite, ne dau fructe-aurite. Ce sunt copiii? Decât bucuriile toate la un loc adunate, adunări, împărțiri înmulțiri și scăderi spre ziua de mâine dinspre ziua de ieri. Ce sunt copiii? Decat maeștrii
CE SUNT COPIII? de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375895_a_377224]
-
către Alex(t)andra , poezii - autor: Sebastian Golomoz. Lector de carte: Maricica Stroia. Traducere în limba franceză: prof. Virginia Bogdan Editor: Gheorghe A. Stroia Poeziile lui Sebastian Golomoz, integrate în paginile unei scrisori au în ele simțirea, gândirea și spiritul candorii primare dăruite Alexandrei din necesitatea unei receptivități sublime, deschiderii lui - asemeni unui cavaler, prin a scrie vers după vers care stă la baza trăirilor sale sufletești, interferențelor sentimentale de la care învață din propia-i experiență. ,, Lucrând la fabrica de vise A
UN CUVÂNT, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375979_a_377308]
-
precum lucrul unei lentile convexe pe ambele părți, cu specificația că pe o parte este așa doar pentru inițiați.. Prima dată e în interior ca un fapt dat prin care poate să se constate farmecul unei persoane (conștientizarea lui), gingășia, candoarea, care, ascunsă multora (ce n-o văd pentru că nu au aceiași nuanță sau dioprie), sălășluind constant în intern, nu are cum să nu se arate și în exterior prin zâmbet, expresia mimică, zâmbetul ochilor, pantomimică.. este inevitabil! Un om, o
DOMNIŞOARA MARIA BURLACU! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375963_a_377292]
-
frunze, pe-un gând călător. Mi-e sete de tine și nu mă mai satur Să-ți sorb adierea din cupa de foc, În poala iubirii, poverile-mi scutur, Adun universul întreg la un loc. `Mi-ascund nerăbdarea sub vălul candorii, Puzderii de visuri m-alintă duios, Dar tremur, tăcută, în fața terorii De-a pierde-n abis al tău chip luminos. Răsună-a ta voce - o muzică lină, Ce-mi vindecă magic din rănile vechi, Își leagănă crinii a lor crinolină
CULOAREA IUBIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376063_a_377392]
-
mă strânge de mână și du-mă departe pe străzile-nguste cu iederă-n praguri cu flori la ferestre și vânturi bacante cu vieți divorțate de ternele ganguri mă poartă-n iluzii cu buze rujate cu fața râzândă de-atâta candoare cu unghii făcute pleoape fardate o forfotă blândă topită-n culoare să-mbrac o poveste cu vise-nsetate să-i torn pe șuvițe tot praful din stele să uit că-s setată s-adorm pe-nserate s-ascult vocea nopții din
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
izbim. Când apa ochilor săi este liniștită, vei ști că totul este bine, dar... atunci când se tulbură, ceva nu este în regulă, fiindcă mama simte cel mai bine asta. Ea aude și mugurul verde ce crește pentru copilul său! Bunătatea, candoarea, blândețea le citești în portretul mamei, iar freamătul său îți atinge pașii de departe. Gândul său veghează asupra ta permanent și împletește ghirlande de flori de noroc pe care ți le înșiră la gât sub formă de coliere strălucitoare. Mama
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
cer. Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, Iubeam pentru doi, subjugat, în culori, Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte, Întețeam jar de gand pe cearșaf de splendori. Țâșneau sub vesminte fântâni de lumină, Stârneam lungi săruturi cu vreasc de candoare, Din cupe de maci sorbeam vis la cină, Serafi așterneau ceru-ntreg la picioare. Târziu am aflat ce pungașă e viața, Cum cerne pe tâmple ninsorile toate, De-abia ce am scris iubirii prefață Și-aș vrea amânat epilogul. Se
SE POATE? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376107_a_377436]
-
femeia ce-i unică în univers și creată din Vraja Adevărului Divin, fără de care el este o piatră răsturnată peste-al lui Crist mormânt. Cristina Cărbune, cea care se simte o lume pierdută într-un copil, păstrează din naivitatea și candoarea neprihănitului pui de om puterea de a declara deschis și sincer iubirea, precum și sfâșietoarea tristețe lăsată de cel care a plecat. Atât de tare te-am iubit cu ardoare, încât nimeni nu știe și poate nici ea cine ești tu
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
o astfel de informație, Plin, cu multă abnegație, Se duse la Maria-n șură Ce mulgea o vacă sură. Cu mâinile suflecate, Și storcea din țâțe lapte, Iar jetul alb și vârtos Spumega-n doniță, jos. Într-o astfel de candoare, Maria, conservatoare, Mulgea vacile din șură De la ea din bătătură. Și-i ceru, Ionel, pe loc Ca să-i umple un cancioc Cu un lapte sănătos Din mijloc de uger stors! Și cu mâna suflecată Ea execută îndată, Și-și înfipse
ECO-LOGICĂ! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376683_a_378012]
-
semănat în ființe și lucruri, în lumea vegetală și chiar cea minerală, a pietrelor, în comportamentul, în trăirile și stările surprinse în diferite momente și conjuncturi comune firii oamenilor, care se regăsesc cu ușurință în lirismul său.. Iată cu cată candoare ne sugerează comunicarea cu arborii: „dacă tu vrei să comunici cu un copac,ar trebui ca un braț al tău să se facă ramură cu frunze, și o ramură a copacului să se facă braț cu degete. Ar trebui să
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]
-
în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBRE Îmi dau târcoale gândurile sumbre Când sufletul e rug aprins de floare Mi-e teamă de tăcerile din umbre. Vreau vocea-ți caldă, plină de candoare Să unduie ca un izvor prin munte Și-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu buzele scriindu-ți dor pe frunte, Sărutul meu să-ți fie mângâiere. Să-ți dărui liniștea la tâmpla serii, Șoapta-mi timidă tainic
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]