222,545 matches
-
de primăvară, dulce ca o promisiune, cu o lumină neobișnuit de limpede, copacii decupându-se puternic de parcă ar fi fost un colaj. În rest, verde. Mai stătu așa o vreme, apoi desprinzâdu-și anevoie privirea de la fereastră, cercetă bolnava. Dormea. La cap bandajul i se însângerase puțin. Respira greu. Îi privea pentru a mia oară trăsăturile. Chipul ei era acum destins, frumos, doar când se trezea se preschimba brusc, de parcă l-ar fi înlocuit altcineva, sau altceva. Chipul durerii. În acea clipa
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
său, și se simțea destins, protejat, important. Ei doi, barbații familiei. O avea Luiza, se iubeau, toate erau sub control. Bolnava oftă în somn. Intră sora medicală să-i verifice perfuzia și, zărind bandajul însângerat la tâmplă, clătină puțin din cap apoi ieși. Dacă stătea bine să se gândească, n-ar fi putut spune cu precizie de ce acceptase această ofertă. Probabil la insistențele Luizei, să-i facă plăcere, să ajute o femeie în impas. Cererea nu fusese deloc una obișnuită, îl
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
dar de regulă dacă o tumoare reapare, sunt foarte puține șanse ca bolnavul să rămână în viață. Iar ei i-a reapărut, chiar eu am operat-o cu câțiva ani în urmă, probabil v-au povestit. Matei înclină afirmativ din cap. -Îi dau pacientei cel mult doi ani de trăit. Dar, asta firește rămâne între noi, nu e nevoie să traduceți, mă înțelegeți. - Bine, dar de ce îmi spuneți tocmai mie acest lucru? întrebă Matei cu un sentiment crescând de neputință. -Hm
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
până spre bătrânețe, așa cum ar trebui să-i fie fiecărui om dat să ajungă. Îi era groază și frică de bătrânețe, o frică paralizantă care-o făcea să se schimbe la față. -Nu mă văd, Adina, acasă, nici în ruptul capului! Să nu mai merg la serviciu, să depind de-o amărâtă de pensie, să ajung, ferească-mă Dumnezeu, neputincioasă și să am timp liber de să nu am ce face cu el, așteptând-o pe doamna cu coasa să vină
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
deodată. -E tare greu, fetiță dragă, să le știi, cum zici tu, pe toate și mai cu seamă morțile astea năpraznice și nemiloase. Părinții ei nu putuseră să înțeleagă și nici ea pe sine nu se înțelesese, nu putuse o dată cu capul să priceapă cum a rezistat ani de zile în așteptarea deznodământului, dar eu, tanti Adina, parcă te și văd, de veghe noapte de noapte, cu ochii larg deschiși, țintind tavanul și dansul umbrelor, cu toate simțurile ascuțite, la pândă, acum
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
putut cu fundul ăla al tău, de nu e adevărat că poate exista pe lume așa ceva, ai trimis copilului ăsta bani și eu ți-am ținut locul cum am putut și o iubesc pe Cristina ca pe ochii mei din cap, dar cum să-i fi răspuns eu ei, când o luam de la școală, când mă întreba cu ochișorii ei de veveriță trecând prin mine ca lama de cuțit: -Tu de ce nu ești tânără, tanti Adina? Mămicile toate sunt tinere, dar
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
dalbe s-au tras lungi perdele, Piticii n-au mai fost de elfi vicleni momiți Să fugă halandala printre ciupercuțe Iscate de sub frunze vechi sau chiar din scorburi, Balaurii învinși de fel de fel de morburi Nu mai făceau cu capetele tandre huțe Spre-a legăna cîte-o elevă rătăcita, Cu rochia îmbujorata și cam scurtă, Ce scarpină cu degetul brotaci pe burtă Să zică Oak! și-apoi prăjea ghinde pe plita Să aibă de mîncare toți mistreții Și să trăim din
Pluteam în basmul nostru fericiți (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7175_a_8500]
-
adunat; prea ușoare au devenit multe și toate împleticite semănând cu altcineva. Cârja care nu vrea să ne mai sprijine sau ajute. O rugîciune O rugăciune Maicii preacurate Sfințeniei sau vărului Ioan Cel ce ne botezase în Iordan Plătind cu capul dansul Salomeei. Dezmățul ce revine ciclic și nu stă Mai actual ca astăzi mâine pentru că Plăcerea și Puterea sunt surori Care ucid de seara până-n zori. Acoperind de-a valma orice gând Al zorilor trecând la rând Găsindu-ne smeriți
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!” Am nevoie de un sfânt, Doamne Îmi e crucificata privirea În patru puncte cardinale Și nu găsesc Golgota. Merg îngenuncheat, Cu capul în pământ; Cum să văd altceva decât lutul Din care am ieșit? Am nevoie de un sfânt Să mă ridice Până la piroanele Care mi-au țintuit păcatul Și iertarea. Dacă mai ești acolo, Pune un oștean Să-mi înțepe coasta
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
întîlniră cu cineva care le vorbi cam în acest fel: - Prietenia voastră, Jupîn Corb și Coană Vulpe, o fi ea frumoasă, dar nu vă aduce nici un spor. Nu vedeți în ce hal trăiți? Săraci sînteți, săraci veți rămîne! Vai de capul puilor voștri nefericiți; tare mă tem că nu vor trece cu toții iarna ce se apropie, avînd în vedere în ce nevoi vă zbateți. De unde veți găsi un ajutor? Cui îi pasă de voi? Sînteți comuni și plicticoși și nimeni n-
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
găsesc sprijin, toiagul loc tare. 13. O, imposibilă egalitate - oprirea în vânt! O, judecată a stâncilor plutitoare - întoarcerea acasă! O, încercare a celui despărțit în ocolul lumii - unitatea privirii repetate! Din partea stângă, fiecare piatră a văgăunii se desface în trei capete cu dinți întreiți; din partea dreaptă, ape în clocot de trei ori se sorb și se revarsă într-o învăpăiată mistuire. Cu zgomot armura se deșiră și, între închipuire și străina din preajmă, răsună glasul celui cu brațe și arme destule
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Emil Brumaru Să se ascundă sub pat, Ciulindu-și nimbul, urechile,- aripele Cînd ne umplem cu dragoste clipele Și-o iau la goană și se îngîndură Dacă le cade în cap cîte-o scîndură Sau chiar salteaua cu tot cu perne În toiul patimii noastre eterne...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7243_a_8568]
-
devine o singură frunză o piatră la picioarele tale o piatră nudă cum moartea. Geneză Întîi a fost creat Pămîntul apoi Cerul care-l oglindește zi și noapte apoi au luat naștere oamenii care cîteodată trec unul prin altul plecîndu-și capetele ca printr-o ușă scundă. Ziduri Ziduri atîtea ziduri amestecate în muzici.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
o refuză aproapelui. Doamne, tu calci pe ape cu pasul deținutului prin curtea închisorii, în cuptoarele anului pâinea se face scrum și vinul răscumpărării e de-acuma pe drumul oțetului. Și dacă ai măsura teama ai vedea cum se leagănă capetele balansoarului pe întunecate coridoare de spital, ca niște balize în mare. Și fără veste vei încărunți în pustia lividă acolo unde morții cerșesc puțină mândrie. Iată, golul se învârte amețitor peste coroana copacilor, nici nu vă imaginați ce înseamnă toate
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
iarăși peste graniță - domnul Carsky a fost singurul din fabrică căruia i-a împărtășit planul ei, cu două zile înainte de a-l pune în aplicare. Dacă ăla s-ar fi putut numi plan - să dispari, să-ți iei lumea-n cap, să dai cu sare-n urmă, să ștergi și să uiți iarăși și iarăși... Bineînțeles că Mariana regretă că nu se vor mai vedea, iar domnul Carsky a plîns. Mariana l-a luat de mînă și au coborît în curtea
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
la un noroc, forțîndu-și norocul, ce-ar mai fi să moară ca proasta înecată? Uite însă că Dumnezeu i-a ajutat ca apa să nu fie adîncă. Îi ajungea pînă la bărbia ridicată, pășind ca pe ouă prin nămol, cu capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai ajung odată, nu mă lăsa Doamne, Ana Maria, draga mamei, nu mă lăsa, nu mai ajung, oh, uite
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
se comprimase, iar omul se purta ca și cum fusese special trimis ca s-o ducă unde trebuie. Cînd ceasul arătă unu și patruzeci, ea rupse în engleză lecția învățată de la domnul Carsky - vrea să ajungă la lagărul Treiskirchen... Bărbatul încuviință, înclinînd capul imperceptibil. Nu scoase nici o vorbă cale de o sută de kilometri, abătîndu-se desigur din drumul său și bineînțeles că n-a vrut să primească bancnota de o sută de șilingi pe care a încercat să i-o dea Mariana. O
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
răgazul să-și ia seama ce fel de instinct sinucigaș o îndreptase spre tipul ăla, descoperi că avea aceeași uitătură pervers-lenevoasă marcată de cearcănele premature ale tuturor viciilor și același aer dezabuzat ca Remus. La început nu-i trecuse prin cap asemănarea, bucurîndu-se poate, în naivitatea imbecilă care-i luase mințile, că făcuse o afacere bună: pe lîngă pat se alesese și cu protecția pe care i-ar fi oferit-o kosovarii acolo-n mijlocul lor. Aveau și patru neveste cu
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
socotind-o desigur ceea ce se și simțea: o curvă ajunsă în ultimul hal de degradare. Ca proprietară a patului, devenise și proprietatea bărbaților ăia violenți și focoși, sub care trebuia să joace cum i se cînta, avîndu-l în permanență în cap pe turcul ăla ghemuit în balta de sînge pe ciment. Nimeni din dormitor n-a avut curaj să le spună gardienilor cine-l tăiase și de bună seamă că nici el nu și-ar fi deconspirat agresorul, dacă ar fi
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
de noi contacte umane", babe și puștoaice, de toate neamurile și culorile. Uneori, seara, când e varză de tot, coboară la bar. Parcă e din "Ghost": palid, neras, cu cearcăne și privirea pierdută. Comandă o tequilla, o dă repede peste cap: "Băi, parcă-s turbate, zice, mă sug de sânge, nici nu știi ce le poate trece prin minte... Câteva sute m-au și cerut de bărbat." "Și de ce nu pleci? Te însori și-ai scăpat", îi zicem noi, invidioși: "Americance
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
când ești în concediu și ți-ai uitat încărcătorul acasă. Să auzi tot felul de melodii aiurea, să faci fotografii de care nu are nimeni nevoie... și să vorbești. Să vorbești, vorbești, vorbești... până simți că-ți zbârnâie creierii-n cap. Mobilul a fost inventat ca să ai all in one: cameră video, reportofon, ceas deșteptător, teletext, jocuri, agendă electronică, mp3 player, e-mail, internet... Să-ți rezolvi toate problemele. Să nu mai depinzi de nimeni. Să ajungi să te simți cât mai
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
dreapta. Ii iau mâna, nervos să n-o strâng prea tare: Imi pare rău și mie. E un pic cam prea pe față, aghiotantul dumneavoastră... Aghiotantul intră în vorbă: Dumneavoastră... vreți să consumați ceva? O coca-cola? Tovarășa Zoia aprobă din cap. Aghiotantul ridică gustarea neatinsă. Eu sunt din dispozitivul tovarășului, îmi spune în timp ce eliberează scaunul de lângă Zoia, scăzut, ca un ventriloc. Lucrez direct cu el. Stați jos. După care se îndepărtează cu tava, iar Zoia Ceaușescu spune scăzut, cu un fel
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
seama, așa ceva nu se poate întâmpla la noi. Nu, răspund eu, că la noi nu vine Led Zeppelin. O pufnește râsul, nu se aștepta. Mă așez, se așează, stinge țigara, își trece mâna prin păr. Locuiești în București? Aprob din cap, și-mi buclez centura. Unde lucrezi? In pat, spun eu, și mimez stând rezemat pe un morman de perne, bătând la o mașină de scris ținută pe genunchi. Acum râde mai larg. I se colorează buzele subțiri, îi sclipesc dinții
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
nepărând nici surprinsă, nici scandalizată. Mă gândesc, dacă i-aș vorbi sincer, cu totul sincer, ce s-ar întâmpla? Mă aud spunând: n-ai idee câte mi-au făcut ăia de la secție, până au aprobat cartea. Și ea dă din cap, reflexiv, și parcă cu un pic de simpatie. Mă uit pe lângă profilul ei, afară: norii nu s-au rărit. E încă furtună. Imi dați voie?, întreabă hindusul. Se apleacă spre noi, ținând două pahare înalte de coca-cola. Mi-l întinde
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
făcut fizica, amândoi. Turtit, de la paharul de rom și coca, mă înclin spre ea: pot să te întreb ceva personal? Ingustarea caldă a ochilor, licărind de curiozitate: sigur. Fac un semn cu bărbia spre scaunul din față - ea dă din cap liniștitor, n-ai grijă, n-are cum să te-audă. Mă înclin mai aproape, îi inhalez aroma de fată fumătoare, dar frecată cu pastă de dinți măcar Supercristal, pe care nu trebuie s-o stoarcă din tub cu zgârcenie, să
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]