1,269 matches
-
tinerilor nedobândind o meserie viabilă la terminarea școlii; pentru promovarea incluziunii sociale, este necesară lansarea programului Școala trebuie terminată cu o profesie/calificare. În ceea ce privește conținutul procesului de formare profesională, este decisiv necesar să trecem de la școala pentru industrie a megalomaniei ceaușiste, dar și a primilor ani de după Revoluție la școala pentru prosperitate economică și coeziune socială, în conformitate cu noile schimbări economice și sociale care au avut loc. Activitățile pentru copii/adolescenți/tineri în comunitate sunt cronic neglijate; se impune a fi urgent
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
sistematic discurs alternativ față de cel al puterii, ideologiile estetice asumându-și, în diverse etape istorice, un rol activ în schimbarea socială. Iar elementul cultural portant, locomotiva care a tractat garnitura literaturii a fost conștiința critică. Paradigma postmodernistă parvine în România ceaușistă, printr-un efort critic (subteran, disperat), să țină pasul cu Vestul. Traducător asiduu din literaturile anglo-saxone în română, tălmăcitor și comentator al culturii românești peste Ocean, C.-P. este exemplarul unei specii mai degrabă rare: teoreticianul inspirat, cu fler speculativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
indică o noțiune abstractă -itate; * cuvântul francofon este derivat cu sufixoidul -fon; * cuvântul aeromodel este derivat cu prefixoidul aero-; * cuvântul dezbrac este derivat din cuvântul de bază îmbrac, prin substituirea particulei îm-, asimilată unui prefix, cu prefixul negativ dez-; * cuvântul ceaușist este derivat din cuvântul de bază Ceaușescu, prin substituirea sufixului -escu cu sufixul adjectival -ist; * cuvântul a vernisa este derivat regresiv, prin eliminarea, din cuvântul de bază vernisaj (împrumutat), a particulei -aj, asimilate unui sufix. Se disting, astfel, în limba
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
inegal, deziluzie, neatent, amoral etc.; * derivare parasintetică (cu prefix și cu sufix): imoralitate, nedreptate, comesean, intrajudețean etc.; * derivare cu sufixoid 59: francofon, americanofil, claustrofob, organigramă, filolog etc.; * derivare cu prefixoid: aeromodel, macromoleculă, microanaliză etc.; * derivare substitutivă: dezbrac < îmbrac, dișterne < așterne, ceaușist < Ceaușescu, securist < securitate etc.; * derivare regresivă 60: vernisa < vernisaj, aniversa < aniversare, bâlbă < bâlbâi, alint < alinta, licăr < licări, tăgadă < tăgădui, etimolog < etimologie etc. În cadrul derivării sunt valorificate diferite tipuri 61 de sufixe, respectiv prefixe care aduc radicalului un plus semantic 62
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
manifesta numai de dincolo de Cortină, din lumea capitalistă, dar și din cadrul pactului Însuși, prin comportamentul și atitudinea extrem de dură a sovieticilor. Adesea se susține teza conform căreia România a fost unul dintre „dizidenții” blocului comunist, În sensul În care dictatura ceaușistă a fost mai degrabă orientată către relațiile cu Occidentul și cu statele din Lumea a Treia. În plus, este foarte răspândită opinia conform căreia România s-a opus În nenumărate rânduri dictatelor Moscovei, ajungând chiar să adopte o politică sfidătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
decât de o transformare radicală În raport cu perioada de Început a secolului XX: relația strategică cu Moscova trebuia menținută, Însă acest lucru nu Însemna că România nu putea să implementeze o politică externă asertivă a propriilor interese naționale. Îndeosebi regimul național-comunist ceaușist a fost creditat pentru perioadele de distanțare diplomatică (dar rareori politică!) față de Moscova. Implicațiile relației sinuoase dintre București și Moscova, mai ales Începând cu anii ’60, s-a datorat faptului că poziția României În cadrul blocului sovietic nu era una privilegiată
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
rentabil, al guvernului, antidemocratic, antiopoziție. Sensul este limpede: scriitorii să facă doar literatură, cultură. Să nu se bage în politică. Adică: să nu se înscrie în partide de opoziție, să nu critice deschis guvernul. în același mod acționa și regimul ceaușist: scriitorii să se ocupe doar de literatură. Recent a avut loc și o polemică pe această temă chiar în paginile României literare. Este absolut evident că G. Dimisianu avea dreptate. 2) Pe o treaptă ascendentă, mai înaltă, se află refuzul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aproape toți scriitorii echivoci, oscilanți, prudenți, calculați au fost recuperați cu ușurință și recompensați de noul regim; care este proporția reală, în opera scriitorului, a poetului în cauză, a poeziilor de rezistență și a celor oficiale, delirant omagiale, cu elogii ceaușiste pe sute de strofe? în cazul Adrian Păunescu răspunsul vine de la sine ; care este proporția dintre sinceritate și oportunism, dintre rezistența spontană, sinceră și tentația constituirii dosarului invers, cu piese pentru orice situații? Căci e foarte restrânsă, de oportuniști ai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și amintiri din detenție și chiar politologie. Sunt, mai întâi, cazurile de pionierat, foarte bine cunoscute: Paul Goma și Bujor Nedelcovici. Dar nu poate fi omisă, în nici un caz, nici Cetatea totală, de C. Dumitrescu, prima critică sistematică a regimului ceaușist. Expediată și editată inițial în Franța, apoi în emigrație, ea a avut în străinătate trei ediții. Uneori apar și mici elemente de adevărat roman polițist. Că Secu știa absolut tot este un mit. Astfel, amintirile Cinci ani și două luni
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
inițiativa și prin eforturile lui Mircea Handoca. Textul său introductiv are însă nevoie de unele dezvoltări și precizări. Exact în esență, el nu putea intra în unele detalii și analize. Adevărat document de epocă de cultură paralelă în plină perioadă ceaușistă , corespondența lui Mircea Eliade a fost salvată printr-o pură întâmplare. Un rol l-a jucat și întâlnirea mea, în trenul Cluj-București, cu G. Stempel, Directorul Bibliotecii Academiei Române, cunoscut de mult. Din motive pe care le voi evoca mai jos
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și să-l înțelegem. Nu este prea ușor. Dintr-o destul de lungă frecventare, după mai multe convorbiri directe și schimburi epistolare, mi-am format convingerea că el era dispus să meargă departe, chiar foarte departe, în colaborarea sa cu regimul ceaușist. Nu poate fi însă vorba, în acest caz, nici de acuzare, nici de apărare: Poziția mea este clară: colaborare culturală, neutralitate politică în relațiile cu țara (scrisoarea din 5 decembrie 1980, absolut esențială pentru precizarea atitudinii lui M. E.). Ca
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
international franco italo-roumain, 9-10-11 mai 1984. Universită de la Sorbonne Nouvelle, Paris III, pp. 137-140. 9. Cetatea totală. O carte uitată Nu știu dacă poate fi vorba de o omisiune voită. Cea mai bună, sistematică și acută critică a sistemului totalitar ceaușist, publicată până acum, nu este încă amintită la noi de nimeni. Nici în presa scrisă, nici în cea vorbită. A fost discutată la Europa liberă, dar de mult, apoi s-a așternut tăcerea. Este vorba de Cetatea totală în versiune
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de polemist ideologic, sobru și de bună calitate. Subtitlurile capitolului sunt edificatoare și ele subliniază ideile principale: Cultura mumificată și brigăzile de agitprop. Dublul limbaj, Propaganda și stereotipia dinamică, Clocitoarele de stat, Miracolul explicabil. Toate mecanismele culturii totalitare de tip ceaușist sunt analizate și demontate unul după altul. Măcar acest text ar trebui tradus și supus unei dezbateri cât mai largi în publicațiile noastre noi și libere. Schema culturală a totalitarismului ceaușist este binecunoscută: cultura de masă, riguros dirijată și controlată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
stat, Miracolul explicabil. Toate mecanismele culturii totalitare de tip ceaușist sunt analizate și demontate unul după altul. Măcar acest text ar trebui tradus și supus unei dezbateri cât mai largi în publicațiile noastre noi și libere. Schema culturală a totalitarismului ceaușist este binecunoscută: cultura de masă, riguros dirijată și controlată, pur propagandistică și represivă. Ea este o derivație a tezei leniniste a celor două culturi, interpretată în stil festivist, grotesc și terorist. Totul pus sub emblema cultului personalității. La data redactării
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ca și în cea culturală și artistică. De unde al doilea aspect al culturii totalitare: caracterul propagandistic, îndoctrinarea sistematică, educația zisă patriotică, politizarea întregii culturi, citatele rituale și manipulările grosolane de texte, fapte și date istorice. A gândi în același timp ceaușist, naționalist și marxist, într-o sinteză grotescă ce va trebui într-o zi analizată pe larg, a fost obiectivul principal generalizat în proporții de masă. învățământul ideologic a fost expresia cea mai caracteristică a acestei operații de spălare a creierelor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de eroisme: unul sublim, spectaculos, al marilor gesturi și sacrificii, și un altul modest, cotidian, obscur, adesea anonim, al sacrificiului și mortificării zi de zi. Iar acesta a existat într-o măsură, orice s-ar spune, și pe durata dictaturii ceaușiste. în edituri și redacții și chiar în unele instituții centrale de cultură. Nu la nivel de conducere, firește, ci la unii redactori și funcționari de rang mediu și mai ales inferior, care, nu o dată, au salvat destule situații dificile. Evident
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mediu și mai ales inferior, care, nu o dată, au salvat destule situații dificile. Evident, cu prețul unor simulări și duplicități. Rezistența culturală, câtă a fost, în această zonă ea a constituit verbi gratia o realitate. Care era esența regimului cultural ceaușist? La suprafață, el devenea tot mai rigid, mai absurd, mai totalitar. Dar în interior, în subteran, el devenea tot mai șubred și mai nesigur de sine. Funcționa mai ales o serie întreagă de relații personale și complicități, de toleranțe tacite
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
luciditate, chiar dacă rapid, întreaga situație. Acceptând, în esență, această caracterizare, ea cere totuși unele completări și nuanțe. Căci imediat se pun două întrebări acute, care, oricât de brutale ar fi sau ar părea, trebuie totuși puse: 1. de ce regimul totalitar, ceaușist, l-a tolerat totuși pe Constantin Noica? 2. în ce forme s-a manifestat, din partea regimului, această toleranță? întrebări foarte dificile, într-adevăr, căci ele ridică încă un foarte mare și dureros semn de întrebare: ce preț să spunem metaforic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
supervizat (să ne amintim doar de... microfoanele din vilele de la Păltiniș și de mutarea intempestivă a filozofului într-una mai... adecvată). Două au fost, după noi, punctele esențiale imediate de contact, de convergență și colaborare dintre Constantin Noica și regimul ceaușist. Cel dintâi probabil determinant, fundamental privește orientarea naționalistă a studiilor sale, numeroase și pasionate, pe tema ființei românești și a limbii române, publicate după eliberare. Nu insistăm acum asupra tuturor complexelor și preconceptelor care animă aceste cercetări-eseuri. într-o mare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Constantin Noica, în astfel de situații, nu era cum de altfel și credem departe de o astfel de concepție. O totală roza vânturilor morală... Care erau, în concluzie, dilemele morale și sociale concrete ale oricărui om de cultură sub regimul ceaușist, considerând mereu reacțiile lui Noica drept tipice, reprezentative și simbolice? El se afla, pe scurt, în fața unei triple alternative: 1) conformism integral, total, servil atitudine extrem de răspândită; 2) refuzul oricărui conformism și compromis eroic, extrem de rar, cu rezultat direct: tăcerea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ca și cum aspirația noastră europeană s-ar fi redus doar la buna sa stare. în realitate, Europa a reprezentat mult mai mult și mai multe pentru noi, cei care am scris și cărți și studii cu titluri declarat europene sub regimul ceaușist: cultură, libertate, creativitate, sistem de valori umaniste. Dar și mai bizară este includerea acestui text în fruntea unei cărți, editată însă doar în versiune germană, deci numai pentru export: De dignitate Europae. Nu analizăm acum deloc ideea europeană în concepția
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Iar această cultură paralelă, prin faptul că nu era oficială, nu era dirijată central, nu cultiva deloc valorile propagandistice marxist-ceaușiste, ci clasice, fundamentale, umaniste, a fost, în mod indirect, și una de opoziție și chiar de rezistență 24. Aparatul cultural ceaușist a tolerat-o la limită, din motivele expuse mai sus. Problema capitală pentru Noica și discipolii săi era deci următoarea: ce și cum se poate face ceva, cultural vorbind, în condițiile date? Explicarea esențială a acestei atitudini este, după noi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acest caz? Cultul afectiv, cvasi-mistic, al magiștrilor, cărora li se iartă totul, nu reprezintă, în nici un caz, o atitudine a conștiinței critice. Amicus Plato... Constantin Noica a fost, după noi, victima culturală cea mai notorie și mai tipică a regimului ceaușist. Pe termen scurt, compromisul său ni se pare evident. Dar pe termen lung, în perspectivă istorică, el a fost, în linii mari, pozitiv, benefic. El oferă, într-un sens, chiar norma tuturor cazurilor de colaboraționism cultural cu regimul. Dar imediat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fel, cu oarecare atenție. Străbatem o zonă cel puțin neplăcută, pentru care avem nevoie de multă luciditate și de mult calm. De foarte mult calm. De spirit critic și analitic în același timp. 1. Iată o primă evidență: regimul stalinist ceaușist a fost cel mai dur dintre toate țările din Est. Poate doar Albania să ne fi întrecut. El a instaurat constrângerea și teroarea la scară națională, tot mai perfecționate și în proporție de masă. Frica, oribila frică, dar atât de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi numărați pe degete. Poate fi condamnată, pe de altă parte, întreaga literatură publicată sub regimul comunist și salvați doar câțiva puri? Greu de spus. De decis, mai ales. Ce atitudine a caracterizat imensa majoritate a creatorilor români sub regimul ceaușist? într-un fel, se cauționa, într adevăr, în exterior, mai mult sau mai puțin aparent, o situație considerată ca ireversibilă. în interior, totuși ea era refuzată, cu mai multă sau mai puțină convingere. Și există un test absolut infailibil al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]