1,971 matches
-
pe care poate să o dea cuiva viața sau pe care cineva trebuie să și-o ia de la viață. Dacă ai prea mult sau prea puțin pământ sub picioare, nu poți visa. iar a visa e În acealși timp un capriciu și o armă indispensabilă de supraviețuire. Într-una din acele zile binecuvântate, fărĂ Îndoială dintre cele mai fericite din viața mea, am luat autobuzul și m-am dus la oraș, În Aiud, la bibliotecă. Am citit acolo o vreme, conspec-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
durere, în curbura ei întunecată posibilitatea unei alte existențe, fără îndoială că aș fi murit. Și toți oamenii de pe pământ ar muri și viața ar înceta dacă nu ar exista această scânteie de grație la care avem acces prin cine știe ce capriciu sau calcul complicat al sorții, pentru a ne reinventa și reînnoi. Locul acesta pe care l-am întrezărit o secundă îmi era cunoscut de o veșnicie, de pe vremea de dinainte de a mă naște, când posibilitățile erau infinite și această stare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe care poate să o dea cuiva viața sau pe care cineva trebuie să și-o ia de la viață. Dacă ai prea mult sau prea puțin pământ sub picioare, nu poți visa. Iar a visa e în acealși timp un capriciu și o armă indispensabilă de supraviețuire. Într-una din acele zile binecuvântate, fără îndoială dintre cele mai fericite din viața mea, am luat autobuzul și m-am dus la oraș, în Aiud, la bibliotecă. Am citit acolo o vreme, conspectându
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu prea, substanța narațiunilor, ce pendulează derutant Între persoana a III-a (narațiunea de tip obiectiv) și subiectivitatea de fond a discursului. Iată câteva bune pretexte epice : uneori fericirea e lângă noi, dar o vreme n-o vedem ; meandrele destinului; capriciile morții; lumini și umbre ale destinului; copiii În viața oamenilor ; românii și străinătatea ; realități crude postdecembriste ; drame la vânătoare ; iubire de pământ; sensul lui decembrie 1989 pentru oamenii simpli; de-ale bisericii; despre femeile frivole; riscurile căsătoriei; politica și alegerile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cum l-aș iubi! - Pascalopol e și bogat, observă fără nici o intenție ironică Felix. - O, nu pentru, asta, protestă Otilia, însă e adevărat cănumai un bogat ca el poate să fie generos și gata de-a face unei femei orice capricii. Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată. - Va să zică, cugetă tare Felix, ca să fiu iubit, va trebui neapărat să devin bogat? - Poate că da, însă nu-i de ajuns. Papa, să știi, e foartebogat, și-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o faptă rea, și-i lipsea numai curajul de a mărturisi. Începu să ghicească rațiunea Otiliei de a iubi pe Pascalopol. Lipsea un glas blând și vesel la ore fixe, omul care făcea cu voluptate bucuria tinerilor și se supunea capriciilor lor. Purtările lui Pascalopol îi apărură inofensive și se rușină de a-l fi izgonit în chipul acela. Un val de respect pentru Pascalopol îi inundă sufletul. De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mea și de... știu, vei ironiza în sinea dumitale... și de banii mei. Bani au mulți, dar nu știu cum să-i dea. Eu nu i-am dat bani domnișoarei Otilia, n-am jignit-o, cumpărînd-o, ci i-am făcut într-atît toate capriciile de când era mică, încît a i le refuza acum înseamnă să fiu un fel de tată denaturat. Da, domnule Felix, Otilia venea la mine simplu, ca o fiică, și-mi cerea ceva. Ea nu a avut niciodată ideea că e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părere, trebuie să le culegi vii, din gura profesorului. Într-o zi, Felix avu uimirea și neplăcerea să-l vadă pe Stănică la un curs pe care-l asculta cu mare devoțiune. Venise cu Weissmann. Bineînțeles, Stănică nu stărui în capriciul lui, în care nu era nici o intenție serioasă, dar făcu cunoștință cu câteva studente și studenți, din ani mai G. Călinescu înaintați, prin indivizi pe care se vede că-i cunoștea mai dinainte. Afecta acum a se simți bine printre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sincer, o iubesc, și poate nu m-aș da înapoi de la imprudența de a o lua de nevastă. Însă fac și eu ce pot la vârsta mea, ca s-ajung s-o merit. Eu lupt având ca arme bunătatea, satisfacerea capriciilor tinereții, dumneata lupți cu ajutorul tinereții. Recunosc că arma dumitale e mai sigură. Eu sunt un adversar (dacă pot eu să mă numesc astfel) leal. Poate că Otilia te iubește pe dumneata sau pe altcineva (eu te-aș prefera pe dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
face sacrificii ca să-i facă daruri, însă darurile le-ar fi primit, ca să nu-l jignească pe dăruitor, fiindcă lumea se împărțea, pentru ea, în bărbați care fac daruri și femei care le primesc. Ideea de a nu-și satisface capriciile, de a nu avea mănuși și ciorapi la vreme n-o înspaimînta pe fată, pentru simplul motiv că nu putea concepe această situație absurdă. Fiindcă moș Costache nu-i lua aproape nimic, se obișnuise să și-l închipuie pe Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o casă cu cărămizile din curte. - Dragă Felix, sunt sincer rușinată de chestiunea asta. Te-am prevenit că papa e un om ciudat, cu unele cusururi. Și eu am suferit multe și sunt, din cauza asta, cum mă vezi, plină de capricii, dar pe papa îl iubeam. Mă iubea în felul lui, cum te iubea și pe tine. Papa a furat averea mamei și ciupește din a ta, și ne iubește cum știe el. Tanti Aglae nu mi-a luat nimic, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia, fără jenă din partea acesteia și fără bârfeală din partea altora? Dacă moș Costache nu-i lasă nimic fetei, el, Pascalopol, nu putea s-o ocrotească și s-o întrețină ca pe fiica lui, nu putea să-i facă nici măcar acele capricii pe care i le satisfăcuse în calitate de vechi prieten al casei, fiindcă Otilia ar fi simțit caritatea și ar fi voit să trăiască prin propriile mijloace. S-o ceară în căsătorie, ar fi fost un mijloc nedelicat. Poate că Otilia, exasperată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
credincioasă, atâta vreme cât nimeni n-o constrângea. Ideea, însă, că atunci când s-ar fi plictisit n-ar fi fost liberă să facă ce voia, o înspăimînta. Era sigură că Felix va fi totdeauna un om delicat, gata să-i facă orice capriciu, dar știa, văzîndu-i temperamentul aprins, că el ar fi suferit dacă ea nu i-ar fi arătat încordare afectivă, statornică. În altă zi, Otilia, primind capul lui Felix în poalele sale și răsfirîndu-i încet părul, întrebă: - Felix, la ce ții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decis să se îmbogățească printr-o lovitură (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel un atac de apoplexie). Felix e tânărul îndrăgostit labil, ezitând să ia o decizie fermă, Leonida Pascalopol, bărbatul matur, generos și altruist, în stare să înțeleagă capriciile unei femei (se va căsători cu Otilia, spre a-i acorda apoi libertatea), Simion Tulea, soțul subordonat de soție, alienat din rosturile lui, Titi, fiul său, un apatic rămas prea mult sub tutela maternă, Weismann, colegul lui Felix, medicul dotat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alungată de Stănică Rațiu, cu Aurica nemăritată, ne dă o imagine a degradării familiei. Chiar nucleul Costache Giurgiuveanu, Felix Sima, Otilia are o situație precară, iar mariajul dintre Pascalopol și Otilia este meschin și ipocrit. Eroii sunt egoiști, dau prioritate capriciilor, trăiesc pe conceptul carpe diem1 și nu sunt dispuși să facă sacrificiu. Când Simion se alienează este îndepărtat fără milă. Când Costache Giurgiuveanu este atacat de paralizie, Aglae îi ocupă casa, dar nu aduce un medic să-l îngrijească. Este
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia îl consideră un fel de tată. Își va asuma o parte din rolul paternității și-i pune pe numele ei la bancă o sută de mii de lei înainte ca Giurgiuveanu să-i dea acești bani. Îi face toate capriciile. O duce la Paris. Când Otilia va cunoaște un argentinian bogat, el îi va reda libertatea. c) Problema iubirii poate determina interpretarea romanului ca un roman de dragoste, în sensul că aduce povestea unei iubiri. Otilia este o eroină romantică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
comuniune de interese, idealuri, aspirații, modul de a organiza o familie, o viață stabilă. Pentru Otilia iubirea este un sentiment delicat ca o floare, care are nevoie mereu de un decor schimbat spre a-și etala frumusețea, ca să-și împlinească capriciile, să nu aibă răspunderi, copii, să nu muncească. G. Călinescu Pascalopol își exprimă iubirea ca o ocrotire paternă a Otiliei, calcul, experiență, subordonarea problemelor personale față de Otilia. Stănică Rațiu consideră iubirea o afacere, un mod de a-și realiza planurile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite, în vreme ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, cu toți nepăsători la agitația din jur. Semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc, castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie, casare se spune oficial, care își îndeplinea ultima misiune nobilă, adică ascundea elevii să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lume, un factor de exterioritate; cu cât ne îndepărtează însă de toate, cu atât coincidem mai mult cu noi. Seriozitatea - tristețe fără accent afectiv - ne face sensibili numai la un proces rațional, căci neutralitatea ei n-are adâncimea care asociază capriciile viscerelor vibrației spiritului. O ființă serioasă este un animal ce îndeplinește condițiile de om; oprește-i o clipă mecanismul de gândire; nu va observa ce ușor a redevenit animalul de altădată. Răpește-i însă tristeții reflexia; va rămâne destulă imbecilitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putea fi serioși, veseli și nimic nu ne împiedică să ne bazăm pe interesul ce-l vom acorda unor lucruri oarecare. - Dimpotrivă, în conștiința generată de boală. Nici o urmă de libertate; nu putem prevedea nimic, robi chinuiți ai dispozițiilor și capriciilor organice. Fatalitatea respiră prin toți porii, urâtul izvorăște din membre și toate alcătuiesc apoteoza necesității care este boala. Niciodată nu știi ce vei face, ce se va întîmpla, ce dezastre pândesc în umbrele lăuntrice, nici în ce măsură vei iubi, nici în ce măsură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și vagul melodic al inimii ca talentul poetic. Sânt poet prin toate versurile ce nu le-am scris... Obsedat de el însuși, poetul este un egoist; un univers egoist. El nu-i trist, ci lumea toată-i tristă-n el. Capriciul lui ia contur de emanație cosmică. Nu-i poetul punctul celei mai slabe rezistențe prin care lumea devine transparentă ei înseși? Și nu-i natura bolnavă-n el? Un univers atins - și-au apărut poeții... Cum să nu suferi de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
când gândul este o expresie organică și personală ce urmează fluctuațiile și variațiile dispoziției nervoase și organice. Unitatea perfectă, preocuparea de sistem și de consecvență indică o viață personală cu puține resurse, schematică și fadă întocmai ca și contradicțiile din capriciu sau dintr-un paradox facil. Numai contradicțiile mari și periculoase, antinomiile interioare irezolvabile dovedesc o viață spirituală fecundă, deoarece numai în ele fluxul și abundența lăuntrică își pot găsi moduri de realizare. Oamenii care au numai câteva stări sufletești și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
da. Ce dialectică falsă! Ca și cum acel ce se sinucide n-ar fi trăit înainte de a muri, n-ar fi avut ambiții, speranțe, dureri sau deznădejdi. În sinucidere, faptul important este că nu mai poți trăi, care nu rezultă dintr-un capriciu, ci din cea mai groaznică tragedie interioară. Și a nu mai putea trăi este a afirma viața? Orice sinucidere, din moment ce e sinucidere, e impresionantă. Mă mir cum oamenii mai caută motive și cauze pentru a ierarhiza sinuciderea sau pentru a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu mă interesează. Nu găsesc eu o împăcare mai mare în contemplația eternității? Nu om și istorie, ci om și eternitate, iată un raport valabil în lumea în care nu merită nici să respiri. Nimeni nu neagă istoria dintr-un capriciu trecător, ci sub imboldul unor mari tragedii, pe care puțini le bănuiesc. Oamenii cred că ai gândit abstract asupra istoriei și apoi ai negat-o în urma calculului și a reflecției, când în realitate negația izvorăște din cea mai mare întristare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
românului. Cum se explică totuși că nu este țară, în care literatura rusă să se fi bucurat de o circulație mai generală? Să ne fi mânat oare golul nostru înspre complexitatea sufletului slav, cu toate atracțiile unei compensații, sau oare capriciul nostru să fie flatat, în analogiile lui exterioare cu iraționalul psihologiei rusești? Cineva spunea că românii iubesc romanele lui Dostoievski numai pentru dezmățul din ele. Într-adevăr, capriciul exterior și complexitatea de suprafață, atât de specifice sufletului românesc, sânt furate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]