8,276 matches
-
din apropiere. Pământul nostru și al bunicilor se învecina cu loturile Cooperativei Agricole Colective „Gheorghe Doja” din comună, cultivat la capătul dinspre movilă, cu lucernă. Erau peste o sută de hectare semănate cu lucernă. Aici aduceau să pască cei de la “ceape” (cum îi spuneam noi pe scurt la gospodăria colectivă de producție) toți caii pe care nu-i foloseau la atelaje[ - Cu semnificația de căruță, sau înhămați pentru la alte activități.] sau la alte munci. Erau câteva zeci de cabaline și
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
o zi, tot l-au dibuit. El venea de la cariera de piatră aflată în zona satului Vânători, aparținător comunei, cu căruța plină de pietriș spre șoseaua locală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii de a intra în ceape, a fost reținut la post pentru sfidarea “autorităților” și trei zile nu l-am mai văzut pe la noi la vie și nici mama pe acasă. În cea de a treia
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
de piatră aflată în zona satului Vânători, aparținător comunei, cu căruța plină de pietriș spre șoseaua locală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii de a intra în ceape, a fost reținut la post pentru sfidarea “autorităților” și trei zile nu l-am mai văzut pe la noi la vie și nici mama pe acasă. În cea de a treia zi, l-au scos din beci și cum tușiera era
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
și trei zile nu l-am mai văzut pe la noi la vie și nici mama pe acasă. În cea de a treia zi, l-au scos din beci și cum tușiera era pe biroul milițianului lângă cererea de intrare în „ceape”, Foca milițianul, i-a luat degetul, l-a lipit cu forța pe tușieră și apoi pe adeziune și așa a devenit tata membru al ceape-ului ca analfabet, el absolvent a cinci clase, cu un scris mai frumos, ca al multor
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor din pământ, pe care urcau curcile să ciugulească iarba. Cel mai mult tătarilor le plăceau să crească curci. Aveau cu zecile, chiar dacă se creșteau foarte greu. Ei au intrat primii în ceape, la înființarea lui din 1949. Ei și cei care nu aveau după ce bea apă de săraci ce erau. Săraci, săraci, dar și ai dracului. Cine s-au înscris primii în partidul comunist? Ei și îi vedeai mereu la votare că
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
de curte, pentru care nici nu mai aveau acte de proprietate, fiind tot ai ceapeului, dată ca lot ajutător, în folosința părinților, la data semnării adeziunii de intrare în colectiv. La câteva luni de la forțarea tatei de a intra în ceape și despărțirea noastră de bunurile “donate” gospodăriei colective “benevol”, bunica a preferat să părăsească această lume nedreaptă de pe pământ, îndreptându-și sufletul spre alte aspirații mai înalte și mai sfinte, acelea ale crezului în atotputernicia Divinității și găsirea unei vieți
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
ieri să cadă Câte-un comunist pe stradă, Cu carnetul roșu-n mână Nemîncat de-o săptămână.” Ora 10. Ciulește urechea la zvonuri, ca să afli în ce parte a orașului s-au adus cartofi! Bate străzile, în neștire, după o ceapă, un ou, o lingură de ulei etc.! Vino acasă cu plasele încărcate cu nimicuri, cu o gaură serioasă în buget, obosită și stresată, agățată de scara unui troleibuz care circulă după un program haotic, înregistrat în arhivele societății locale de
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
Florin. La fel de bucuroasă la vederea ei. Totul era minunat. Tatăl lui Florin îi prezentase atât de mândru grădina, pe care o îngrijea cu multă dragoste. Acolo mâncase, pentru prima dată, smochine chiar de pe ramurile arbustului. Acolo rupsese, pentru prima dată, ceapă verde și salată și roșii, și mâncase produsele pământului cu atâta poftă. Acolo se jucase cu câinele socrului său, câine care mușca pe cei ce depășeau gardul grădinii, dar pe Mira o primise bucuros și cu pendulări largi ale cozii
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
vițeluș zburdalnic alergând cu coada pe sus. Apoi, apăreau o mulțime de copii alergând după vite, ori, cel mai adesea, jucându-se. Dincolo de aceste coclauri de pășune, se vedeau întinderi nu prea mari cu parcele de culturi de grâu, orz, ceapă și zarzavat. Deși mici, loturile de pământ erau îngrijite, frumos împrejmuite, chiar dacă nu prea prospere. Și mai pitoresc era când te apropiai de câte o căsuță simplă a locuitorilor din acel sat, care erau evrei, supuși în țara Egiptului. Ce
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
care au rămas la servit și preparat mâncarea. Era o cameră întunecoasă și umedă, stranie... razele soarelui pătrundeau cu greu printre ferestrele minuscule, garnisite în colțuri cu mici pânze de păianjen răzlețe. Peste tot, în jur, saci cu cartofi, morcovi, ceapă, câteva ligheane și cuțite pentru curățit legume. Vechimea clădirii, creea o atmosferă stranie. Misterele ascunse între zidurile sale, sensibilizau persoanele ce pătrundeau în interiorul lor, de parcă ar fi dorit să fie descoperite și cunoscute de acestea. Poate într-un alt timp
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
războiului, o bombă a căzut pe clădire. Copiii se adăpostiseră la subsol. Nu a rămas niciunul în viață... • Ce tragedie! exclamă cu tristețe o adolescentă blonduță și delicată. • Mai bine uitați cu toți de tristețe! Cine este ghinionistul care taie ceapa? întrebă râzând un băiat brunet, cu un ciuf ondulat în față și ras chel de-o parte și de alta a capului, ultima modă de tunsură la adolescenți. • Tu, cu frizura ta de pudel! Tragem la sorți! răspunse altul, blonduț
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
gel, în forma unor țepi lungi, drepți, parcă apretați. Nimeni nu are asemenea plăcere. • Și tu cu coafura ta, tip mochetă! Bine! Facem biletele! Iar restul curățăm cartofii, răspunse brunetul. Mariei, o fetiță grăsuță și drăguță, îi picase biletul cu ceapa. Ghinion... pentru ea... • Ai de curățat un kilogram! Ce o să mai plângi! spuse râzând Fernando, băiatul brunet cu frizura modernă. Fără să vrei! • Ceilalți treceți în jurul ligheanelor, la cartofi și morcovi! exclamă o adolescentă înaltă și brunetă, autoritară, Adina. Să
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Ne certam apoi, întrând în casă, la masă, pe străchioarele pline ochi cu borșul de fasole cu leuștean și cimbru, pus alături de o mămăligă mare și rotundă, pe care mama o tăia cu ața, iar noi mușcam cu poftă din ceapa spartă de tata cu pumnul. Sau alteori pe o porție de coloreț (apă dulce îngroșată cu făină, în care câteodată se mai puneau și turte rupte în bucăți), pe care mama îl fierbea într-un ceaun de șase litri și
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
cu mai mulți miniștri și mă gândeam cum au putut oamenii aceștia să conducă țara, cu această micime de suflet și de caracter, că acolo, săracii, își dădeau arama pe față, povesteau tot. Am văzut un general care a furat ceapa de sub căpătâiul uni țăran, motivând că nu putea să reziste de foame. Închisoarea a fost o școală extraordinară, o școală spirituală. Suferința fizică nu conta, chiar la Pitești, cu toate că aici am fi dorit să murim cu toții, numai să scăpăm de
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
vreo zece umbre înghesuite una în alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
în mai multe lo¬curi, dând de înțeles că pentru țăranul deposedat de pământ de către co¬muniști, cu doar șase clase primare, idealul îl reprezenta nu ne¬muncă, ci muncă intelectuală, pe care nu avea capacitatea de a o per¬cepe drept efort. Titina este îndemnată să învețe, fiindcă nu era „bună de sapăˮ, adică trupul ei n-ar fi făcut față provocărilor muncii fizice. Școală reprezenta șansă plecării „în lumeˮ, unde desigur era mult mai bine decât în satul prăfuit
CRONICĂ LA CARTEA CLIPE PE PUNTEA VIEȚII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381480_a_382809]
-
vreo zece umbre înghesuite una în alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
vreo zece umbre înghesuite una în alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
ce serviți la masă este natural, din surse proprii. Tiberiu VERESS: Încercăm. Folosim cât mai multe produse proaspete, gătim din produse cât mai ecologice, după rețete tradiționale, de la mama, de la bunica. Ce se mănâncă în Ardeal, tot, de la slănină și ceapă până la meniuri mai complexe. Servim și băuturi pentru musafiri, așa îi considem noi pe toți turiștii care ne trec pragul. Cristina OPREA: Restaurantul ce capacitate are? Se pot organiza mese festive, botezuri sau nunți? Tiberiu VERESS: Un botez se poate
PENSIUNEA ,,ELISABETA” DIN CAVNIC, O PENSIUNE DE SUFLET de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381576_a_382905]
-
vasele lui, un fel de Sancho Panza ardelean, era un slugoi perfect. El s-a ocupat de toate pregătirile excursiei. A cumpărat alimentele necesare, inclusiv câteva sticle de whisky. În tradiție ardelenească, și-a adus cu el și merinde: slănină, ceapă, niște brânză de oaie bine învelită în celofan și...pălincă. Traseul excursiei l-a stabilit Crăian: Plecarea, de pe mult iubitul lui lac cu amintiri, Herestrău. Apoi, Canalul București-Dunăre (făcut de Guvern, ca să aibă loc de ispășire numărul tot mai mare
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
excursie de vis. Căpitanul a dat drumul la motor. După nici o jumătate de oră, i-a prins foamea. Au găsit un refugiu, ca cele de pe autostrăzi. Emil și-a desfășurat pe masă merindea adusă de-acasă. A crestat slana și ceapa cu o brișcă și i-a poftit la masă. Întîi, a sorbit un pahar de pălincă. Așa se obișnuiește în Ardeal, ca nu cumva musafirii să creadă că în sticlă e ceva periculos. Ceilalți doi, au ciocnit prietenos, dar numai
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
a sorbit un pahar de pălincă. Așa se obișnuiește în Ardeal, ca nu cumva musafirii să creadă că în sticlă e ceva periculos. Ceilalți doi, au ciocnit prietenos, dar numai au gustat. Căpitanul era obișnuit cu whisky. Dar, pită cu ceapă au înfulecat cu poftă. -Măi, Emile, tu n-ai auzit ce-a spus profesorul ăla al vostru, Hâncu, ce periculoasă-i slănina? Măcar, e de mangaliță? Am văzut o reclamă a unui SRL la prietenii mei din Ciuc, cum că
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
regulile nimănui și, în niciun caz, cu regulile pasagerilor. Eu, de exemplu, am regulile mele. Știind că drumul durează fix zece zile, niciodată mai mult, îmi asigur necesarul de alimente dimensionat la două mere pe zi, o salată de castraveți, ceapă și roșii ( câte două bucăți din fiecare ), o friptură de file de păstrăv la cuptor, garnisită cu un cartof fiert ( cabina mea este dotată cu un cuptor electric ), un pahar cu vin și minim un litru de apă minerală (Borsec
DRUMUL APELOR, 5 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374327_a_375656]
-
fără să-i rupi frunzele. Ionuț se opinti, și, cu ceva greutate, scoase planta din pământ, sufocat de așa muncă. - Ei, vezi, ce ispravă ai făcut? Ia să mai scoatem vreo doi morcovi. Apoi să luăm niște frunze verzi de ceapă, apoi câteva fire de mărar, uite, de aici. A, să nu uităm niște frunze verzi de sfeclă! Ia pune-le în coș, să le ducem în casă. Să știi că morcovul ăsta tânăr se poate mânca. Dar nu-ți dau
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
în casă. Se duse bunica în tindă și-aduse de-acolo un lighean cu cartofi vechi, de cei de anul, dar încă buni. Apoi începu să curețe cartofii de coajă, morcovii de frunze, să taie mărunt-mărunt firele de mărar, de ceapă și de sfeclă. Morcovii îi tăie felii subțiri. Aveau toate un miros irezistibil. - Vrei să guști să vezi ce bun e morcovul ăsta tânăr ? Ionuț gustă, și, într-adevăr, feliile subțiri de morcov erau minunate, chiar crude fiind. - Mai ia
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]