4,072 matches
-
dădu seama că bradul fusese retezat și că încercaseră chiar, deși fără succes, să-i smulgă rădăcinile. Alte două camioane goale se opriră, fumegând, în fața casei, și Ieronim căută un alt loc, ca să poată privi mai bine. Câțiva lucrători cu căști de metal apăruseră din spatele casei. Ploaia se întețise, și ceața începu să semene cu o negură, înecăcioasă, cu gust de fum. - Eram sigură că am să te găsesc aici, auzi chiar în spatele lui glasul Marinei. Întoarse brusc capul, enervat, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
buzele îi tremurau necontenit, parcă tot s-ar fi trudit să zâmbească. Zamfira oftă adânc, apoi îngenunche lângă el. - Ivan! îl strigă. Ivan! Desprinse bidonul și-l apropie cu grijă de buzele rănitului. Darie se oprise în fața lui. Își scoase casca și începu să-și șteargă fruntea cu mâneca tunicii. - Trage să moară, spuse. Păcat de apă. Cu o mișcare bruscă, speriată, brațul rănitului se desprinse de trup și se zbătu în aer, ca și cum ar fi căutat ceva, apoi căzu inert
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceva, apoi căzu inert și degetele i se încleștară pe un bulgăre de pământ. Căzuse prea departe de buzunar. Zamfira întinse mâna, scoase revolverul și zâmbi. - E pentru dumneavoastră, domnule elev, spuse. Poate îl păstrați ca amintire... Darie își reașezase casca. Apucă revolverul și-l cântări în mână. - Nu mai are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se pregătea să-l azvârle în porumbiște, dar se răzgândi. Continuă să-l cântărească în mână, nehotărât. Iliescu îi ajunse din urmă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mutual contradictorii, dacă mă pot exprima astfel... Se auzi strigat din urmă, și de-abia atunci își dădu seama că o pornise singur înainte, cu câinele lângă el. Cei doi așezaseră rănitul la umbra rară a unui salcâm, își scoseseră căștile si se ștergeau pe obraz. Darie se apropie stânjenit, silindu-se să zâmbească. - A bolborosit mereu pe limba lui, în rusește, făcu Iliescu. - Parcă ar fi cerut apă, îl întrerupse Zamfira dar nu mai avem. Și când i-am arătat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sau sunt pe-aici milioane de greieri? M-au asurzit... - Sunt greieri, domnule elev, spuse Zamfira. Sunt mulți, dar așa sunt totdeauna la vremea asta... Poate n-ați mai fost de mult pe la țară, vara, adăugă zâmbind. Darie își scosese casca și-l privi câtva timp nehotărât. Apoi, brusc, se întoarse și porni din nou. - Curios vis, reîncepu după o lungă tăcere. Nu-i pot da de rost. De ce mi s-o fi părut mie atunci, în vis, că ce mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
păr. Apoi începu să se frece, absent, pe frunte. - E grea, începu Zamfira, e grea filozofia. - Este cea mai grea, continuă Iliescu. Și este cea mai grei pentru că n-ai cum să-i dai de rost... Darie își așezase absent casca pe cap. - Ce e mai curios, începu el cu o voce gravă, aproape severă, este că atunci, în vis, aveam dreptate. Am uitat. Am uitat ce mă pregăteam să-i spun lui Ivan. Probabil că mă inspirase, ca să spun așa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de plecare. Foutus pour l'éternité! Ieșiseră la un drum prost, de căruțe, șerpuind, zdrențuit de gropi, printre lanurile de porumb. Se auzi din nou, izbucnind parcă din toate părțile odată, larma greierilor. Acum, că scăpaseră din porumbiște, își scoseseră căștile; Darie o ținea în mână, și ceilalți le atârnaseră de ranițe. Cerul începuse să sticlească, dar nu se simțea încă răcoarea nopții. - Nu mai spuneți nimic, domnule elev, vorbi Zamfira. Trebuie că sunteți ostenit... - Acum, că a trecut de miezul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căldări s-au pierdut demult, înainte de moșii și strămoșii noștri. De aceea am tot visat o cruce de aur și patru de lemn negru, patru cruci părăginite. Pe astea patru le-au găsit alții, înaintea noastră... Von Balthasar își scoase casca și începu să-și șteargă fruntea cu batista. Era o batistă murdară, plină de sânge și de praf. - Dar de ce ați așteptat atît? mă întrebă. Și crezând că nu înțeleg, adăugă: Dacă bătrânul are 90 de ani și a visat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încă o mie de ani. Întunerec, în adânc, tot mai adânc... Își trecu mâna pe frunte, parcă ar fi vrut să ofteze. Apoi se întoarse spre Leopold. - Schicksal! spuse el zâmbind amar. - Schicksal! repetă celalt. Von Balthasar își puse brusc casca și mă privi din nou. Avea acum privirile reci, înghețate. - Aveam nevoie de oameni, spuse. Avem cu noi dinamită, dar ne trebuiesc și oameni. Trebuie să distruge șoseaua până la Dumbrăvi. Noi o dinamităm, iar dumneavoastră săpați șanțuri pe margini. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Când dădu cu ochii de noi, von Balthasar tresări, apoi coborî din camion și ne ieși înainte. Mi se părea că vorbește singur. Dar poate că recita. Poate că recita vreo poezie de-a lui. Și-a dus mâna la cască, și-a ciocnit călcâiele, și ne-a salutat. Apoi s-a apropiat de mine. - Leopold își va frânge mâinile când va auzi, spuse. Și nu mă va ierta niciodată că l-am trimis la Dumbrăvi... - El a voit, am încercat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
arătă clopotnița: Nici de biserică nu v-ați îndurat. Ați intrat cu mitralierele în sfântul lăcaș. Ați pus dinamită în clopotniță. Von Balthasar îl ascultase țeapăn, aproape în poziție de drepți. Se făcuse foarte palid. Pe neașteptate, duse mâna la cască, salută, apoi își scoase centironul cu revolverul și i-l întinse, fără să spună un cuvânt. Văzîndu-l că șovăie, m-am apropiat de Lixandru. - I-ai revolverul, i-am spus. S-a predat. Acum e prizonierul nostru. - Așa crede el
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
iar dacă ai norocul să mori în fața bisericii... Lixandru îl mai privi o dată, cu asprime, apoi plecă spr casă. Își pusese târnăcopul pe umăr și cântărea centironul în mâna dreaptă. Von Balthasar îl urmări mult timp cu privirile. Își scoase casca, o învîrti între degete, apoi căută cu ochii un loc potrivit și o zvârli. Se apropie de mine. - Nu știu dacă așa ți s-a întîmplat și dumitale. Nu cred că e frică de moarte. Dar în fiecare dimineață îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numa pe ea o mai ai... S-o iubești și să vă purtați de grijă unu la altu, zice tare. S-auză, să bage la cap băiatu. Gelu stă mai departe în ușă, își lasă greutatea pe celălalt picior și cască. Se gândește cum să-și facă drum și să plece, dacă deschide gura și se-ntinde la vorbă cu ea, a terminat-o pe toată ziua. Și așa a tot lâncezit azi de când s-a trezit. Cărțile, planșeta, toate îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei ; când crezi c-ai scăpat, o ia iar de la capăt. De la o vreme, parcă vorbește din ce în ce mai mult, și tot atâta de mult mănâncă. Dar nici el, astăzi, nu-și găsește locul. Răsfoiește hârtia cu calcule, scrie pe margine câte ceva, cască, se ridică și se uită pe geam. Nu-i nimic de văzut, aceeași stradă, mărginită într-o parte de blocuri, și-n față, chiar în dreptul ferestrei lui, locul viran, împrejmuit cu sârmă ghimpată. O hardughie găurită de tinichea, un adăpost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Îl cunoaștem - nu doar pentru că e popular, ci, pentru că e din generația noastră, a terminat la liceul rival. Butoiul de bere nu se termină așa de repede cum ar vrea ospătarul, care stă proptit Într-un cot la bar și cască - și-a pus o haină pe umeri să nu Înghețe, după cum ne-a sfătuit să facem Însuși CÎrmaciul. CÎnd totuși se termină butoiul, Îl Întrebăm dacă nu are vin. Cerem patru fiole, pe care ni le aduce reticent. Între timp
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînt fie trupe de Securitate care refuză să accepte căderea lui Ceaușescu, fie comandouri de teroriști străini - mercenari cumpărați de dictator. Au arme și muniții speciale, se mai spune, puști cu lunetă și gloanțe vidia care pot străpunge cu ușurință căștile soldaților. De asemenea, aparatură electronică sofisticată cu care creează diversiuni. Se vorbește și despre incidente sîngeroase, o trupă de militari a fost masacrată undeva lîngă Otopeni. Se ducea să apere aeroportul. Să-l apere de cine? Nu e clar, spicherul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ofițerii din găurile În care au stat vîrÎți, acoperiți cu plase de camuflaj, iute, dînd din antenele lor de gîngănii, cu binoclul clăti nîndu-li-se la gît, deasupra pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura! Mă rog... e clar că Înjur. Pentru că sînt singurul avariat În urma acestei operațiuni eroice, fiind plasat pe afet exact
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de piele pe care am văzut-o vreodată. Revere, fermoar metalic pe-o parte, fermoare la mîneci, catarame, capse. Vine pe aleea străjuită de gard viu, după ce m-a lăsat să aștept 5 minute. Și mai are o pereche de căști pe urechi al căror fir pleacă dintr-un walkman. Iată culmile progresului post-ceaușescu, Îmi zic admirativ. Taică-său tocmai s-a Întors dintr-o delegație la Londra, geaca de-acolo e. Autentică. Walkman-ul e de la bișnițari. — E plin orașul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Într-o ordine aproape la fel de paranoică precum războiul Însuși. Adevăruri care aleargă umăr la umăr În conștiința speciei, alături de altă imagine (căci, pînă la urmă, la ce bun atîta cinematografie?): un soldat american victorios, cocoțat pe turela unui tanc, cu casca desfăcută și lăsată pe ceafă, Împărțind mici daruri (țigări, ciocolată, prezervative, praf de scărpinat) unei cete de copii care aleargă desculți În jur, În timp ce-i zbiară rîzÎnd unui camarad de luptă o replică Însoțită de stropi de salivă maro (de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acela infernal care i se păruse fără sens. Acum se puteau vedea pe ecran o armată întreagă de soldați lungiți pe burtă în poziție de tragere, împrăștiați pe o câmpie întinsă cât vedeai cu ochii, pudrată cu zăpadă, toți cu căști pe cap. Încă nu putea să-și dea seama de unde venea focul furibund al mitralierei. La un moment dat l-a văzut pe unul din soldați în prim-plan, de bună seamă eroul filmului, schimbând câteva cuvinte cu camaradul întins
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cuvinte cu camaradul întins alături. Doar două clipe și-a lăsat Ducu privirea în jos către legăturica cu pești, iar când și-a ridicat-o din nou, camaradul de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o parte; poate numai cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de uimire, încremenită pe figură... Mitraliera aceea, pe care continua să n-o vadă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apa limpede și puțin adâncă a Prahovei, încercând să scape cu viață... Pe ecran, trupuri de soldați recădeau la pământ rând pe rând, la cea mai mică încercare de a o porni înainte în asalt, și rămâneau încremenite fără suflare. Casca de pe cap nu-i proteja în niciun fel de gloanțele prădătoare de viață... Îl înțelegea pe eroul filmului că nu se putea împăca cu o asemenea situație de neputință în fața unui cuib de mitralieră. Dar nu bănuia ce gest disperat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apreciat: Ai simțul observației foarte bine pus la punct. Toaibă s-a simțit mândru auzind această apreciere și, ca să nu lase constatarea situației la jumătate, a completat-o cu încă una: L-am văzut și pe militarul observator. Poartă pe cască o pădure de crengi, dar se mișcă precum vodă prin lobodă... Locotenentul a privit spre grupul de copaci, evitând un răspuns. S-a gândit, însă, că trebuie să fie mai atent, 37 fiindcă în fața inamicului nu merge cu „ las-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un profit! Sunteți foarte dinamic. Exact. Așa se și explică c-am ajuns la a șaptea secretară și a noua nevastă. Nimic nu mă mulțumește. Spre exemplu, mai recent, am propus ca alături de asigurarea auto prin efectul legii sau asigurarea casco, deci totală, să introducem și asigurarea auto parțială. Cum...parțială? De exemplu, pentru o singură aripă sau o planetară. De ce un fotbalist poate să-și asigure picioarele iar ca proprietar de mașină să nu-ți poți asigura roțile? Ceea ce ar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de Securitate un pericol universal, cel mai important de la ultima aliniere a planetelor în formă de cerc, interveni Comunitatea ! Națiunile Reunite, prin Consiliul Suprem Inferior, au acceptat fără împotriviri prea mari, în urma războiului de LLLLCX zile, trimiterea de urgență a Căștilor Roșii care, deși erau albastre, n-au fost suficient protejate în Marele Conflict al Roșiilor, de unde și culoarea... Patria a priimit cu încredere trupele C.R., mai ales în urma contractului de achiziționare de către acestea a stocului de izmene rămase disponibile în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]