9,618 matches
-
cu o senzație stranie de așteptare, de parcă urma să i se Întîmple ceva neprevăzut, ceva În stare să-i schimbe pentru totdeauna, Începînd din după-amiaza aceea, viața obișnuită. Fanfara cînta În lumina caldă a asfințitului, alămurile străluceau ca printr-o ceață, iar fețele atîtor fetișcane necunoscute se amestecau cu figurile familiare: doamna Troup, patroana băcăniei, care ținea și oficiul poștal din localitate, domnișoara Savage, Învățătoarea de la școala duminicală, nevestele de cîrciumari și de clerici. În copilărie, se oprea cu maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
praf dacă ar fi explodat mai aproape; dar ea trecu fîsÎind, și explodă mai departe. — Sper c-au să Înceteze! spuse omulețul cu pălărie. În aceeași clipă, apa Începu să curgă În toate pisoarele. Pe scară, praful plutea ca o ceață deasă și mirosea a metal Încins - un miros mai tare decît cel de amoniac. Rowe Începu să urce treptele. — Unde te duci? Îl strigă Hilfe. La poliție? Cum Rowe nu-i răspunse, alergă după el, strigînd: Nu poți pleca Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și furca din crom pătrunseră prin acoperiș, lanțul șfichiuitor retezând capul motociclistului când acesta trecu pe deasupra în zbor. Bucățile din corpul său dezintegrat ricoșară în aripa de protecție a roții din spate a mașinii și ajunseră la pământ într-o ceață de cioburi de sticlă securizată care căzu de pe mașină ca gheața, de parcă fusese dejivrată după o îndelungă îmbălsămare. Între timp, șoferul mașinii ricoșase din volanul frânt și aluneca sub coloana de direcție în compartimentul de jos al mașinii. Soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am fi fost un cuplu de chirurgi experți, jongleri sau comedianți. Departe de-a reacționa acum cu oroare sau repulsie la vederea acelor victime rănite, șezând în stare de șoc pe iarbă în spatele mașinilor lor după o accidentare cauzată de ceața primelor ore ale după-amiezii, ori țintuite pe tablourile de bord, eu și Vaughan încercam o senzație de detașare profesională, în care se manifestau primele simptome ale unei autentice implicări. Oroarea și dezgustul meu la vederea acelor răni îngrozitoare făcuseră loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vremurilor noastre suferă de pe urma celor care încearcă să-i manipuleze cu nerușinare în mod vizibil sau ascuns. Suferă de lipsa clarviziunii sau de ceea ce aș putea numi confuzie totală. Sunt prea multe informații în jur dar și secrete, prea multă ceață și prea puține răspunsuri. Confuzia în care cred (cu convingere) că se află astăzi mulți dintre concetățenii noștri se datorează în mare parte lipsei de informații utile sau ignoranței liber consimțite. Adevărul nu e ușor de descoperit întotdeauna. Nu e
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
autorul cu chițibușa; doctorul de ape cu tânăra înfofolită în foițe de țiplă; Moș Crăciun cu terorista irlandeză; grămatica cu cacofonul... priviți și minunați-vă, ce atent dansează, ce ținute abile au, cum le zboară picioarele zglobii pe parchetul din ceață londoneză! Credeți-mă, balul este la a șasea ediție, iar toate cele cinci ediții anterioare au ținut la infinit! Vă rog, sunteți invitații mei, apucați câte o pereche de saboți de kevlar și aruncați-vă-n vâltoare! Dansați și țopăiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cel mai mișto vânător de evadați cu putință: în afară de susnumita mitralieră, mai poseda un bibelou grecesc ce prezicea viitorul, o carte de joc care putea fi și patru de treflă, și valet de romb, un ciuruc de alabastru aducător de ceață, un câine setos și o poleială. Primul gând al lui Reptigli, obișnuit cu moartea, se aruncă într-un beci. Al doilea gând zise: Mâzgâlici se ascunde pe podul Mogoșoaia. Al treilea și de obicei cel mai eficient gând tăcu. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
noastre se bifurcă și încep să se îndepărteze. Tu descrii foarte fidel cartea mea și mai ales definești cu precizie cele zece tipuri de roman propuse pe rând cititorului: „...Într-unul dintre romane, realitatea e la fel de greu de îndepărtat ca ceața; în altul, obiectele sunt prea consistente și senzuale, într-un al treilea, abordarea e în primul rând introspectivă; în altul, acționează o puternică tensiune existențială, proiectată asupra istoriei, a politicii și a acțiunii; în fine, în altul, explodează violența cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Daniele Ponchiroli Tocmai te pregătești să începi noul roman Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. Relaxează-te. Concentrează-te. Îndepărtează de tine orice alt gând. Lasă lumea ce te-nconjoară să se acopere de o ceață indistinctă. Mai bine închide ușa; dincolo, televizorul funcționează tot timpul. Spune imediat celorlalți: „Nu vreau să mă uit la televizor!“ Dacă nu te aud, ridică vocea: „Citesc! Nu vreau să fiu deranjat!“ Poate nu te-au auzit de atâta zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trenurile au plecat, mirosul special al gărilor după ce a plecat ultimul tren. Luminile gării și frazele pe care tocmai le citești par să slujească mai mult la dizolvarea decât la dezvăluirea lucrurilor ivite dintr-un val de întuneric și de ceață. Am coborât în această gară astă-seară pentru prima oară în viața mea și deja mi se pare că mi-am petrecut toată viața aici, intrând și ieșind din acest bar, trecând de la mirosul de peron la mirosul de rumeguș ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
te arestez? Organizația e puternică. Comanda poliției, căile ferate. Trag valiza pe pasajele dintre linii, până la peronul numărul șase. Merg de-a lungul peronului. Cheiul de încărcare a mărfurilor e acolo, în fund, cu pasajul de nivel care dă în ceață și întuneric. Comisarul e în ușa barului gării și mă urmărește din ochi. Rapidul sosește cu toată viteza. Încetinește, se oprește, mă șterge din privirea comisarului, pleacă mai departe. II Ai citit deja vreo treizeci de pagini și povestirea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
liniștind-o. — Puțin prea confuz ca fel de a povesti, pentru gustul meu. Mie nu-mi displace deloc senzația de nedumerire pe care mi-o dă un roman când încep să-l citesc, dar dacă primul efect e efectul de ceață, mi-e teamă că atunci când ceața se ridică, și plăcerea cititului se pierde. Tu dai din cap, gânditor. - Într-adevăr, există acest risc. — Prefer romanele - adăugă ea - care mă fac să intru imediat într-o lume unde totul este precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fel de a povesti, pentru gustul meu. Mie nu-mi displace deloc senzația de nedumerire pe care mi-o dă un roman când încep să-l citesc, dar dacă primul efect e efectul de ceață, mi-e teamă că atunci când ceața se ridică, și plăcerea cititului se pierde. Tu dai din cap, gânditor. - Într-adevăr, există acest risc. — Prefer romanele - adăugă ea - care mă fac să intru imediat într-o lume unde totul este precis, concret, bine determinat îmi dă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dezaprobare amenințătoare față de purtarea ta indiscretă. Ca să-ți ascunzi rușinea, te ridici, te apleci pe fereastră, tot cu volumul în mână. Trenul s-a oprit între linii și stâlpi de semnalizare, poate la un macaz în afara unei gări pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede nimic. Pe șina alăturată s-a oprit un alt tren care merge în direcție opusă, cu ferestrele complet aburite. La fereastra de vizavi de tine, mișcarea circulară a unei mâini înmănușate restituie geamului puțină transparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să fiu investit cu o autoritate ce mi pare meschină, cum meschine sunt invidia, servilismul și ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o ceață subțire. Acționând astfel, trebuie să fiu atent să-i cruț pe trecători, pe străini, pe necunoscuții care nu m-au importunat niciodată: dimpotrivă, chipurile unora dintre ei, dacă le observ fără nici un fel de idei preconcepute, mi se par demne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era bucuroasă să o aibă pe Mma Potsane alături. S-ar fi putut rătăci în savana uniformă, fără dealuri după care să te orientezi și cu fiecare copac aidoma unul celuilalt. Totuși, pentru Mma Potsane, peisajul, deși văzut ca prin ceață, era plin de repere. Cu ochii mijiți, se uita cu atenție din mașină, arătând spre locul unde găsiseră cu ani în urmă un măgar rătăcit, iar acolo, lângă stânca aceea, murise o vacă, nu se știe de ce. Avea amintiri personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
abia acoperiți de niște buze asimetrice din blană sintetică, eu sunt cu adevărat personajul principal! Eu! a nechezat înfundat. Restul sunt baliverne, ascultă la mine, căzneli, scărpinat după ureche, speculații, ca la accidentele de Charter deasupra oceanului, pe vreme de ceață, când își dau ziariștii cu părerea unde-ar putea fi cutia neagră. Acolo și-acolo. Știu ei sigur unde s-a scufundat. Unii susțin c-au și ascultat, în exclusivitate, conținutul, au decriptat ei, dau înregistrarea, ultima dată se țipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
röntgenu’, să treci dincolo de aparența de pahar. Acest pahar... nu există! mai scuipă o dată, ceva mai aproape de masă. Numa’ voi îl vedeți că este, în țeasta voastră e imaginea, numa’ acolo se-ncheagă ea, întâi e ca un abur, o ceață, n-o prinzi bine, dup-aia o vezi ca prin sită, numa’ voi credeți că-l puteți duce la gură, dar el nu este, cum nici primul n-a fost! Săracii discipoli nu mai îndrăznesc să arunce nici o vorbă, fumează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noi suntem așa, mai nobili, ultimele exemplare ale unei specii bizare... Noi suntem focul... ăla de vreascuri și de putregaiuri și de coceni mucegăiți, de balegă de vacă și de turbă... care te scoate din bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
S-o lase-n pace în suferința ei, pramatia aia cu pretenții, dragă... Bine că n-a mai trăit să dea divorț, să se vadă acoperită de rușine la bătrânețe. Mă duc să beau o cafea, parcă am așa o ceață pe ochi, îmi scade tensiunea, cred că e o cădere de presiune... Apropo, ai văzut ultimul număr din Magazine littéraire? - Nu, încă nu, n-am avut vreme... - E acolo un dosar consistent despre Derrida, despre logologie și intruziunea galopantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent, o femeie, și Brandy întinde mâna: încheietura numai oase și vene, lanțul muntos al articulațiilor degetelor, degetele ofilite, inelele învăluite în ceața verde și roșie cu tăietură marquise, unghiile de porțelan vopsite-n roz scânteietor, și zice: — Încântată, sunt sigură. Dacă trebuie să-ncepi cu vreun detaliu anume, acesta e neapărat mâinile lui Brandy. Împodobite cu inele ca să pară și mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Alexander, pantofii ei capcană ortopedici murdăreau toată cuvertura albă a patului cu apă, și Brandy zise: — Am aflat cine-i Dumnezeul adevărat. Agentul imobiliar era la zece secunde distanță. Sari la toate minunile naturii care trec pe lângă noi ca-n ceață, iepuri, veverițe, cascade învolburate. Asta-i mai rău. Popândăi săpând bârloguri subterane. Păsări cuibărindu-se în cuiburi. — Prințesa B.A. este Dumnezeu, îmi zice Seth în oglinda retrovizoare. Sari la momentul când agentul imobiliar din Spokane strigă de la baza scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Sari înapoi la ziua în care Brandy aruncă în aer deasupra capului meu un pumn de nimic scăpărător și-n jurul meu biroul logopedei se acoperă cu aur. Brandy zice: — Ăsta-i voal de bumbac. Mai aruncă un pumn de ceață, și lumea se înnegurează în spatele auriului și verdelui. — Crep georgette, zice Brandy. Aruncă un pumn de scântei, și lumea, Brandy șezând în fața mea cu coșul ei de nuiele desfăcut în poale. Amândouă singure, încuiate în biroul logopedei. Posterul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu cît te depărtezi de viață, cu atît îți vin în minte începuturile ei, de parcă ți s-ar pune la încercare liniștea sufletului ai făcut bine sau nu, ai pășit pe drum ori pe lîngă el? Amintirea copilăriei avea o ceață albăstruie în jur și cel mai nelămurit lucru era acela că se vedea pe sine cu ochii minții, de parcă ar fi fost altcineva, un băiețandru caraghios, cu hainele atîrnînde, cu gîtul subțire și brațele lungi, neștiind ce să facă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el, Mihai Mihail, n-a uitat și nu va uita niciodată întrebarea de atunci pentru că mai repede sau mai încet se apropia prin vreme de adevăratul răspuns. Vedea din ce în ce mai limpede cum răspunsul se contura, acum încă era învăluit într-o ceață albăstrie, dar nu exista scăpare, îl va vedea într-o ultimă clipă nespus, paralizant de clar. Și, o dată cu deslușirea răspunsului, se limpezea întrebarea, o întrebare pusă ca într-o oglindă. De o parte scena ce este viața?, iar în reflexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]