KorAP: Find »[drukola/base=caravană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...75 >

1,858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

mehari alb și care înainta fără grabă, croindu-și drum în direcția postului. Se întrebă ce face un targuí pe coclaurile acelea, căci trecuseră șase ani de când nu mai veneau la puțurile din Adoras, evitând orice contact cu ocupanții săi. Caravanele beduinilor soseau tot mai rar, se aprovizionau cu apă, se odihneau două zile la capătul cel mai îndepărtat al oazei, străduindu-se să-și ascundă femeile și să nu intre în contact cu soldații, și porneau iarăși la drum, oftând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de refuz: — Păstrează-le. Avem multe la economat. Se așezase în fața lui și îl observa cum înfige pulpele antilopei în vergeaua vechii lui puști, pregătindu-se să le prăjească, încet, la foc mic. Cauți de lucru în sud? — Caut o caravană. — Nu e vremea caravanelor acum. Ultimele au trecut acum o lună. — A mea mă așteaptă, veni enigmatic răspunsul și, văzând că sergentul îl privea fix, fără să înțeleagă, adăugă pe același ton: Mă așteaptă de peste cincizeci de ani. Celălalt păru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Avem multe la economat. Se așezase în fața lui și îl observa cum înfige pulpele antilopei în vergeaua vechii lui puști, pregătindu-se să le prăjească, încet, la foc mic. Cauți de lucru în sud? — Caut o caravană. — Nu e vremea caravanelor acum. Ultimele au trecut acum o lună. — A mea mă așteaptă, veni enigmatic răspunsul și, văzând că sergentul îl privea fix, fără să înțeleagă, adăugă pe același ton: Mă așteaptă de peste cincizeci de ani. Celălalt păru a înțelege și îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
o lună. — A mea mă așteaptă, veni enigmatic răspunsul și, văzând că sergentul îl privea fix, fără să înțeleagă, adăugă pe același ton: Mă așteaptă de peste cincizeci de ani. Celălalt păru a înțelege și îl observă mai pe îndelete: — „Marea Caravană“! exclamă în cele din urmă. Ai pornit în căutarea „Marii Caravane“ din legendă? Ești nebun! — Nu e o legendă... Unchiul meu făcea parte din ea... Și nu sunt nebun. Vărul meu Suleiman, care își petrece viața cărând cărămizi pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
că sergentul îl privea fix, fără să înțeleagă, adăugă pe același ton: Mă așteaptă de peste cincizeci de ani. Celălalt păru a înțelege și îl observă mai pe îndelete: — „Marea Caravană“! exclamă în cele din urmă. Ai pornit în căutarea „Marii Caravane“ din legendă? Ești nebun! — Nu e o legendă... Unchiul meu făcea parte din ea... Și nu sunt nebun. Vărul meu Suleiman, care își petrece viața cărând cărămizi pe o leafă mizerabilă, el e nebun. — Nimeni dintre cei care au plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Ești nebun! — Nu e o legendă... Unchiul meu făcea parte din ea... Și nu sunt nebun. Vărul meu Suleiman, care își petrece viața cărând cărămizi pe o leafă mizerabilă, el e nebun. — Nimeni dintre cei care au plecat în căutarea caravanei nu s-a mai întors. Gacel arătă cu capul spre mormintele de piatră ce se ghiceau printre palmierii rari, în fundul oazei. — N-or fi mai morți decât ăștia... Și dacă ar fi găsit-o, ar fi fost bogați pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
în felul ăsta, dacă reușești să devii insensibil la căldură și la sete și, mai ales, dacă izbutești să-ți învingi panica și să-ți păstrezi calmul, ai o mică posibilitate de supraviețuire. — De ce-ai făcut-o? Căutai „Marea Caravană“? — Nu. Căutam în mine urmele strămoșilor mei. Ei au învins „pământurile pustii“. Celălalt negă cu convingere: — Nimeni nu învinge „pământurile pustii“, răspunse, sigur pe sine. Dovada e că toți strămoșii tăi sunt morți, pe când ele au rămas pe loc, la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
cămilei să nu le arunce la pământ după cinci sute de metri, iar Malik îi dădu o mână de ajutor de cealaltă parte, animalului, întrebându-l: — Dacă mi-ar da voie căpitanul, m-ai lua cu tine să căutăm „Marea Caravană“? Targuí-ul refuză cu un gest: — „Pământul pustiu“ nu e pentru tine. Doar noi, neamul imohag, ne putem adânci în el. — Aș veni cu trei cămile. Am putea lua mai multă apă și provizii. în caravana aia prisosesc banii pentru toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
cu tine să căutăm „Marea Caravană“? Targuí-ul refuză cu un gest: — „Pământul pustiu“ nu e pentru tine. Doar noi, neamul imohag, ne putem adânci în el. — Aș veni cu trei cămile. Am putea lua mai multă apă și provizii. în caravana aia prisosesc banii pentru toți. I-aș da o parte căpitanului, cu alta mi-aș cumpăra transferul, și tot mi-ar mai rămâne pentru restul zilelor. Ia-mă cu tine! — Nu. Sergentul major Malik nu insistă, dar își trecu încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Te crezi mai bun pentru că te-au învățat de copil să înduri căldura și setea? Eu a trebuit să-i suport pe ticăloșii ăștia, și îți garantez că nu știu ce e mai rău. Du-te! Când oi vrea să caut „Marea Caravană“, o s-o fac singur. N-am nevoie de tine. Gacel schiță un zâmbet pe sub văl, fără ca celălalt să-l poată observa, obligă cămila să se scoale în picioare și se îndepărtă încet, ducând-o de frâu. Sergentul Malik-el-Haideri îl urmări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
mare, unde sergentul Malik venea să-i raporteze cele întâmplate, cu toate că, în realitate, evenimentele erau rare. în dimineața aceea, însă, subordonatul său părea dornic să vorbească, însuflețit de un entuziasm puțin obișnuit la el. — Targuí-ul ăsta pornește în căutarea „Marii Caravane“ - zise. îl observă câteva clipe, așteptând să mai spună ceva, dar cum asta nu se întâmplă, spuse interogativ: — Și... — I-am spus să mă ia cu el, dar n-a vrut. — înseamnă că nu e atât de nebun cum s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
să mai spună ceva, dar cum asta nu se întâmplă, spuse interogativ: — Și... — I-am spus să mă ia cu el, dar n-a vrut. — înseamnă că nu e atât de nebun cum s-ar crede. De când te interesează „Marea Caravană“? — De când am auzit vorbindu-se de ea. Se zice că transporta mărfuri în valoare de peste zece milioane de franci de pe vremea aia. Azi, fildeșul și bijuteriile acelea ar valora de trei ori mai mult. — Mulți au murit urmărind visul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ăsta. —Toți erau aventurieri, care n-au planificat expediția în mod științific, cu mijloace adecvate și sprijin logistic. Căpitanul Kaleb-el-Fasi îi aruncă o privire lungă, ce se voia severă și mustrătoare: — Insinuezi să folosesc materialul și oamenii armatei ca să caut caravana asta? întrebă cu prefăcută surpriză. — De ce nu? veni răspunsul sincer. Tot timpul ne trimit în expediții fără sens să căutăm noi puțuri, pietre fără valoare sau să facem recensământul triburilor. O dată, inginerii ne-au pus să umblăm de colo până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
aflau birourile și, cu un zâmbet abia schițat, spuse: — M-am gândit deja la asta. Celălalt se opri să-l privească. — Sclavi. — Sclavi? — Targuí-ul ăsta care a plecat azi-dimineață putea foarte bine să-mi spună că a auzit despre niște caravane de sclavi ce-au pătruns pe teritoriul nostru. Traficul de sclavi a luat din nou proporții alarmante. — Știu, dar se îndreaptă spre Marea Roșie și țările unde se mai acceptă încă sclavia. — E-adevărat, admise Malik. Dar cine ne împiedică să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
să cauți? Malik îi arătă fără șovăială o imensă pată galbenă, în mijlocul căreia apărea un spațiu complet alb, fără cea mai mică urmă de drum, cărare pentru cămile, puț sau așezare omenească. — Aici, chiar în mijlocul Tikdabrei. în mod logic, drumul caravanei a evitat probabil Tikdabra, a lăsat-o la nord. Dar dacă s-au abătut din drum și au mers printre dune, în mod sigur au dat peste această zonă de „pământ pustiu“ când era prea târziu ca să se mai întoarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
îi voia în sânul ei și îi respinsese pentru totdeauna. Așa că nimănui nu-i păsa că se înjunghiau de moarte, că mureau de friguri, că se pierdeau în timpul unei patrulări de rutină ori dispăreau în căutarea unei comori legendare. „Marea Caravană“ era acolo, undeva spre sud, și toți erau de acord cu asta, căci nu se putuse volatiliza, iar încărcătura ei cea mai prețioasă suporta trecerea anilor și chiar a secolelor fără să se deterioreze. Cu o minusculă parte din această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
el ochii, dar rămase treaz, căci mintea îi fierbea agitată din momentul când sergentul major îi mărturisise în secret că peste patru zile aveau să pornească în nebuneasca aventură de a pătrunde în cea mai neospitalieră regiune, în căutarea unei caravane pierdute. Probabil că nu aveau să se întoarcă niciodată în viață, dar era mai bine decât să continue să dea cu lopata la nisip zi de zi, până în clipa când alții aveau să să arunce lopeți de nisip peste corpurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
era mai bine decât să continue să dea cu lopata la nisip zi de zi, până în clipa când alții aveau să să arunce lopeți de nisip peste corpurile lor. în baraca lui, căpitanul Kaleb-el-Fasi sforăia și el ușor, visând, poate, caravana pierdută și bogățiile ei, și dormea atât de adânc, că nu-și dădu seama că o umbră înaltă se profilă pentru o clipă în cadrul ușii, ca să alunece apoi, fără cel mai mic zgomot, până la pat, să lase jos, sprijinită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
tu vei răspunde pentru asta. Celălalt își înghiți saliva, respiră cu greutate și întinse mâinile într-un gest de rugăminte: — N-am fost eu, dom’ sergent. De ce-aș fi făcut-o? Peste patru zile urma să plecăm în căutarea caravanei ăleia. Dacă mai amintești de caravană, o să am grijă personal să fii împușcat. Și-o să neg c-am vorbit vreodată despre asta. O să fie declarația ta contra declarației mele. — Am înțeles, dom’ sergent, se scuză Mulay. N-o să se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
își înghiți saliva, respiră cu greutate și întinse mâinile într-un gest de rugăminte: — N-am fost eu, dom’ sergent. De ce-aș fi făcut-o? Peste patru zile urma să plecăm în căutarea caravanei ăleia. Dacă mai amintești de caravană, o să am grijă personal să fii împușcat. Și-o să neg c-am vorbit vreodată despre asta. O să fie declarația ta contra declarației mele. — Am înțeles, dom’ sergent, se scuză Mulay. N-o să se mai întâmple. Vreau doar să înțelegeți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-l găsim pe porcul ăsta chiar dacă se ascunde în fundul iadului. Peste o jumătate de oră, Postul Militar din Adoras forfotea, cuprins de o activitate cum nu se mai văzuse de pe vremea creării lui sau de pe când făceau escală acolo marile caravane venite din sud. Nu se opri toată noaptea, ducând cămila de frâu, la lumina unei luni timide și a miilor de stele, ce îi permitea să distingă profilul dunelor și linia sinuoasa a trecătorilor dintre ele, capricioasele gassi, drumuri trasate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
un raport că problema fusese rezolvată. Dar se simțea batjocorit și jignit, folosit de un „Fiu al Vântului“ zdrențăros, care reușise să-l înșele și râsese de el sub litham-ul lui jegos, în vreme ce îi turna gogoșile alea absurde despre „Marea Caravană“ și comorile ei. — L-am ajutat până și să-și lege încărcătura pe cămilă, să-și fixeze bine burdufurile de apă și să pregătească totul pentru o călătorie foarte lungă, când el, de fapt, plănuise să se ascundă după primele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
rândul lui, să-l vadă pe-al meu și să înțeleagă că de mine nu-și bate nimeni joc.“ Petrecuse o lungă noapte treaz în patul lui de campanie, visând că îl va însoți pe „pământurile pustii“ în căutarea „Marii Caravane“, imaginându-și aventurile prin care aveau să treacă amândoi și câte lucruri putea să-l învețe un om ca acela, care fusese capabil să ajungă până acolo nu o dată, ci de două ori. Pentru o lungă noapte, acel targuí devenise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
în urmă, cursese probabil un râușor. Nomazii știau că în valea aceea era de-ajuns să sapi o jumătate de metru ca un atankor să-ți dea apă suficientă pentru cinci cămile, așa de aceea era un punct obligatoriu pentru caravanele care veneau din sud și se îndreptau spre marea oază El-Akab. Văzu trei tabere așezate de-a lungul albiei, care, la mijirea zorilor, începură să întețească focurile și să adune animalele ce pășteau pe povârnișuri, pregătindu-se să-și continue

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
priviră între ei, incapabili să-i dea un răspuns. Cel ce nu vorbise până atunci, un negru akli, fiu de sclavi, ridică din umeri. — Nimeni nu știe exact. Nimeni, repetă, sigur de ceea ce spune. Anul trecut am coborât cu o caravană până în Niger și nici la dus, nici la întors n-am știut în nici un moment în ce țară suntem. — în cât timp ați ajuns la râu? Negrul căzu pe gânduri, încercând să-și amintească. Până la urmă spuse, fără să pară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]