3,702 matches
-
în cadrul unui curent general ostil Bisericii. În schimb, mișcările insurecționale de la 1848, cu revendicările lor naționale, sociale, democratice, se raportau la Evanghelie, iar preoțimea nu a trebuit să facă efortul de a binecuvînta fructele libertății. În Franța, un grup de catolici a jucat un rol important în Adunarea Constituantă: Philippe Buchez a devenit președinte, guvernul era condus de Lamartine, iar Lamennais și Lacordaire făceau parte din Adunare, ca și Monseniorul Parisis. Ei erau sprijiniți de ziarul L'Ère nouvelle, fondat de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ordin social. În iulie, Le Peuple constituant, pe care Lamennais îl fondase în 17 februarie, a încetat să apară; L'Ère nouvelle i-a supraviețuit numai cîteva luni. Din această traiectorie rapidă, trebuie reținute două aspecte. În primul rînd, divizarea catolicilor a dus la apariția creștin-democraților ca o minoritate; teama de o revoluție socială a determinat orientarea majorității către conservatori, către partidul ordinii, confirmat și de alegerile prin vot universal. Atacurile cele mai dure contra publicației L'Ère nouvelle au venit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la conducere și datorită cîtorva reforme modeste care au dat naștere multor speranțe. Dar cînd au început mișcările din 1848 în Italia, el a refuzat să susțină o mișcare națională care, în mod inevitabil, ducea la un conflict armat cu catolicii austrieci. Astfel, visul giobertian se năruia. Deși numise un laic în fruntea administrației Statului pontifical, în persoana lui Pellegrino Rossi, și permisese liberalilor să intre în guvern, papa Pius al IX-lea apărea ca un Papă antinațional. Problema unității politice
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Roma. Conducerea Bisericii a invitat laicii și preoții să se angajeze în politică, dar nici în Parlamentul de la Frankfurt (din care făcea parte Monseniorul von Ketteler), și nici în Parlamentul prusac de la Berlin nu a luat ființă nici un partid confesional, catolicii separîndu-se în diferite grupuri. Totuși, în octombrie 1848 a fost organizat Katholikentag, zile de întîlniri care trebuiau să reflecte, în mod regulat, ritmul istoriei catolicismului german, în timp ce o vastă rețea asociativă se forma în jurul Piusvereine. În general, catolicii germani rămîneau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
partid confesional, catolicii separîndu-se în diferite grupuri. Totuși, în octombrie 1848 a fost organizat Katholikentag, zile de întîlniri care trebuiau să reflecte, în mod regulat, ritmul istoriei catolicismului german, în timp ce o vastă rețea asociativă se forma în jurul Piusvereine. În general, catolicii germani rămîneau refractari la ideile avansate de Lamennais, preferîndu-le pe cele ale lui Peter Reichensperger, care propusese, în 1840, în La question agraire, o formulă corporatistă, cu un parlament ales pe baze profesionale. Cîțiva ani mai tîrziu, Monseniorul von Ketteler
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Die Arbeiterfrage und das Christentum, a cărei importanță am arătat-o deja. În aceeași perioadă au luat ființă, mai întîi în Rhenania, la inițiativa protestanților, casele de ajutor reciproc menite să vină în sprijinul agricultorilor. Ulterior, fiind adoptate și de catolici, acestea aveau să se răspîndească în numeroase țări europene și să devină un instrument de bază în acțiunea socială a creștinilor. Pe planul organizării politice, s-a constituit o Uniune a catolicilor în cadrul Parlamentului de la Berlin (1852) sub conducerea lui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în sprijinul agricultorilor. Ulterior, fiind adoptate și de catolici, acestea aveau să se răspîndească în numeroase țări europene și să devină un instrument de bază în acțiunea socială a creștinilor. Pe planul organizării politice, s-a constituit o Uniune a catolicilor în cadrul Parlamentului de la Berlin (1852) sub conducerea lui August Reichensperger, fratele lui Peter. Aceasta își propunea să apere libertățile religioase și să pretindă un tratament egal pentru catolici și protestanți. Au aderat 62 de deputați, dar libertatea de vot a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a creștinilor. Pe planul organizării politice, s-a constituit o Uniune a catolicilor în cadrul Parlamentului de la Berlin (1852) sub conducerea lui August Reichensperger, fratele lui Peter. Aceasta își propunea să apere libertățile religioase și să pretindă un tratament egal pentru catolici și protestanți. Au aderat 62 de deputați, dar libertatea de vot a acestora era redusă. În 1859 ea a căpătat denumirea de Zentrum (Centru), traducînd o orientare moderată. În mod paradoxal, problemele catolicilor erau mai delicate în Bavaria, unde erau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și să pretindă un tratament egal pentru catolici și protestanți. Au aderat 62 de deputați, dar libertatea de vot a acestora era redusă. În 1859 ea a căpătat denumirea de Zentrum (Centru), traducînd o orientare moderată. În mod paradoxal, problemele catolicilor erau mai delicate în Bavaria, unde erau majoritari, dar unde regele Ludovic al II-lea și primul ministru Hohenlohe duceau o politică ostilă Bisericii. În 1869 a fost fondat un partid de factură confesională, Bayerisch-Patriotische Partei, avînd drept conducător un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al II-lea și primul ministru Hohenlohe duceau o politică ostilă Bisericii. În 1869 a fost fondat un partid de factură confesională, Bayerisch-Patriotische Partei, avînd drept conducător un preot, Joseph Jörg, redactor al Historisch-politische Blätter. În Marele Ducat de la Bade, catolicii se opuneau politicii liberalilor în domeniul social, economic și mai ales educațional. Tot aici a fost creat, în mai 1869, Katholische Volkspartei, un partid catolic popular condus de Jakob Lindau. III Generațiile Leon al XIII-lea Ultimul sfert al secolului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democrat, afirmarea unei doctrine sociale și politice coerente prin crearea de organizații politice, care, deși efemere, nu au fost lipsite de importanță în istoria și experiența democrației creștine. Un cadru general în schimbare Problema socială era foarte acută, iar angajarea catolicilor pe acest "front" era foarte puternică: o multitudine de opinii, de lucrări, de asociații, al căror caracter efervescent trebuie menționat. Răspunsurile la problema socială erau intransigente, respingînd orice compromis cu societatea liberală, responsabilă pentru tot răul. Acestea erau susținute de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
numeros, activ, foarte angajat, mai ales în anumite regiuni cum ar fi Veneția, Renania, nordul Franței, Flandra, și de congregații al căror număr sporea mereu, semn al trezirii religioase constatate în prima jumătate a secolului. Dintre numeroasele exemple ale angajării catolicilor în problemele sociale trebuie să amintim crearea, în Franța, a Cronicii Sociale din Lyon și a Săptămînilor Sociale ale Catolicilor Francezi, prezente și în Italia, dar și acțiunea concretă pe teren 1. Contextul politic din Europa devenise ostil Bisericii. Condițiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al căror număr sporea mereu, semn al trezirii religioase constatate în prima jumătate a secolului. Dintre numeroasele exemple ale angajării catolicilor în problemele sociale trebuie să amintim crearea, în Franța, a Cronicii Sociale din Lyon și a Săptămînilor Sociale ale Catolicilor Francezi, prezente și în Italia, dar și acțiunea concretă pe teren 1. Contextul politic din Europa devenise ostil Bisericii. Condițiile vieții politice se modificase foarte mult în urma revoluțiilor de la 1848: regimurile parlamentare s-au impus treptat, garantînd exprimarea liberă a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
îl avea printre reprezentanți pe scriitorul Emile Zola2, dezvoltarea socialismului datorită sărăciei proletariatului și a crizelor economice, activitatea lojilor masonice, îndepărtate de deismul originar, și cercurile de liber-cugetători. Anticlericalismul de bază, cu exprimări adesea violente, avea să-i facă pe catolici să se simtă atacați și deci să-i silească să se apere prin intermediul acțiunilor partidelor politice, în timp ce alianțele politice cu liberalii, chiar aceia moderați, deveneau dificile în contextul înăspririi generale a situației. În Italia, unificarea s-a făcut împotriva papei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
totuși problema de a lăsa drum liber adversarilor. În 1875, la inițiativa papei, a fost creată Asociația Congreselor care, la început, era mai mult o nebuloasă decît o adevărată organizație, dar care, trecînd prin parohii și dioceze, a înrădăcinat inițiativele catolicilor în realitățile sociale și le-a grupat într-o perspectivă intransigentă. Ambiția sa era aceea de a promova o societate creștină opusă Statului liberal. Orice încercare de apropiere de liberali era sortită eșecului, căci abia mai tîrziu s-a putut
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acestor blocaje era părintele Margotti, unul dintre principalii susținători ai publicației amintite, care opta pentru ruptură. În Belgia, care era un model de reconciliere, cabinetul Rogier-Frère-Orban a marcat, în 1857, sfîrșitul unionismului și inaugurarea unei politici influențate de liber-cugetători, căreia catolicii i-au răspuns prin întrunirea din 1863 a Congresului de la Malines, versiunea belgiană a Katholikentag-ului. În 1864 și 1867 au urmat și alte congrese. În 1868 a fost fondată Federația Cercurilor Catolice. De tendință intransigentă, aceasta s-a bucurat de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fost fondată Federația Cercurilor Catolice. De tendință intransigentă, aceasta s-a bucurat de sprijinul papei Pius al IX-lea. Guvernul liberal format de Frère-Orban și-a accentuat politica anticlericală mai ales prin legea învățămîntului, care i-a scandalizat pe catolici și a provocat ruptura relațiilor diplomatice cu Sfîntul Scaun. Și în Olanda a fost votată, în 1878, o lege a învățămîntului ostilă școlilor confesionale, lege care venea după o perioadă de conciliere între deputații catolici și aceia liberali. În Germania
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în Olanda a fost votată, în 1878, o lege a învățămîntului ostilă școlilor confesionale, lege care venea după o perioadă de conciliere între deputații catolici și aceia liberali. În Germania, Bismarck, dorind să finalizeze unificarea prin ruperea legăturilor pe care catolicii le aveau cu Roma, a determinat votarea în 1873-1874 a unor serii de legi ce vizau să controleze școlile catolice, să pună cît mai multe piedici acțiunilor episcopilor, să expulzeze iezuiții din Prusia, să interzică învățămîntul membrilor congregațiilor. Pentru el
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Windthorst. Preocuparea sa de bază era să limiteze influența acestui partid, care la alegerile din 3 martie 1871 primele alegeri prin vot universal obținuse 18,6% din voturi și 63 de reprezentanți în Reichstag (din 382 deputați). Acest partid de catolici, beneficiind de susținerea episcopatului, interclasist și foarte activ pe plan social, îl îngrijora. A angaja o bătălie cu Biserica catolică avea avantajul de a-i face pe catolici să apară ca niște răi cetățeni germani, puțin devotați unității, credincioși unui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și 63 de reprezentanți în Reichstag (din 382 deputați). Acest partid de catolici, beneficiind de susținerea episcopatului, interclasist și foarte activ pe plan social, îl îngrijora. A angaja o bătălie cu Biserica catolică avea avantajul de a-i face pe catolici să apară ca niște răi cetățeni germani, puțin devotați unității, credincioși unui monarh străin (dogma infailibilității, proclamată de conciliul Vatican în iunie 1870, era o armă importantă) și de a crea un culoar cu ajutorul protestanților, împiedicînd orice apropiere interconfesională. Celebra
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sa franceză numită a "Ralierii". În 1891, el a oferit, prin Rerum Novarum, un text care a pus bazele democrației creștine, "marea cartă a acțiunii social-creștine", cum o numea papa Pius al XII-lea5. Acest magisteriu cu care s-au identificat catolicii intransigenți, caracterizat de un refuz cvadruplu al individualismului, al liberalismului, al secularizării (laicizării) și al socialismului definește generația Leon al XIII-lea, a preoților "oameni ai poporului" și a laicilor angajați în diferite organizații și autonomi într-o oarecare măsură
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
6 (căsătoria minunată a Bisericii catolice cu Democrația creștină) și chiar dacă secretarul său de stat, cardinalul Rampolla, era de partea acestor partide. În dorința lui de a pune bazele unei noi creștinătăți, Leon al XIII-lea i-a invitat pe catolici să fie prezenți în viața politică și în instituții, dar nu neapărat să creeze partide confesionale. Astfel, în Franța, încercarea lui Albert de Mun, provenit din sînul catolicismului social intransigent, de a forma în 1885 un partid catolic care amintea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unui program de apărare a valorilor catolice și a intereselor bisericii, s-a lovit de ostilitatea Romei și a pus gaz pe foc. Programul său produsese sciziuni în cadrul catolicismului francez; reacția romană era explicată de dorința de a menține unitatea catolicilor. Soluția, în acest caz, era o regrupare a conservatorilor, a "oamenilor onești" cum li se spunea adesea acestora. În aceeași perioadă a existat o tentativă similară în Spania, în 1881, condusă de deputatul Pidal y Mon, care prin fondarea Uniunii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mult mai dură. Motu proprio, privind acțiunea populară creștină din 18 decembrie 1903, care continua atitudinea lui Leon al XIII-lea, amintea că democrația creștină nu trebuia "să se implice în politică" și insista foarte mult asupra unității necesare a catolicilor, reproșîndu-i acesteia, implicit, faptul de a fi introdus germenii unei diviziuni scandaloase. Istoricul italian Daniele Menozzi scria: "Avem impresia că Pius al X-lea se folosește de hotărîrea lui de a lichida doctrinele moderniste (...) pentru a înmormînta definitiv încercările de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
iar catolicismul francez era divizat de problema monarhiei. Scopul politicii lui Leon al XIII-lea și al secretarului său de stat, pusă cu fermitate în aplicare la Paris de nunțiul papal Monseniorul Domenico Ferrata, era de a pune capăt izolării catolicilor și derivei anticlericale, organizînd ralierea lor de partea Republicii, favorizîndu-le alianțele cu republicanii moderați, separînd, astfel, catolicismul de monarhie și republicanii de socialism. Dacă încercarea lui Albert de Mun de a fonda un partid, în 1885, a eșuat brusc, anii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]