3,275 matches
-
a poruncit. Ca să nu se spună că a fost pus la cale un proces în care n-a existat apărare. Clevetitori se găsesc totdeauna. Bătrânii ascultau cu gurile căscate, în vreme ce Călugărul începu să le povestească procesul. — Fiecare din cei trei cardinali se străduia să fie cât mai necruțător cu mortul ca să intre în grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de invidie. Mă consideram cel mai înzestrat pentru învinuiri și calomnii și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
papa Formosus să fie declarat nedemn și uzurpator. Îmi șoptise cineva înainte că asta era dorința papei Ștefan și m-am grăbit să fiu primul care s-o strige. Dar nu eram, cum crezusem, canalia cea mai ingenioasă. Ceilalți doi cardinali m-au întrecut. Ei au cerut ca papa Formosus să fie și despuiat de odăjdiile papale, să fie smuls din jilț și aruncat, gol, în groapa comună. Când i-am auzit, să-mi vină rău, de ciudă că nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îndreptat spre papa Ștefan, care-l aștepta în colțul cel mai întunecat al sălii. În aceeași zi, s-au descotorosit de mine. Nu numai că nu mi-au dat nici un os de ros, dar mi-au luat și veșmintele de cardinal, trimițându-mă la azilul ăsta unde nici mirosul de alcool nu e curat, e împuțit de alte mirosuri. Și Călugărul se întoarse spre Leon, care suferea de meteahna incontinenței, în timp ce Mopsul și Dominic râdeau cu gura până la urechi. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Într-o zi constructorii din Chartres lăsaseră un fir cu plumb atârnat de o cheie de boltă și deduseseră de aici cu ușurință rotația Pământului. Iată motivul procesului lui Galilei, observase Diotallevi, Biserica mirosise În el templierul - nu, zisese Belbo, cardinalii care-l condamnaseră pe Galileo erau adepți templieri infiltrați la Roma, care se grăbiseră să-i Închidă gura blestematului de toscan, templierului trădător care era gata-gata să strige În gura mare totul, din vanitate, cu patru sute de ani mai Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru a se ocupa de subsol! Când În 1661 Accademia del Cimento anticipează concluziile lui Foucault, Leopold de Toscana o dizolvă În mai puțin de cinci ani și imediat după aceea primește de la Roma, ca răsplată ocultă, o pălărie de cardinal. Dar nu era numai asta. Și În secolele următoare vânătoarea pendulului continuă. În 1742 (cu un an Înainte de prima apariție atestată a contelui de Saint-Germain!) un anume De Mairan prezintă un memorial despre pendule la Académie Royale des Sciences; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se mai vede ici-colo câte un os. Mai sugestiv nici că se putea exprima. La poarta la care am ajuns, dominată de un turn ruinat și găurit, ni s-a alăturat arhidiaconul Pompeianus, oficialul cancelariei papale care-i ținea locul cardinalului Adeodato, imobilizat de o gleznă scrântită și pe care l-am întâlnit la sosirea în palatul papal de la Laterano. Și-a făcut apariția într-o lectică purtată de doi servitori zdraveni. Era îmbrăcat cu veșmintele modeste ale benedictinilor și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A ținut să precizeze pe loc, ca și cum s-ar fi scuzat, că biserica și parohia Quattro Santi Coronati in Celio i-au fost încredințate doar cu o lună înainte, fiind ridicat de la rangul de prelat al curiei la cel de cardinal și magister și, prin urmare, obligat să părăsească mănăstirea Sant’Erasmo. Acestea aveau loc în douăzeci septembrie și, în vreme ce la Pavia deja coborau cețurile reci, la Roma părea că vara n-avea nicio grabă. Adeodato a spus că a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căldărușă și o cadă de piatră. La cină ni s-a adus ceva frugal și fără gust și vin botezat cu multă apă. „Asta servește și papa“ a precizat clericul care ne aducea la masă, observându-ne dezamăgirea. Din fericire, cardinalul Adeodato ne-a venit în ajutor. Un servitor de-al său ne-a adus niște curci fragede rumenite, vin proaspăt și dulce de culoarea aurului și un petic de papirus pe care scria: „Stiliano, bunica mea era longobardă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ai o noapte liniștită“. A doua zi, după ce am zăbovit aproape toată ziua la Laterano, reținuți acolo sub pretextul că eram mai în siguranță, am fost aduși într-un car închis cu gratii la San Pietro în Vatican. Eram împreună cu cardinalul Adeodato și cu Pompeianus, carul fiind flancat de două șiruri de soldați călare. Pe când treceam peste podul lui Hadrian, încercam să-mi închipui cum arăta locul considerat de catolici buricul creștinismului. De departe un apus de soare dădea strălucire acoperișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care e purtat papa. Ne-am dat într-o parte și, în timp ce treceau pe lângă noi, am observat că era o veche și roasă de molii lectică de stejar, decorată cu dungi de fildeș sculptat. Papa Onoriu ne aștepta înconjurat de cardinali și de episcopi în odăjdii somptuoase. Nu era bătrân, cum mi-l închipuiam, cred să fi avut cam cincizeci de ani sau chiar mai puțin. Peste tunica albă purta un stihar maroniu-deschis și un patrafir alb; pe cap n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și pregătită strategic și pentru comandă chiar de Bizanț, pentru a-i folosi în contra perșilor. În plus, Heraclion, deși arabii aproape că-i forțau porțile, se gândea doar cum să impună monotelismul ca dogmă a credinței. L-am întrebat pe cardinal cum se face că un om atât de practic, pe care am avut norocul să-l cunosc, se poate împotrivi în asemenea treburi mărunte. Mi-a răspuns că Heraclion nădăjduia să pună capăt discordiilor dintre creștini, izolând biserica între zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și fără incidente. După care, cu o grabă care m-a uluit, în timp ce noi tândăleam la Laterano, în doar trei zile romanii și-au ales papă pe unul dintre ai lor: Severino, fiul lui Labieno. Vestea ne-a dat-o cardinalul Adeodato, ținând să adauge că era un om drept. Eu însă am observat că nu prea era în apele sale, și mi-am îngăduit să-l întreb ce-l neliniștea; mi-a răspuns că împuternicitul Mauriciu fusese ales comandant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și fără interes. Din întuneric, Andras a șoptit: - Știam și lucrul ăsta, numai că Heraclion nu este aici să te ocrotescă. În zori ne-au escortat până la un vas cu marinari corsicani. Unde am avut surpriza să ne reîntâlnim cu cardinalul Adeodato. Care mi-a spus: - Vreau să vin cu voi. Aceasta a fost ultima dorință a papei Onoriu și prima dorință a lui Severino. Dacă nu-mi îngăduiți, am să iau alt vas, și voi veni totuși să cer audiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să cer audiență regelui. L-am primit cu bucurie. În zilele ce au urmat, Isacco Platone și Mauriciu și-au împărțit tezaurul papal, lăsând doar firimituri pentru plebe și soldați. După ce i-au alungat din oraș pe toți preoții și cardinalii, bizantinii și facțiunea romană a lui Mauriciu au jefuit Roma vreme de o săptămână, golind bisericile de podoabele lor prețioase și prădând casele romanilor rămași credincioși papei. IV Toată iarna dintre anii 638 și 639 am făcut planuri de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în vreme ce la Bizanț domnea Constantin, iar pe tronul lui Petru se afla Severino. Rotari a adunat o mare armată sub zidurile Paviei. Eram pregătiți de război. Am încredințat judecătorului Adalberto răspunderea palatului regal, și Gaila a fost pusă sub ocrotirea cardinalului Adeodato, care câștigase prețuirea și încrederea regelui. Am pus să-mi fie lustruită și unsă armura, să mi se ascută armele; mi-am colorat părul cu praf roșu și m-am alăturat lui Rotari. În urma steagului său, un stindard purpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dărâmături sau înecați. Pe colina romană Celio ne-am întâlnit cu Adeodato, care ne aștepta. Nu aveam de gând să mai zăbovesc în orașul acela care nu mi-a plăcut niciodată, dar atât de mult și de călduros a insistat cardinalul, încât am poposit vreo patru zile la reședința episcopatului. N-am ieșit de-acolo de teama unei epidemii, care se răspândea cu mare repeziciune. În a cincea zi am plecat, și dincolo de ziduri am văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ști dacă visul i-a fost trimis de Dumnezeu sau de Sfântul Duh, sau de subconștientul nostru, tulburat și răscolit. De altfel, era inutil să-i spună toate acestea, căci el, Elio, chiar dacă frecventa toți acei preoți iezuiți, episcopi și cardinali stafidiți și siniștri, care pe ea o speriau, de fapt el nu credea În Dumnezeu, căci era un materialist convins, iar acest aspect al lui ei nu-i plăcuse niciodată - asta se vedea și În cele mai mărunte lucruri. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el Îl pierduse din vedere pe onorabil. Dac-ar fi fost pe stradă, aceasta ar fi fost o scăpare de neiertat. Îl căută, strecurându-se În transept. Încălțările lui scârțâitoare de lac scrâșneau pe pardoseala de marmură. Lăsă În urmă cardinalii, crucifixurile și mormintele familiilor patricienilor. Nici măcar nu-i băgă În seamă pe sfinți, pe profeți, pe Isaia și pe San Guglielmo, pe Santa Caterina și pe San Girolamo, pe Santo Stefano și pe San Tommaso, pe Santa Monica, pe Madona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ales că pe lume totul era de pierdut, nimic de cîștigat, aflase În expedițiile sale, vroia doar liniște acum, Castor și Pollux erau morți de mult, nici o speranță dinspre Jesper, dinspre Papă nici atît, avea probleme cu o seamă de cardinali doritori de băieței, nu găsea vreme pentru nu știu ce păcătos mirean, mai ales că turma parcă Înnebunise de la o vreme, nu mai recunoștea păstorul, se iviseră tot felul de ciobănei neastîmpărați, drumul ducea doar spre prăpastie, scară spre cer mai exista
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
liber la dublu-bărbați, În multe țări -, ce tot se punea de-a curmezișul bătrînul? Drepturile omului! decretaseră guvernele. Legea era lege, doar unchiașul nu voia cununie pe de-a-ntregul, se Încăpățîna, Împotriva mersului lumii, ori numai se făcea, pentru că nici cardinalii pedofili, dovediți - recunoscuseră unii -, nu pățiseră nimic; nici scoși din Biserică, nici afurisiți, se lăsase liniște; nici Dumnezeu, peste capul Papei, nu abătuse asupra lor pedeapsa pe care, smintită, o tot strigase Antonia. Acolo, pe aceleași străzi unde domnea cîndva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acordă încrederea și-și pun soarta în mîinile lui, într-o identificare totală. Nici măcar ei nu știu exact de ce o fac. Își justifică această părăsire de sine printr-o hotărîre bine cumpănită, o revelație intimă sau amîndouă laolaltă, după pilda cardinalilor intrați în conclav pentru a alege un papă. Rezultatul este totdeauna același: carisma unuia este validată de toți. Situația este descrisă în următorii termeni de sociologul german: "Recunoașterea de către cei dominați, recunoaștere liberă, garantată prin confirmarea (la origini printr-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
op. cit., p. 622-23 520 Acest ciclu poate fi extins prin analogie cu multimile artificiale (Biserică, Armată, Partid, Biserica catolică, de pildă). Primul timp ar corespunde situației sale în plin secol al XIX-lea, secularizat, cînd papa, declarat "infailibil", ales de cardinalii italieni, era capul tiranic și exclusiv. Într-un al doilea timp asistăm la o răceală a fraților și a fiilor împotriva lui, răscoala membrilor Consiliului. Biserica intră într-o perioadă de relativă democrație, de dezbateri, de reforme. Ea se deschide
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a numerelor iraționale, sunt nenumărabile și, oricum, mult mai multe decât numerele întregi (care trebuie concepute a fi infinite din punct de vedere cantitativ). Ulterior, Cantor a susținut existența infinitului actual în matematică, îmbogățindu-l cu întreaga sa teorie despre cardinalii transfiniți (o concluzie determinată de paradoxul corespondenței „unu-la-unu” a unei mulțimi infinite față de orice submulțime a ei), care l-au obligat la celebra ipoteză asupra existenței continuum-ului. Antinominalismul platonic al lui Cantor l-a făcut pe L. Blaga să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în faptul că un obiectiv este în esență expresia unui ansamblu de subobiective, de multe ori interdependente logic și cauzal. Funcția de utilitate uniși multicriterială constituie o soluție practică a problemei, care o poate translata din domeniul ordinal în cel cardinal. Utilitatea evident că nu obiectivează procesul decizional, funcția respectivă fiind o expresie analitică a preferinței la risc a decidentului. Acesta poate, de asemenea, stabili anumite ordonări preferențiale ale criteriilor, eventual pe baza unor note de apreciere, transformabile în coeficienți de
Bazele analizei și diagnozei sistemelor economice. In: Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
ale stărilor sociale fără cardinalitate sau comparabilitate interpersonală; b) funcții de bunăstare individuală cardinale fără comparabilitate interpersonală; c) funcții de bunăstare ordinale și comparabile interpersonal; d) funcții de bunăstare cardinale, comparabile interpersonal pe unitate<footnote În engleză: „Interpersonally unit comparable cardinal welfare function”. footnote>; e) funcții de bunăstare cardinale și complet comparabile interpersonal. Toate aceste cadre pentru construirea unei funcții de bunăstare socială impun anumite restricții informaționale, adică exclud anumite tipuri de informație. Voi da câteva exemple pentru fiecare dintre ele
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]