6,257 matches
-
un răspuns limpede deocamdată. Ideea mea de canon e opusă, în principiu, pluralității: eu văd în canon, pe lângă bogăție, chiar dacă selectivitatea lui naturală implică „dispariții” periodice mai numeroase în majoritatea epocilor decât „aparițiile”, și o anume concordanță. Concurența e fatală canonului, fiindcă ea se referă la succes, nu la valoare, și e dictată de piața literară, nu de elita critică. Spiritul critic este acela care guvernează canonul, nu economia de piață. Un „canon” al succesului, precum acela pronosticat de „bătălia canonică
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]
-
mai numeroase în majoritatea epocilor decât „aparițiile”, și o anume concordanță. Concurența e fatală canonului, fiindcă ea se referă la succes, nu la valoare, și e dictată de piața literară, nu de elita critică. Spiritul critic este acela care guvernează canonul, nu economia de piață. Un „canon” al succesului, precum acela pronosticat de „bătălia canonică” din SUA deceniilor trecute, ar însemna moartea literaturii, la fel cum wikipedia înseamnă moartea criticii.
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]
-
aparițiile”, și o anume concordanță. Concurența e fatală canonului, fiindcă ea se referă la succes, nu la valoare, și e dictată de piața literară, nu de elita critică. Spiritul critic este acela care guvernează canonul, nu economia de piață. Un „canon” al succesului, precum acela pronosticat de „bătălia canonică” din SUA deceniilor trecute, ar însemna moartea literaturii, la fel cum wikipedia înseamnă moartea criticii.
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]
-
Alex Goldiș Claudiu Komartin, Cobalt, București, Casa de Editură Max Blecher, 92 pag. Evoluția carierei scriitoricești a lui Claudiu Komartin a avut un traseu cel puțin in-teresant. Instalat destul de repede în vârful canonului douămiist - responsabil, alături de Dan Coman, de dimensiunea lui neoexpresionistă-, autorul Păpușarului și a altor insomnii a întârziat să confirme, prin volumele următoare, așteptările de poet providențial al generației. Au contribuit la această gonflare mediatică o mentalitate literară nițel romantică (romanțată
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
au întreținut un climat fertil de încredere și speranță în capacitatea literaturii noastre de a se regăsi și de a regăsi făgașurile culturii autentice. Calmul valorilor ne propune, astăzi, un dublu pariu: cu timpul care s-a scurs și cu canonul critic cu care operăm, în care generația ’60 înseamnă mai ales Nicolae Manolescu și Eugen Simion, Lucian Raicu și Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea și Mircea Iorgulescu. Adică o preeminență a criticii impresioniste și a cronicii de întâmpinare. Volumul din 1972
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
numele de Languedoc. Cei mai mulți literați francezi consideră numele provenind de la particularitatea dialectală de a spune „oc” În loc de „oui” pentru „da”. N. Densușianu aduce dovezi că denumirea este mult mai veche, drept dovadă citează din hotărârile Conciliului de la Tours (sec. VII), Canonul XVII. Unul din triburile ligure (o denumire generică dată unor populații vechi din Italia de Nord Galia Cisalpină și Iberia) ce trecuse din Galia peste Pirinei poartă În inscripțiile romane ale Hispaniei numele de languedoci. (N. Densușianu, D.P. Vol.II
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
Dar cînd Florin Constantin Pavlovici scrie Tortura pe înțelesul tuturor, expresivitatea e la ea acasă, fiindcă e scrisă dinlăuntru. Iată motivul pentru care biografiile din acest volum nu pot fi romanțate. Paradoxul memorialisticii penitenciare este că, deși nu stă sub canon estetic, fiind adesea urîtă și stîngace, are o expresivitate mai mare decît beletristica. Dar e o expresivitate de adâncime, nu estetică. Mărturiile din volum te răscolesc, pe cînd beletristica despre închisori, scrisă din imaginație, te lasă indiferent. O parcurgi și
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
critică integrală era necesară și pentru că edițiile parțiale (cea din 1965, îngrijită de Cornel Regman, și cea din 1976, alcătuită de Nicolae Florescu) apăruseră cu mult timp în urmă. Meritorii și importante, ambele, pentru consolidarea poziției lui Pavel Dan în canonul istoric al literaturii noastre, ele nu mai puteau alimenta, însă, circulația contemporană a operei. Ediția lui Aurel Podaru își propune să suplinească și acest gol și sper că, dacă și receptarea critică va fi pe măsură, opera lui Pavel Dan
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
unui autor, pe cursul operei lui, revizitînd și interpretîndu-i debutul editorial prin evoluția sa ulterioară. Cronicarul încearcă să discearnă, în numărul mare de volume publicate într-un an, care sînt acelea cu șanse de a rămîne, în durata lungă, în canonul și în metabolismul unei literaturi. În cazurile fericite, el vede, înaintea tuturor, ceea ce mai tîrziu istoricii literari ai perioadei știu. Dacă obligația lor profesională este semnalarea întîietății cronologice, una dintre opțiunile pe care le au e cea de mai sus
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
în eternitate a acestei ființe așa de impresionabile și așa de delicate, iar bibliografia să se augmentează cu noi și revelatoare contribuții. Un fapt, convingător, îl constituie un amplu eseu - Evoluția românului românesc (1855-1936) 1, atent elaborat și structurat după canoanele timpului și publicat în perioada când era elev la Liceul „Spiru Haret“ din București. De asemenea, e necesar să precizez că fiecare epistola scrisă și trimisă de istoricul literar Dinu Pillat se constituie, în chip absolut, intr-o pozitie bibliografica
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]
-
în numele constatărilor neutre. A-i cere lui Lucian Boia să facă afirmații tranșante e de prisos. De aceea, pentru autor, nimic nu e mai bun sau mai rău în istorie, ci doar altfel. De exemplu, degringolada din lumea artei, unde canonul artistic s-a spart, îi inspiră istoricului următorul adagiu: „Un vițel mort, dar bine conservat, și dat cu ceva culoare (exemplu autentic) e cotat mai bine decît un Rembrandt. Nu zic că e rău, zic doar că e altceva, radical
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
spitalul, înmormîntarea, moștenirea. E imaginea aspru-utilitară, cu origini imemoriale, a unui mod de-a fi. Un amestec de compasiune, curiozitate, lăcomie, ricanare. Bizuit pe o penitență reflexă, mai mult ca sigur precreștină. Dintr-un impuls obscur, oamenii se supun unui canon, urmăresc automat o ispășire. Cum? De ce? Nu ar putea fi vorba de o apropiere de natură, întrucît natura tinde spre factorii pozitivi, ocolind pe cît cu putință ceea ce contravine vieții, ceea ce îi pune în primejdie corporalitatea. Mai curînd o neguroasă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
numește „povestiri”), el face „un fel de critică literară” (p. 157), ocupându-se în principal de marii scriitori și, mai mult, de marile viziuni scriitoricești. Intenția nu e nici pe departe una autoritaristă. Nu fixarea sau (mai la modă) zdruncinarea canonului o are Zografi în vedere. Shakespeare rămâne Shakespeare, Moliére rămâne Moliére, Dostoievski rămâne Dostoievski. Pur și simplu, Infinitul dinăuntru propune o metodă flexibilă și totodată funcțională pentru ceva ce, de obicei, admite prea arareori reglementări. O metodă, trebuie spus, care
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
nou vocabular nu se naște prin vreun gen de lectură critică ori argumentare-împotriva-lui-X-carem- a-precedat, ci, „orice operă importantă este o lectură greșită în scop creativ și o interpretare greșită a unui text precursor (sau a mai multora)” (H. Bloom, Canonul occidental, ed. a II-a, Grupul editorial Art, 2007, p. 36). Această interpretare renunță la distincția de care am vorbit la început, considerând-o forțată, metafizică și nefolositoare. În fond, nu spunem nimic dacă repartizăm scriitorii pe domenii de interes
Filozofie sau literatură? by Răzvan Andrei () [Corola-journal/Journalistic/3784_a_5109]
-
Rebreanu. Cei patru „mari” amintiți (Sadoveanu, Rebreanu, Lovinescu, Arghezi) sunt distribuți pe primul „etaj canonic” al cărții - de maximă stabilitate - în capitole cu caracter de nuclee micromonografice. Ele sînt urmate de o secțiune mai instabilă valoric, intitulată, semnificativ, „turbulențe în canon”, unde perspectiva asupra scriitorilor vizează doar anumite sectoare ale operei. Protagoniști - Octavian Goga, N. Iorga, I. Agârbiceanu, Gib. Mihăescu, B. Fondane, Aron Cotruș, Camil Petrescu (privit ca adversar al lui E.. Lovinescu), H. Bonciu, Ury Benador, C. Fântâneru, Mircea Eliade
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
jurnale sau pagini memorialistice ale unor autori de varii calibre: G. Călinescu (ca „defăimător” al genului diaristic), Camil Petrescu, Petre Pandrea, D. C. Amzăr, Deliu Petroiu, N. Steinhardt, George Macovescu, Leonid Dimov, Eugen Barbu, Radu Petrescu, Marin Preda, Octavian Paler. Canonul critic mai coboară apoi o treaptă pînă la nivelul Scriitori minori ca personaje memorabile (cu Dinu Nicodin, Mircea Streinul, Theodor Scorțescu sau Victor Valeriu Martinescu) și se încheie la nivelul „figurinelor” Eugen Bălan, Aureliu Cornea, Ludovic Dauș, Stejar Ionescu, Oscar
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
degrabă realiste decît patetice. Chiar dacă nu singurele posibile, soluțiile propuse de Ion Simuț sunt perfect viabile: „Cum poate ieși din criză istoria literară? Aparent simplu: luînd în seamă acești indicatori, folosind aceste căi de salvare sau aceste culoare de interes - canonul și politicul”. Drept urmare, fără a cădea în eticismul ce a făcut ravagii în deceniile anterioare și pe care unii se zbat să îl resusciteze, criticul se arată interesat de chestiunea, foarte aprinsă pînă prin 2005, a angajamentelor de extremă dreapta
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
București, Editura Cartea Românească, 2012, 240 pag. Mai demult, în anii nouăzeci, umorul era un soi de Cenușăreasă. Nimeni nu miza pe literatura satirică. Nici nu era corect politic. De vreme ce se recupera încă asiduu literatura de sertar, iar dezbaterile despre canon nu dădeau bine dincolo de recuzita sobrietății. În plus, formele diluate ale comunismului agonic se regăseau pretutindeni într-o literatură debusolată. Urgențele veneau dinspre recuperări, din drame și tragedii trăite. La urma urmelor, e de înțeles. Când trebuie să lași ceva
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
biografică și, în același timp, să lege într-un singur nod trei începuturi: al propriei trăiri amoroase, al prieteniei cu Guido Cavalcanti și al aventurii publice a poeziei lui. În 1283 avea optsprezece ani, ceea ce îi permite să nu încalce canonul enunțat în De amore de Andrea Cappellano - un tratat scris spre finele secolului al XII-lea de un Andrea, capelan la curtea Franței, considerat un fel de Biblie a iubirii curtenești - după care, un băiat nu poate fi un iubit
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
nu o excepție), textul prim în ediția prezentă este cel în limba română, indiferent dacă a fost tradus de autorul însuși sau nu, iar cel în latină sau germană este trecut la variante. Un principiu funcțional, chiar dacă, într-un fel, canonul editologic este încălcat. Dacă Țiganiada ar fi fost reprodusă integral, atunci cronica mea ar fi trebuit să abordeze obligatoriu diferențele de lecțiune între diversele ediții mai vechi și versiunea de față. Cum nu este cazul, prefer să mă concentrez asupra
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
de fapt cartea frapează prin „pluralitatea vocilor“, cum spune Anca Crivăț. Cine are răbdare să citească acest volum tern va constata că iubirea e descrisă din perspectiva a trei straturi sociale: plebea, nobilimea și clerul. Fiecare pătură cu convingerile și canoanele ei. Dată fiind pluralitatea punctelor de vedere, fiecare cititor culege nuanțele care i se potrivesc: poate ignora perspectiva creștină sau poate face abstracție de latura frivolă a amorului curtezan. Oricum, toată pledoaria se petrece în preambulul iubirii și în epitaful
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
ascultarea slujbei în întreaga incintă, stareța Iosefina Giosanu ne-a arătat lui Petre Roman și mie, într-o bună zi, lucrarea intitulată Duhovnicie și filantropie la Mănăstirea Văratec. Tradiție, continuitate și înnoire. Era o teza de licență redactată după toate canoanele cercetării științifice. Nici o frază nu era rod al impresionismului nestrunit de cerința obiectivității. Așa că am citit pe nerăsuflate un text pe care prietenul pomenit mai înainte avusese privilegiul să-l parcurgă într-o altă ocazie. Încurajarea noastră se pare ca
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
filtruri mai mult sau mai puțin dubioase. Ei, unde sunt frumoasele zile de la Aranjuez, când te devastam hebdomadar, de câte una ceașcă enormisimă din nobila băutură? Acuma, sunt redus la calamburul cu care țin să te asasinez, calambur justificator al canonului serios obligator. La întrebarea: - Ce mai faci? Răspund ca un neofranțuzit: - Je broie du noir et je bois du noir (aud?). Dragă Niculae, acum iată cu ce te ambetez. Când au fost înainte de Crăciun aci, d[omnii] Botez și Curievici
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul insolitului mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur și simplu, la imitația necesară (canonul din muzică), până la ideea de imitatio dei . Dar cu toată condiția demiurgică a artistului mare, creația/noutatea nu se naște din negarea existentului. Salvador Dali spunea că „acei care nu vor să imite nimic nu produc nimic”, iar mai încoace
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
de mari dimensiuni, pot aspira astăzi la o lectură mai comprehensivă. Una care să țină cont de evoluția literaturii, dar și de evidența faptului că, în timp ce multe dintre creațiile interbelice sunt astăzi datate (în ciuda poziției pe care o ocupă în canon), cele ale avangardei par scrise astăzi. Poate și pentru că tema esențială a suprarealismului, și anume contestația artei ca atare, este și astăzi, în plin ev consumerist, actuală. Colecția Biblioteca avangardei reprezintă, indiscutabil, unul dintre cele mai însemnate demersuri de investigare
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]