1,815 matches
-
antebelice, la care se putea uita ore În șir, așa cum se uita doamna Vincent la filmele ei. RÎzînd În sinea lui, Jim se lăsă pe spate În timp ce lumina fierbinte a soarelui strălucea prin peretele cămăruței lui, conturînd pete ciudate pe cearșaful vechi. Uitîndu-se la ele, Își Închipui scene de bătălii aeriene și armade, scufundarea vasului Petrel, ba chiar și grădina din Amherst Avenue. — Jim, e ora de mers la bucătărie...! auzi pe cineva strigînd de pe treptele de sub fereastră. Dar Jim se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scoase și camera cu tavanul Înalt era plină cu vreo șaizeci de bărbați. Jim trecu În revistă aglomerarea de cămăruțe. Englezii din Blocul E trăiau În dormitoare deschise, dar fiecare dintre marinarii americani Își construise o cămăruță din ce găsise- cearșafuri roase, scînduri de lemn, țesături din pai sau bambus. Din cînd În cînd, un grup de americani ieșeau din Blocul E și jucau un joc cu mingea, dar de obicei rămîneau În cămăruțele lor. Acolo stăteau culcați pe priciuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alta, Jim simțea că americanii erau cea mai bună companie, nu erau atît de ciudați și de provocatori ca japonezii, dar cu mult superiori britanicilor Încruntați și complicați. De ce oare Basie era furios pe el? Jim străbătu coridorul Îngust dintre cearșafurile suspendate. Putea auzi o englezoaică din Baraca 5 plîngîndu-se de soțul ei, și două fete belgiene, care trăiau Împreună cu tatăl lor văduv În Blocul G, chicotind În legătură cu un obiect ce le era arătat. Cămăruța lui Basie se afla În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doi slujitori îi aduc lui Cerimon un cufăr foarte greu, aruncat pe țărm de un val uriaș, cum aceștia spun că nu mai văzuseră niciodată, un val aproape supranatural. În cufărul ce răspândea miresme îmbătătoare, un corp învelit într-un cearșaf scump; alături, un sac plin de mirodenii și un pergament scris de Pericle, unde acesta se ruga ca femeia moartă, odraslă și soție de rege, să fie îngropată după datini, dacă va fi găsită vreodată. Urmează atunci o scenă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pentru a dărui. Nu se mai despărțise niciodată de ea. O purta mereu pe indexul de la mâna dreaptă. Manuc se ridică. Își turnă apă rece pe umeri și pe piept. Ieși din cadă, se uscă frecându-și pielea cu un cearșaf aspru, apoi se examină în oglindă. Se privi din față și dintr-o parte. Trupul lui arăta la fel de bine ca în tinerețe. Mușchii fără pic de grăsime, pântecul supt, pielea netedă. Maturitatea îi adusese doar un plus de vigoare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe o parte, Ignatius simți un râgâit formându-i-se în gât. Dar când deschise plin de speranță gura, nu scoase decât un mic sughiț. Totuși, salturile avuseseră un oarecare efect fiziologic. Ignatius atinse mica erecție îndreptată în jos, spre cearșaf, o luă în mână și rămase nemișcat, încercând să se hotărască ce să facă. In poziția aceea, cu cămașa de noapte din flanelă roșie în jurul pieptului și burta masivă revărsată peste saltea, se gândea cu oarecare tristețe că, după optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dai. Se uită la televizor. L-auzi? M-a-nnebunit. M-a scos din sărite. Agentul Mancuso mulțumi vocii de femeie și porni pe aleea umedă și rece. În curtea din spate o găsi pe doamna Reilly, care atârna un cearșaf pătat și galben pe o frânghie ce trecea printre niște smochini fără frunze. A, dumneata ești, spuse doamna Reilly după ce îl privi mai bine. Fusese gata să țipe când văzuse un om cu barbă roșie apărând în curte. Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dimineața, domnule, spuse brusc Ignatius, cu fularul fluturând orizontal în urma lui, ca steagul unui clan scoțian pornit la luptă. De umăr îi atârna un aparat ieftin de filmat și sub braț avea o legătură care se dovedi a fi un cearșaf de pat făcut sul. — Astăzi ați venit foarte devreme, domnule Reilly. — Ce vreți să spuneți? Totdeauna vin la ora aceasta. — Da, desigur, spuse cu umilință domnul Gonzalez. — Vă închipuiți că am venit aici devreme cu un anumit scop? — Nu, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întinzând cu multă prudență în jos degetul mare de la picior. Da, așa. Foarte bine. Când mă voi propti bine în picioare, puteți să-mi dați drumul. În cele din urmă, Ignatius ajunse să stea vertical pe masă, ținând legătura cu cearșaful în dreptul pelvisului, pentru ca spectatorii să nu observe că manevra de ridicare avusese un efect oarecum stimulant. — Prieteni, spuse solemn Ignatius și ridică brațul în care nu ținea cearșaful. În sfârșit, ziua noastră a sosit. Sper că n-a uitat nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din urmă, Ignatius ajunse să stea vertical pe masă, ținând legătura cu cearșaful în dreptul pelvisului, pentru ca spectatorii să nu observe că manevra de ridicare avusese un efect oarecum stimulant. — Prieteni, spuse solemn Ignatius și ridică brațul în care nu ținea cearșaful. În sfârșit, ziua noastră a sosit. Sper că n-a uitat nimeni să-și aducă instrumentele de luptă. Dinspre grupul din jurul mesei de croitorie nu se auziră nici aprobări, nici infirmări. Vreau să spun bețe, lanțuri, ciomege și așa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
magazinului universal. Agentul acela de stradă era musca din laptele omului. În orice caz, momentul părea să fi fost depășit cu bine. În fruntea noastră vom purta aceasta, strigă Ignatius când se stinseră ultimele aplauze. Smulse cu un gest dramatic cearșaful din dreptul pelvisului și îl desfăcu. Printre pete galbene, cu litere mari de tipar, era scris cu cretă colorată roșie cuvântul ÎNAINTE. Dedesubt, caligrafiat migălos cu albastru, se putea citi: Cruciadă pentru Demnitatea Maură. — Mă-ntreb cine-o fi dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cine-o fi dormit pe zdreanță aia, spuse femeia îndârjită care se pricepea la imnuri religioase și urma să fie conducătoarea corului. Maică Doamne! Câțiva alți răsculați în perspectivă își exprimară, cu vorbe mai buruienoase, aceeași curiozitate în privința petelor de pe cearșaf. — Acum liniște, spuse Ignatius, bătând puternic cu piciorul în masă. Vă rog! Două dintre cele mai maiestuoase femei de aici vor purta acest drapel când vom mărșălui spre birou. — Nu pun eu mâna p-așa ceva, se împotrivi o femeie. — Liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bănuiesc că voi de fapt nu meritați să luptați pentru această cauză. Se pare că nu sunteți pregătiți pentru sacrificiul suprem. — De ce tre’ să luăm cerșafu’ ăsta vechi cu noi? întrebă cineva. Eu credeam că-i o demostrațe în legătură cu salariile. — Cearșaf? Care cearșaf? se răsti Ignatius. Eu țin în fața voastră cel mai mândru stindard, o identificare a scopurilor noastre, o vizualizare a tot ce căutăm. Muncitorii studiară mai atenți petele. Dacă vreți să dați doar buzna în birou, ca vitele, veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
voi de fapt nu meritați să luptați pentru această cauză. Se pare că nu sunteți pregătiți pentru sacrificiul suprem. — De ce tre’ să luăm cerșafu’ ăsta vechi cu noi? întrebă cineva. Eu credeam că-i o demostrațe în legătură cu salariile. — Cearșaf? Care cearșaf? se răsti Ignatius. Eu țin în fața voastră cel mai mândru stindard, o identificare a scopurilor noastre, o vizualizare a tot ce căutăm. Muncitorii studiară mai atenți petele. Dacă vreți să dați doar buzna în birou, ca vitele, veți participa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am să mai păcătuiesc Am să câștig ș-am să iubesc Acum, că-l am pe Isus. Trăgând după el capătul filmului derulat, Ignatius se grăbi spre ușă și intră în birou. Cele două purtătoare de drapel, nemișcate, prezentau dosul cearșafului pătat unui Gonzalez uluit. Cu ochii închiși, cei din cor cântau dezlănțuit, furați de melodie. Ignatius își croi drum printre cei din batalion, care asistau, bine dispuși, la scenă, cu fața spre masa de lucru a șefului de birou. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mută fundul veștejit deasupra toaletei! strigă Ignatius sălbatic. Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele. — Ei bine? îl întrebă Ignatius pe domnul Gonzalez, întorcându-le pe cele două doamne astfel încât șeful de birou să poată vedea literele de pe cealaltă parte a cearșafului. — Ce înseamnă astă? întrebă domnul Gonzalez, citind stindardul. — Refuzi să-i ajuți pe acești oameni? — Să-i ajut? întrebă șeful de birou cu voce speriată. Despre ce vorbești, domnule Reilly? — Vorbesc despre crima împotriva societății, de care te-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vinovat. — Cum? buza de jos a domnului Gonzalez începu să tremure. La atac! strigă Ignatius către batalion. Omul acesta nu știe ce-i mila. — Da’ nu l-ai lăsat să zic-o vorbă, remarcă una dintre femeile îmbufnate care țineau cearșaful. Dă-i voie Iu’ domnu’ Gonzalez să vorbească. — La atac! La atac! strigă din nou Ignatius și mai furios. Ochii lui și albaștri și galbeni se bulbucaseră și scăpărau. Cineva aruncă fără tragere de inimă un lanț de bicicletă pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu cărămida, vino imediat aici și lovește-l încetișor cu ea în cap. — Nu lovesc eu pe nime’ cu asta, spuse omul cu cărămida. Tre’ să ai la poliție un cazier lung de vro milă. Cele două femei lăsară dezgustate cearșaful jos, pe podea și urmară corul care începuse deja să iasă pe ușă. Doar nu vă trece prin gând să plecați? strigă Ignatius, cu vocea, înecată de furie și salivă. Războinicii nu răspunseră nimic și începură să iasă din birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vrei să știu? Poate a fost furat. Te-am prevenit că sunt hoți pe aici. — Vrei să spui c-a intrat cineva în casă ca să ieie cerșafurile tale murdare? — Dacă ai fi puțin mai conștiincioasă când speli rufele, descrierea acelui cearșaf ar fi oarecum diferită. — Lasă asta. Dă-mi ziaru’, Ignatius. Chiar ai de gând să încerci să citești cu voce tare? Mă îndoiesc că organismul meu poate suporta o asemenea traumă în momentul de față. Lasă-mă deocamdată să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că-i urmărit, Ignatius împingea căruciorul în direcție opusă traficului, pe St. Charles Street, spre Cartierul Francez. Stătuse atât de târziu în noaptea precedentă ca să pregătească discursul pentru întrunirea de start, încât nu fusese în stare să se miște din cearșafurile lui îngălbenite până târziu, aproape de prânz, și atunci numai din pricina bătăilor în ușă și strigătelor violente ale mamei sale. Acum, că era afară pe stradă, avea o problemă. Premiera comediei sofisticate avea loc la cinematograful Orfeum. Reușise s-o tapeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la spital. Cine e doctorul meu? Sper că ai fost destul de generoasă să-mi asiguri îngrijirile unui specialist. Și un preot. Trimite să vină unul. Hotărăsc eu apoi dacă este acceptabil. De enervare, lui Ignatius îi curse puțină salivă pe cearșaful care acoperea, ca un strat de zăpadă, stomacul său proeminent. Își pipăi capul și simți un bandaj aplicat deasupra durerii lui de cap. O, Doamne! Nu-ți fie teamă să-mi spui, mamă. Simt după cum mă doare că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
place să tragă la măsea. Nu am mai văzut-o bând mult, în ultimu’ timp, da’ într-o vreme chiar o făcea lată. O dată m-am uitat în curtea din spate ș-am văzut-o cum se-ncurcase într-un cearșaf ud pus la uscat. Domnule, mi-a mâncat zece ani din viață faptu’ c-am locuit alături de oamenii ăștia. Zgomot: banjo și trompete și strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute undeva la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care caută un os, aruncând izmenele într-un arc peste capul său. Poate că n-ar strica să te ridici, lăcrămioara mea. Trebuie să adunăm articole, să strângem notele. Ar fi bine să te uiți sub pat. Myrna sări de pe cearșaful umed, spunând: — Am încercat să te descriu prietenilor mei din grupul de terapie colectivă. Lucrând în camera aceasta, izolându-te de societate. Mintea aceasta stranie, medievală, în mănăstirea ei. — Au fost fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
recunosc că Îmi cam pare rău de puști. Îți imaginezi cum e să fii tratat așa? Un tată abuziv, o mamă alcoolică și când te duci la spital dai peste nenorocitul de Gerald Cleaver care se freacă de tine pe sub cearșafuri. Se lăsă tăcerea În timp ce se gândeau la infirmierul flasc cu o pasiune pentru băieței. Știți, le zise Gary cel Mare, dacă nu era Hoitarul, eu pariam pe Cleaver pentru copiii omorâți. — Cum? Era În arest când a dispărut Peter Lumley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară. „Cu degetele țepene, ca barza În plin zbor, Ea zace pe patul cu cearșafuri albe, Cu mâinile-apăsate pe sânul mic, o sfântă, Bella Cunizza, vino la lumină!“ — Dumnezeule mare, Kerry, despre ce-o fi vorba? Jur că nu Înțeleg nimic, deși sunt și eu un ins cu veleități literare. — E destul de greu, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]