1,468 matches
-
în timpul acestui atac. Aliații nu au mai executat un alt raid de amploarea celui de la Hamburg în 1943 și 1944. în timpul iernii, Berlinul a fost atacat de mai multe ori, iar avioanele participante la raid au suferit pierderi importante. După capitularea Italiei, la ofensiva bombardierelor s-a adăugat Forța aeriană a 15-a americană și Grupul RAF nr. 205, care decolau de pe aeroporturi din peninsulă. În prima jumătate a anului 1944, prioritățile au început să se schimbe. În condițiile în care
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
000 de germani au căzut victime bombardamentelor, orașul, care nu avea capacități industriale notabile și o importanță strategică redusă a fost distrus în totalitate. După război, oportunitatea atacării Dresdei] ]a fost pusă la îndoială de numeroși analiști și istorici. După capitularea Germaniei, „Bomber” Harris a fost evitat de numeroși oficiali, foști subordonați sau membrii ai guvernului. Chiar și Churichill, care fusese un sprijinitor al bombardamentelor zonale, a început să îl evite. Bombardierele britanice au fost deplasate în Asia, unde au fost
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
acest teatru de război odată cu invadarea Tailandei și Malaeziei de către [[Imperiul Japonez]]. Atacula fost dat din bazele stabilite în [[Indochina Franceză]]. Luptele pe acest teatru de război au încetat din punct de vedere oficial pe 9 septembrie 1945, în momentul capitulării Japoniei. Izbucnirea războiului în Orientul Îndepărtat a găsit Regatul Unit cu forțele armate suprasolicitate. Forțele britanice din regiune erau slabe la aproape toate capitolele. Pe 8 decembrie 1942, japonezii au declanșat invaziile din [[Tailanda]], [[Malaezia]] și [[Hong Kong]]. Pe 10 decembrie
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
zile. Dar trupele aliate, prost conduse și puternic dezorganizate, au fost împinse treptat într-o pungă din ce în ce mai mică. Pe 15 februarie 1942, generalul [[Arthur Percival]] a acceptat să capituleze în fruntea garnizoanei de 80.000 a Singaporelui. Aceasta a fost capitularea celor mai mulți soldați sub comandă britanică din istoria militară a Regatului Unit. Populația civilă a suferit o ocupație japoneză brutală. Mai multe avioane militare britanice au reușit să fugă în [[Sumatra]] sau [[Insula Java|Java]], dar și aceste insule aveau să
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Forțele navale britanice au avut o contribuție importantă la succesul invaziei din Okinawa. În timpul ultimelor atacuri împotriva Japoniei, forțele britanice au acționat ca parte integrantă a forței de atac americane. Doar o mică forța navală britanică a fost prezentă la capitularea Japoniei. Cele mai multe vase militare britanice se retrăseseră la baze pentru a se pregăti pentru „Operațiunea Downfall”, prima parte a unei invazii de amploare a principalelor insule nipone.
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
orașul Atlanta, o victorie care a contribuit masiv la realegerea lui Abraham Lincoln în funcția de Președinte al Statelor Unite. Marșul care a urmat și campania din Caroline a subminat puternic capacitatea Confederației de a mai continua luptele. El a acceptat capitularea tuturor forțelor armate confederate din Caroline, Georgia, și Florida în aprilie 1865. Când Grant a devenit președinte, Sherman i-a urmat la comanda Forțelor Armate ale Statelor Unite (1869-1883). În această calitate, a fost responsabil cu Războaiele Indiene din vestul Statelor Unite
William Tecumseh Sherman () [Corola-website/Science/314242_a_315571]
-
existat două ediții diferite: Din 1938, după Anschluss, a existat și o a treia ediție, publicată la Viena. Până în 1933, a apărut și suplimentul săptămânal "„Der SA-Mann”". "Völkischer Beobachter" și-a încetat activitatea în aprilie 1945, cu câteva zile înainte de capitularea Germaniei naziste. Ultimul număr a fost tipărit la 10 aprilie 1945, dar nu a mai fost distribuit.
Völkischer Beobachter () [Corola-website/Science/314287_a_315616]
-
îndreptat spre Cairo în iulie 1221, dar au fost obligați să-și întrerupă înaintarea din cauza epuizării stocurilor de hrană. Egiptenii au executat un atac de noapte, care a dus la moartea a numeroși cruciați și în cele din urmă, la capitularea întregii armate. Sultanul egiptean Al-Kamil a căzut de acord asupra unui armistițiu de opt ani cu europenii. După ce Papa Grigore al IX-lea îl excomunicase în anul 1227, din cauza vieții imorale pe care o ducea și a raporturilor sale prietenești
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
castele și orașe și ambuscade în defileuri ale munților. Mult distinsul Córdoba a fost la apărarea avanpostului de Illora. Datorită abilității de a vorbi araba berberă, limba emiratului, a făcut să fie ales ca unul dintre ofițeri care vor aranja capitularea și pacea din 1492, fiind recompensat cu un teren în orașul Loja, în apropierea orașului Granada. A reorganizat armata spaniolă în curs de dezvoltare și tacticile sale și a ajuns să fie cunoscut sub numele de "Tatăl războiului de tranșee
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
națiuni aliate Republica olandeză și Spania, a intrat în război de partea americanilor. Intrarea Franței în război s-a dovedit a fi în timp decisivă pentru soarta acestuia întrucât după victoria sa navală de la Chesapeake împotriva flotei britanice a urmat capitularea armatei britanice la Yorktown din 1781. Încheierea efectivă a războiului de independență al Statelor Unite, deși după victoria americană de la Yorktown nu au mai urmat alte bătălii, a avut loc la Versailles în decembrie 1783. Tratatul de pace încheiat atunci recunoștea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
grabnic al războiului, salvând milioane de vieți din rândurile trupelor Aliaților. La sfârșitul lunii iulie 1945, Aliații i-au dat Japoniei un ultimatum, amenințând cu distrugerea completă a acesteia, dacă nu va capitula. Nu s-a întrevazut nicio intenție de capitulare din partea japonezilor. Așa că bombardierul american B-29 Superfortress Enola Gay pe data de 6 august 1945 a lansat bomba atomică „Little Boy” de 5 tone asupra orașului japonez Hiroshima. În urma exploziei au murit 130 000 de japonezi. Trei zile mai târziu
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
atac au fost uciși 75 000 de japonezi. Mii se oameni au murit ulterior, din cauza radiațiilor, care le-au provocat răni și boli. În cele din urmă, japonezii au capitulat pe 14 august. Reprezentanții japonezi au semnat declarația oficială de capitulare, în prezența generalului Douglas MacArthur, la bordul navei americane de luptă USS Missouri, pe 2 septembrie 1945. La Conferința de la San Francisco, reprezentanții celor 50 de state membre ale Alianței au elaborat Carta Națiunilor Unite, astfel s-a născut Organizația
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
au elaborat Carta Națiunilor Unite, astfel s-a născut Organizația Națiunilor Unite. Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic, Europa Apuseană și Răsăriteană, Marea Mediterană, Africa de nord, Orientul Mijlociu, Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China. În Europa, războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste, la 8 mai 1945, dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei - 15 august 1945. Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat, la mijlocul secolului al XX-lea, care a mistuit cea mai mare
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
război au fost Oceanul Atlantic, Europa Apuseană și Răsăriteană, Marea Mediterană, Africa de nord, Orientul Mijlociu, Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China. În Europa, războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste, la 8 mai 1945, dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei - 15 august 1945. Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat, la mijlocul secolului al XX-lea, care a mistuit cea mai mare parte a globului, fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
însărcinare obișnuită pentru unitățile de tancuri conform tuturor doctrinelor operaționale ale vremii. Trupele încercuite franceze, belgiene și britanice au lansat pe 26 mai Operațiunile Dynamo și Ariel, pentru evacuarea militarilor din Belgia și Pas-de-Calais. Poziția aliaților a fost complicată de capitularea de pe 27 mai a regelui Leopold al III-lea al Belgiei. În atmosfera generală de confuzie, în timp ce se desfășura evacuarea de la Dunkerque, iar Parisul era asediat, au fost trimise o divizie canadiană și una britanică la Brest în Normandia care
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
guvern colaboraționist și și-a stabilit capitala în stațiunea balneară Vichy, regimul devenind astfel cunoscut ca Regimul de la Vichy. Charles de Gaulle, care fusese numit subsecretar de stat la ministerul apărării de către Paul Reynaud, se afla la Londra în momentul capitulării Franței. El a transmis pe cale undelor renumitul său Apel de pe 18 iunie, prin care refuza să recunoască legitimitatea guvernului de la Vichy, (în condițiile în care funcția de Președinte al Franței era vacant), și a început să organizeze Forțele Franceze Libere
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Atacul de la Mers-el-Kebir). General Charles de Gaulle a fost membru al guvernului francez în timpul desfășurării Bătăliei Franței. În condițiile în care forțele franceze erau copleșite de atacul german, de Gaulle s-a alăturat gupului de politicieni care erau împotriva unei capitulări negociate în fața Germaniei Naziste și a Italiei Fasciste. Aceste puncte de vedere erau împărtășite și de președintele consiliului de miniștri, Paul Reynaud. Premierierul francez l-a trimis pe de Gaulle pe post de emisar în Regartul Unit, unde de Gaulle
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
să împiedice difuzarea discursului liderului francez, dar aceste încercări au fost zădărnicite de intervenția lui Winston Churchill. Apelul de pe 18 iunie este considerat în istoria franceză unul dintre cele mai faimoase discursuri politice. Pe 22 iunie, Pétain a semnat totuși capitularea Franței și a devenit liderul unui regim-marionetă cunoscut ca Regimul de la Vichy. (În Vichy își stabilise sediul noul guvern.) De Gaulle a fost judecat în lipsă de autoritățile regimului colaboraționist francez și a fost condamnat la moarte pentru trădare. Pe
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Tag și, în ciuda unor atacuri ale resturilor companiei mobile italiene și a atacurilor din aer, trupele au organizat un asediu al garnizoanei italiene. După lupte care au durat până pe 28 februarie, italienii, în ciuda superiorității lor numerice, au inițiat negocieri pentru capitulare. Garnizoana italiană s-a predat pe 1 martie 1941, oaza Kufra intrând sub controlul FFL. Bătălia de la Bir Hakeim (26 mai 1942 - 11 iunie 1942) s-a dus între Afrika Korps și Divizia I franceză, sprijinită de Divizia a 7
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
lângă [[Speyer]] și au cucerit orașele [[Karlsruhe]] și [[Stuttgart]]. Armata I în aprilie 1945 a încercuit și capturat Corpul al 17-lea german din [[Munții Pădurea Neagră]] și au cucerit sud-vestul Germaniei. Pe 7 mai 1945, Germania a semant [[Actul capitulării Germaniei|capitularea]] la [[Rheims]], în [[Franța]]. Până în septembrie 1944, forțele [[FFL]] ajunseseră la aproximativ 560.000 de luptători, iar cele ale [[FFI]] la aproximativ 300.000, pentru ca la sfârșitul anului 1944, să se ridice la aproximativ un milion. Până la sfârșitul
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
și au cucerit orașele [[Karlsruhe]] și [[Stuttgart]]. Armata I în aprilie 1945 a încercuit și capturat Corpul al 17-lea german din [[Munții Pădurea Neagră]] și au cucerit sud-vestul Germaniei. Pe 7 mai 1945, Germania a semant [[Actul capitulării Germaniei|capitularea]] la [[Rheims]], în [[Franța]]. Până în septembrie 1944, forțele [[FFL]] ajunseseră la aproximativ 560.000 de luptători, iar cele ale [[FFI]] la aproximativ 300.000, pentru ca la sfârșitul anului 1944, să se ridice la aproximativ un milion. Până la sfârșitul războiului în
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Axei. A fost vorba în principal de forțele Germaniei Naziste, cărora li s-au adăugat unități italiene, maghiare și bulgare. În timpul invaziei, Belgadul a fost intens bombardat de Luftwaffe. Luptele au durat mai puțin de două săptămâni, fiind încheiate de capitularea Armatei Regale Iugoslave de pe 17 aprilie. În afară de faptul că era incomparabil mai slab echipată decât armata germană ("Wehrmacht Heer"), armata iugoslavă a încercat să apere toate frontierele naționale cu puținele resurse de care dispunea. Mai trebuie amintit că mai multe
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Armata a III-a ungară în Voivodina din nordul Șerbiei, iar mai apoi a anexat mai multe regiuni din Osijek-Baranja (Croația), Bacika (Șerbia), Međimurje și Prekmurje (Slovenia) . Bulgaria a anexat aproape întreg teritoriul a ceea ce este azi Republică Macedonia. După capitularea Italiei din 1943, toate teritoriile controlate de această au trecut sub controlul german sau ustaș. Acese teritorii au inclus Kosovo, Albania, Muntenegru și cea mai mare parte a Dalmației. (Toate aceste schimbari teritoriale, ca și disoluția Iugoslaviei înseși nu au
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
armata oficială a noului stat „Iugoslavia Democrată Federală” - viitoarea RSF Iugoslavă. Armata Iugoslavă a Patriei (JVUO - cetnicii), sub comanda generalului Draža Mihailović, a fost constitută la început din resturile Armatei Regale Iugoslave. Cetnicii au început să se organizeze imediat dupa capitularea guvernului de la Belgrad de pe 17 aprilie 1941. Cetnicii au fos la început singură mișcare de rezistență recunoscută de guvernul iugoslav în exil și de Aliații occidentali. Partizanii și cetnicii au încercat să coopereze la începutul conflictului, dar s-au despărțit
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
de origine. 22 decembrie avea să devină „Ziua Armatei Populare Iugoslave”. În 1942, detașamentele de partizani s-au unit în mod oficial în „Armata Populară de Eliberare și Detașamentele din Iugoslavia” (NOV i POJ). Mișcarea cetnicilor a fost oraganizată după capitularea Armatei Regale Iugoslave de către unii dintre soldații iugoslavi. Această forță s-a organizat în regiunea Râvna Gora din vestul Șerbiei, sub comanda colonelului Draža Mihailović. Spre deosebire de partizanii comuniști, cetnicii erau aproape în întregime formate din etnici sârbi. Mihailović și-a
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]