4,513 matches
-
plouă calm la munte și-n câmpie/ plânge cerul și suspină iar/ grea de roade toamna întârzie/ versul meu e dulce și amar.” În „Iubirea mea”- „iubirea mea e-o calmă libelulă/ ce-alunecă pe-un râu vijelios/ înspre-o cascadă veșnic nesătulă/ ce curge invers nu de sus în jos.” Ninsoarea iernii trece ca un leitmotiv prin toate poeziile închinate naturii în „Și iarna vine”, „Simfonia iernii”, „Scrisoarea III”. Remarc: „Maria, se-apropie iarna,/ pământul e parcă mai greu,/pădurea
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
de vechi colinde... Te iubesc pentru vocea-ți caldă, ce-mi amintește de chemarea în prag de dimineață, când mă descoperi lin și intri lângă mine, să te strecori în brațe, șugubeață... Te iubesc pentru râsul cristalin ce curge în cascade când te ridic pârâul să îl trec cu tine ori când te-alerg și iarba cald se-ndoaie sub tălpi desculțe ce te aduc spre mine ... Te iubesc pentru palmele ce așternuturi netezesc în joacă ori degete își plimbă pe
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358563_a_359892]
-
evolua chestiune românească? Va avea lor reunificarea, va fi depășită sărăcia din cele mai sărace țări din Europa? Se va lua o decizie majoră? Se va bate pasul pe loc? Hotărăsc vrășmașii? Aceste întrebări și mai ales răspunsurile generează o cascadă de consecințe pe care le cunoaștem din viața lui Mihai Viteazul, Inochentie Micu-Clein, Samuil Micu, Petru Maior, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu, Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu. Nu este exclus ca moldo-valahii să
ROMÂNIA 2030 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358556_a_359885]
-
greutatea perlelor sufletului rănit și o răsplăteau cu un boboc nou, în fiecare a doua zi de dimineață... nemaiștiind gustul bucuriei, plângea din nou, mereu, la nesfârșit, contaminând cu tristețe tot ce atingea în jurul ei...Fluvii de suspine o înconjurau, cascade de amintiri dureroase din copilărie, umilințe, neiubiri, uitări,renunțări, interiorizări, refulări toate inundând cu un zgomot infernal dorința de linișe a femeii amenințată de nebunie... Referință Bibliografică: Lacrima de sub zăpezi-fragment de roman / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LACRIMA DE SUB ZĂPEZI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358651_a_359980]
-
plantei (în afară de aril), conțin un alcaloid taxina, otrăvitor în special pentru cai. În trecut, oamenii „secerau” aceste conifere, deoarece reprezentau un pericol pentru animalele care se hrăneau cu ele. Astăzi, tisa este ocrotită în toată România. Tot pe Valea Liubotina, cascadele formate în albia acestui râu dau un pitoresc aparte acestei zone. Cel mai impresionant punct de belvedere este Rudina de unde se zărește Dunărea, dar și dealurile Codicea Mică, Codicea Mare. Semnalăm turiștilor de fiecare dat bucătăria tradițională întâlnită la colibele
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
pe așa ploaie? se întrebă Ștefan. Ce descreierat o mai fi și acesta? Alt fiu de bani gata? A ajuns și în spatele său în scurt timp. Îi auzea motorul turat. Aștepta să-l depășească și să se aventureze în noi cascade riscante. Îi semnaliză că-i face loc la prima porțiune de șosea mai lungă. Când a trecut în mare viteză prin dreptul ferestrei sale, a observat la volan ca pe o nălucă, o tânără îmbrăcată în alb ce conducea un
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
Stihuri > Mozaic > REGINA FLORILOR DE CRIN Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului REGINA FLORILOR DE CRIN Se îmbracă-n falduri diafane Precum o nimfă din ocean. Se-adapă din izvoare și cascade Și-n chipul ei vezi iriși și corali. Este stăpână-ntre regine Și flori de crini și pescăruși. Este mai mândră decât luna Pe cer de Balcic renăscând. Este-a izvorului speranță Pentru pământul ce-a iubit. Este lumina dusă
REGINA FLORILOR DE CRIN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350704_a_352033]
-
Casa de la Zăvoaia căpătase un aer mohorât. Liniștea care domina acum locuința era apăsătoare. Iarba, sălciile, chiar și cascada și-au tras cortina dincolo de care actorii și-au încurcat rolurile. Din când în când, în jurul casei își face apariția un bărbat zdrențuit, trecut de patruzeci de ani, însoțit de trei câini: unul ciobănesc mioritic, ceilalți doi - maidanezi. Nu pleacă
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
Zăvoaiei. I se spune Nebunul cu câini. De câteva zile însă pare că nu mai are astâmpăr. Casa pictorului, altădată primitoare, acum este întunecată. Niciodată nu plecase flămând de acolo. Nu cunoștea programul lui Tudor Cristache, însă îl aștepta, lângă cascadă, zile întregi și de fiecare dată răbdarea îi fusese răsplătită pe deplin. Acum speranța de ieri primise lanțuri și nu înțelegea până când va trebui să le poarte. - Du-te, i-a zis un localnic, care îl văzu rezemat lângă poartă
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
văzu rezemat lângă poartă. Pictorul nu se mai întoarce. Bărbatul îi arătă un baston noduros în semn de amenințare și scoase câteva sunete ca o huiduială. Apoi se așeză pe un bolovan acoperit cu mușchi verde, la câțiva metri de cascadă, privind în gol. Spuma apei, la razele lunii, era ca o dantelărie desprinsă din basme. Însă nu efectul acestei simfonii îl atrăgea pe nebun. Un vulcan clocotea în mintea sa. Acolo îl găsi Ștefan Deleanu a doua zi pe la prânz
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
dincolo de locuința artistului se mai aflau alte câteva case, înconjurate de brazi și stejari. Deschise portiera mașinii și încercă să coboare. - Nu te teme, zise scriitorul. Nu-ți fac nimic rău. Bărbatul scoase câteva sunete și arătă cu mâna spre cascadă. - Știu, îți place acolo. Și mie îmi place. Vin des aici. Am putea fi prieteni. Și întinse mâna spre cel din fața sa. Nebunul se retrase. Apoi a dus palma dreaptă cu degetul mare și arătător în formă de V, peste
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
îmi place. Vin des aici. Am putea fi prieteni. Și întinse mâna spre cel din fața sa. Nebunul se retrase. Apoi a dus palma dreaptă cu degetul mare și arătător în formă de V, peste ochi, apoi a arătat iarăși spre cascadă. E clar. Este mut, își zise Ștefan Deleanu. Însă parcă ar vrea să-mi spună ceva. Scoase îndată, din portmoneu, o bancnotă de zece lei. - Uite, zise scriitorul. Să-ți iei mâncare. Privirea cerșetorului se fixă pe bancnota care-i
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
arătă mulțumirea. Scriitorul se aplecă și o așeză pe iarbă. Câinii s-au ridicat toți trei deodată, parcă la comandă. Nebunul le spuse ceva nedeslușit. Aceștia s-au învârtit de câteva ori în preajma lui Ștefan apoi s-au dus spre cascadă. În mintea scriitorului pornise un iureș de scenarii. Ar fi vrut să scrie, să se așeze pe iarbă, oriunde, și să scotocească prin mintea celui din fața sa. Era un personaj care colora filele cu naturalețe, numai bun de luat în
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
-i lumea neființei ce-a precedat creația - tărâm de forme netrezite, ce-și are frumusețea sa. Când soarele se-nalță-n zori ca dintr-o mare-ncremenită, de-atâta hiperfrumusețe simțirea pare obosită. Iar la apus, alt recital de frumuseți dezlănțuite - cascade de culori zvârlite peste tăcerea de opal ... Apoi, din gloată se-auziră iar strigăte nemulțumite: că de-nsetare stau să moară și că servesc răbdări prăjite. Nu și-au curmat cârtirea șuie nici când cu mană i-ai hrănit, ori când
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
Li no Tsurayuki (872-945) Celebrată de multe secole, floarea de cireș constituie încă prilej de inspirație în arta japoneză, începând cu folclorul (muzica), pictura... până la haiku. Mugurele, floarea, fructul, apar în cele mai diverse aspecte. Explozia primăverii se revarsă în cascade de flori de cireș, alb și roz : “Copilul se dă în leagăn în mână cu un ram înflorit de cireș”. (haiku-japonez) În trecut, japonezii își marcau teritoriile cucerite prin plantarea cireșilor, aceștia constituind „pecetea” suzeranității lor. Întrucât sărbătoarea “florii de
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
sunt un reflex al libertății de amintire a noastră, iscând, aidoma cercurilor concentrice în apă, alte și alte valuri ale memoriei noastre afective. În definitiv, o provocare care merge până la rădăcinile sufletești, în zonele cele mai inaccesibile. Este aidoma unei cascade care, în curgerea ei tumultoasă, antrenează tot ce întâlnește în cale: și pietre și flori și iarbă și mici vietăți care trăiesc în jurul ei dar și piedici, stăvilare intempestive pe care trebuie să le depășească. Cu un dar nativ extraordinar
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
au dărâmat și cine știe dacă vor mai fi ridicate vreodată la loc Parii și stâlpii fluieră sălbatic un cânt insistent și sinistru și totul pare trist și pustiu... Pădurile, brazii înalți, molizii, freamătă puternic o simfonie sihastră, măreață precum cascada unui fluviu sau valurile unui ocean răsculat. Copacii mari suspină puternic, se clatină, se răsucesc, zbătându-se vitejește să rămână pe picioare... Dar demonii furtunilor de munte nu se astâmpără, nu se lasă, până nu aud brazii trosnind și nu
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
zâmbetul oferit gratuit unor necunoscuți sau unor prieteni. De puține clipe neasemuite beneficiem în viață - destul de cenușie, împovărata de griji, de îndatoriri, de neajunsuri. Câteva ceasuri petrecute în inima naturii, într-o grădină japoneză, amenajată cu migala de artizan, cu cascade și lac străjuit de pietre, locuit de neamuri de pești aurii și roșii, de toate mărimile, te pot vivifica și-ți pot oferi motivația ca să mergi mai departe. Muzeul de Științele Naturii “Răzvan Angheluță” din Galați, cunoscut sub numele de
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]
-
mea toată. De atunci te caut întruna. Întinde brațele... mai port încă Luna pe umeri, doar e a ta. Ia-o! În ea este o poveste... Mi-era teamă că strada s-a aprins a nou și revarsă pașii spre cascade. Am venit cu regulile de anul trecut, când nu avea încă nasturi încheiați la cămașa inimii. Să știu sigur că zâmbetul acela sălbatic îi aparține și este jumătatea serii în care am închiriat sufletul. Ridic perna pe care dorm stejarii
DIN JURNALUL UNUI SFINX ALB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360579_a_361908]
-
-mi dansul din seara aceasta, am venit special pe insula enigmelor dintr-un calendar prăfuit, cineva mă învățase să număr secundele sortite să jertfească sonetul reveriilor. Am îmbrăcat rochia holdelor de vânt, din loc în loc, trandafiri albi în avalanșe discrete, cascade răsturnate în flăcări și psalmi odihniți în hrana izvoarelor. Dacă voi găsi ușa transparentă deschisă prin ochii tăi, voi ști că nimeni nu mi-a furat dansul promis, cu siguranță se va așterne un curcubeu de ploi pe seceta tuturor
DANSUL PROMIS de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360653_a_361982]
-
stări atât de veticale încât te puteai ciobi în sforile timpului. Cândva te-am zărit în cuprinsul unei cărți despre scântei. Dădeai autografe pe umeri de ceară și împărțeai versuri de hârtie și flori de piatră. Și nu înțelegeam de ce cascadele-și duceau trena pe răsărit și făceau drum de artificii spre mine. Acum știu: îmi scanaseși lumina în botezul iubirii! Te aud deseori strigându-mă într-un surâs de argint. Așadar, voi porni spre creste. De voi fi prizonier pe
ÎNTRE SENIN ŞI NEGRU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360652_a_361981]
-
are vină. Mama este câmpul Plin de verde iarbă, Mama este neaua Serilor de iarnă. Mama este vatra Focului ce arde, Basmul ce se-așterne La copil în palme. Mama e pământul Care coace roade, Toamna ce bogată, Poame în cascade. Mama-i mac în floare Ce îmbie câmpul, Dulcea lui privire Ce-o străbate vântul. Mama e Lumina Sufletului veghe, Mama e credința - Graiul nepereche. Gheorghe A. Stroia Mărțișor - de Ziua Mamei Referință Bibliografică: GHEORGHE A. STROIA - ALBASTRU GLAS DE
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
226 din 14 august 2011 Toate Articolele Autorului Peste suflete se-așterne ruginiul toamnei, greu; Ninge funigei albaștri de la bunul Dumnezeu, Albe stele se adună într-o tainică tăcere Plânge iar, Sfânta Marie, răscolită de durere. ...Lacrimile se adună în cascade-nvolburate Noi culegem bob de rouă-n diminețile curate. Le-a sfințit un glas de clopot la utrenia cea sfântă Pentru toți plecații noștrii-n lumea celor nu cuvântă. Maica noastră cea curată, roagă-te pentru noi toți! Că ne vindem
PESTE SUFLETE SE-AŞTERNE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360103_a_361432]
-
ploaie? se miră Ștefan iritat. Ce descreierat o mai fi și ăsta? Alt fiu de bani gata? Nebunul a ajuns în scurt timp și în spatele lui. Îi auzea motorul turat. Aștepta să-l depășească și să se aventureze în noi cascade riscante. I-a semnalizat că-i face loc la prima porțiune de șosea mai lungă. Când a trecut ca un fulger în noapte prin dreptul ferestrei sale, a observat ca pe o nălucă, o tânără îmbrăcată în alb ce conducea
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]