2,037 matches
-
Sburătorul”, „România nouă” (Cluj). Titlul Zări senine circumscrie un spațiu liric dominat de dorința de înălțare „din lumea veșnicelor patimi”, de aspirația spre edenul florilor și al luminii. Starea poetică este aproape echivalentă cu o baie de imagini campestre și celeste, debordând de încântare vizuală și auditivă, e o comuniune cu natura. Beatitudinea trăirilor senzoriale face ca lucrurile să își piardă corporalitatea și să fie percepute ca niște emanații de energie care se pot contopi cu lumina divinității. Totul devine plutire
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
care le instrumenteaz). Despre predispusele legi ne întreb)m: ,,Sunt ele adev)rate?”. În leg)tur) cu teoriile, ne întreb)m: ,,Cât de mare este puterea lor explicativ)?”. Teoria newtonian) a gravitației universale a furnizat o explicație unificatoare a fenomenelor celeste și terestre. Forță ei const) în num)rul de legi și generaliz)ri empirice anterior disparate, care ar putea fi subsumate într-un sistem explicativ, precum și în num)rul și domeniul noilor ipoteze desprinse din teorie sau sugerate de ea
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
și pentru chestiunile ce urrmează a fi atinse studiile enumerate aici pot fi consultate cu folos: P. Alfaric, L’évolution intellectuelle de Saint Augustin: I. Du manichéisme au néoplatonisme, Nourry, Paris 1918; R. Bodei, Ordo amoris. Conflitti terreni e felicità celeste, Il Mulino, Bologna 1991; Ch. Boyer, Christianisme et néo-platonisme dans la formation de Saint Augustin, Officium Libri Catholici, Romae 1953; M. Bettetini, La misura delle cose, Rusconi, Milano 1994; K. Flasch, Agostino d’Ippona. Introduzione all’opera filosofica, trad. it
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisă probabil în 437; însă identificarea rămâne conjecturală. Protagonistul dialogului (interlocutori: A și B) explică faptul că Logosul s-a supus operațiunii de naștere după trup de către o femeie, rămânând în același timp ceea ce era, adică o entitate de origine celestă, superior întru totul, pentru că e Dumnezeu, chiar și prin trup. Cine nu acordă Mariei titlul de Theotokos neagă, în realitate, calitatea de Dumnezeu și Fiu a lui Cristos. După ce a devenit om, asupra Logosului acționează limitările specifice condiției umane; nici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cupola Bărăganului, București, 1979; Scarabeul sacru, pref. Romulus Vulpescu, București, 1979; Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte, București, 1980; Ierbarul amorului. Blazoane, imnuri, elegii, sonete, Iași, 1981; Inventar celest sau Taraba marelui talcioc cu hârburi strânse la un loc sau Turnanta frescă picarescă, București, 1982; Dacica, pref. Alexandru Balaci, București, 1984; Cetatea de sidef, București, 1985; Olympia (în colaborare cu Virgil Ludu), București, 1985; Turmele soarelui, pref. Mihai Ungheanu
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
nou la forma fixă, încălcând însă regula la nivelul versului, diversificând metrica, oscilând între dodecasilab și monosilab. În Zilele, vârstele, anii. Mărturii despre mine însumi (1985) revine motivul somnului, poetul retrăiește acel „dor de spații închise”, dar și fascinația lumilor celeste, evocând cu o naivitate bine simulată lumea copilăriei. Antologia Poeme (1986) e tipărită postum. Într-un ciclu de inedite, meditația asupra timpului necruțător se înfățișează ca o premoniție a trecerii în neființă. Ciclul 1907 - epopeea țărănească nu se înscrie, cum
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
Mozaic, 177-179, 185-187; Natalia Cantemir, George Lesnea, traducător al lui Pușkin, CRC, 1972, 12; Rotaru, O ist., II, 553-557; Andriescu, Disocieri, 125-132; Teodor Vârgolici, Aspecte istorico-literare, București, 1973, 282-283; Crohmălniceanu, Literatura, II, 187-190; Piru, Poezia, I, 99-103; Horia Zilieru, Sufletul celest al poetului, CL, 1977, 3; Grigore Ilisei, Cu George Lesnea prin veac, Iași, 1977; Mariana Stescu, George Lesnea. Bibliografie, Iași, 1977; Maftei, Personalități, IV, 151-156; Leon, Umbre, V, 205-219; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 236-238; Dicț. scriit. rom., II, 740-741; Faifer
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
spre o lume fără margini/ Deasupra cărora serafii cântă-n mâini cu stele/ [...] Mângâie-mi pe veci auzul cu glasuri cerești/ Și ochii să se-mbete de arderea albastră/ a lemnului sfânt”), se regenerează, oracular, prin cosmogonii, în care între celest și mitica „mumă” htonică nu se înregistrează nici o fisură și în care aventura simbolică e echivalată cu căutarea graalului, ca în Început („Deasupra lor bolțile veciei se arcuiesc,/ Plouând flori albe, presimțiri de rod,/ Și tot ce-ncepe până recunoaște
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
și pentru chestiunile ce urmează a fi atinse studiile enumerate aici pot fi consultate cu folos: P. Alfaric, L’évolution intellectuelle de Saint Augustin: I. Du manichéisme au néoplatonisme, Nourry, Paris, 1918; R. Bodei, Ordo amoris. Conflitti terreni e felicità celeste, Il Mulino, Bologna, 1991; Ch. Boyer, Christianisme et néo-platonisme dans la formation de Saint Augustin, Officium Libri Catholici, Romae, 1953; M. Bettetini, La misura delle cose, Rusconi, Milano, 1994; K. Flasch, Agostino d’Ippona. Introduzione all’opera filosofica, trad. it
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-o în epistola 67, scrisă probabil în 437; însă identificarea rămîne conjecturală. Protagonistul dialogului (interlocutori: A și B) explică faptul că Logosul s-a supus nașterii dintr-o femeie, rămînînd în același timp ceea ce era, adică o entitate de origine celestă, superior întru totul, pentru că e Dumnezeu, chiar și prin trup. Cine nu acordă Mariei titlul de Theotokos neagă, în realitate, calitatea de Dumnezeu și Fiu a lui Cristos. Devenind om, asupra Logosului acționează limitările specifice condiției umane; nu exista alt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
senzații și sentimente și fiind atât de diverse reprezintă mulajul acestei poezii. Exemple care să sprijine această apreciere pot fi găsite în toate acele trei secțiuni. "[...] vad, brusc Văd, sîntem flăcări/ flăcări pâlpâitoare răsucite de vânt" (p. 14), "un sânge celest de imagini o lavă spectrală unde urcă artezian în cascade populații tinere" (p. 68), "cum să sângeri într-o existență supusă imaginii" (p. 96). Reținem prezentarea bisericii brâncovenești înfățișată "ca un acvariu de sticlă verde albastră" (p. 40): Și înăuntru
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
impactul unghiului de privire sau sub acela, impalpabil, al luminii. Brâncușianismul lui Jacobi stă în puritatea expresiilor sale și în fascinația, aproape magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale. Dar dincolo de formele individuale, de lucrările sale obiect, artistul visează lumi integrate, retroversiuni edenice sau provocări dadaiste; el imaginează construcții-receptacul pentru lumea elementară, pentru aer și pentru lumină, pentru apă și pentru mișcările eoliene. Pînă și chipul
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
observația și să-și ordoneze formele, o plasează, oarecum, în vecinătatea creatorilor de arhitecturi cromatice din categoria lui Teodor Moraru. Dar spre deosebire de acesta, care lucrează cu materie grea și cu derivatele unor erupții telurice, Vasilica Chifu rămîne permanent în orizontul celest și creează imagini a căror unică rațiune este starea de levitație. În această magmă diafană, plină de tensiuni interioare și pîndită etern de riscurile dezintegrării și ale resorbției în adînca beznă inițială, se regăsesc, asemenea vieții în virtualitatea seminală, toate
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale spiritului. S-ar părea că înlăuntrul lui vibrează diapazonul celor zece sfere muzicale celeste, trăind în el însuși fără tăgadă tristețile omului și ale omenirii. Și dacă totuși, în anumite momente de inspirație el ne spune ceva, acel ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar fizionomia, psihologia, gestica și expresia afectivă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
de piatră, Ironii sentimentale, Sbucium sufletesc - și alegerea unor imagini „luminoase” - cer, alb, stări sufletești diafane, idei morale înalte, patriotism, trecut glorios, flori, păsări etc., ca în ciclurile Eroilor neamului, Reînvieri istorice, Patriei, Strămoșilor, Pasteluri, Tablouri fără ramă. În spațiul celest e plasată și „zeița visurilor”, iubita eterică, văzută ca o apariție miraculoasă. Nuclee și formulări convenționale sunt risipite într-o masă de textualizări improprii și confuze, într-un limbaj sărac, cu construcții uzate sau plate. După două cărți insignifiante de
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
stenică, aspiră să depășească starea de morbidezza sau de spleen, așa încât textele rămân dominate de „țâșnirea vulcanică” și de „clocotul de pasiune” (Octav Șuluțiu). Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea poetului frenetic-vitalist chemat, ca perihelicul Al. Macedonski, de zboruri spre luminile celeste: „Aici e numai luptă aspră pentru soare. / În fiecare lacrimă din vis se zbate / Chemarea înălțimilor nemuritoare”. Unele poeme anticipează patosul vânătorilor de himere din baladele poeților Cercului Literar de la Sibiu. Poezia - tematizată în câteva piese cu aspect de artă
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
stările de extaz. Redăm În continuare acest fragment: „Există clipe, nu durează decât cinci sau șase secunde, nu mai mult, când simți brusc prezența armoniei veșnice, deplin atinse. Nu e ceva pământesc; și nu În sensul că ar fi ceva celest, ci În sensul că omul, În Întruparea lui pământească, este incapabil s-o suporte. Trebuie să se transforme fizicește sau să moară. Este un sentiment clar și indiscutabil. Ai brusc senzația că simți natura În toată plenitudinea ei și te
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Îndemna Înspre Orient, spațiu În care a viețuit primul om menționat În istorie și loc din care, pentru prima dată, cultura și-a răspândit cărările, unde arta și știința au Înflorit pentru Întâia oară; tot de aici religia, lumina noastră celestă, a Început să-și reveleze căile. Patriam fugere, peregre proficisci. Autorul pleacă de acasă (Brașov, În Transilvania) În 1815. Călătorie la Constantinopoltc " Autorul pleacă de acasă (Brașov, În Transilvania) În 1815. Călătorie la Constantinopol" Am părăsit Transilvania și orașul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
plus le reconnaître comme sien.” Paolo Rossi, Clavis universalis, traducere de Patrick Vighetti, Paris, Jérome Millon, 19932, pp. 5-6 „Cândva, ochiul nostru din frunte trebuie să fi văzut ceva nebunesc, un foc neașteptat și obscen, un vânt orbitor, un peisaj celest intolerabil. De atunci s-a retras tot mai mult sub pleoapa groasă a encefalului, iar azi fosta floare a soarelui din fruntea noastră de fii ai luminii mai e doar un bob de mazăre atârnând În scrotul ei de os
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al lui Rönnow din 19293 (nu și nota indiană de peste un deceniu a lui Mänchen-Helfen4). În anumite texte tibetane, Oceanul Laptelui, bunăoară, se află la nord de muntele Sumeru, și acolo e localizată Svetadvșpa, În timp ce Ïambhala apare undeva pe harta celestă a Turkestanului (destul de discentrică față de Tibet), și amândouă sunt spațiile favorite ale magicienilor vidy³dhara, Înveșmântați În alb5. Cu un alt ochi, mult mai critic, Eliade afirmase că aceste ținuturi „trebuie considerate mai degrabă ca o tradiție mitică, a unor locuri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai senzuale, dar oricum naive și edulcorate, pastelurile, respirând un aer bucolic, îl apropie de V. Alecsandri. E un temperament labil, când contemplativ, când exaltat, cu frecvente pendulări între euforie și deznădejde. Există în stihurile sale o tensiune către adâncimile celeste, o chemare, străbătută de un fior de neliniște, a altor orizonturi. Gustul pentru exotic își are aici una din surse. Leul, cu un peisaj saharian conceput în maniera lui Leconte de Lisle, La Polul Nord, desfășurând priveliștea feerică a întinderilor de
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
Geometria zăpezii, Timișoara, 1993; Baricada cu îngeri, Timișoara, 1994; Dragoste și alte păsări de pradă, Timișoara, 1996; Ziua tip vagon, Timișoara, 1996; Cavalerul după-amiezii, Timișoara, 1998; Noaptea orgoliilor, Timișoara, 1999; Rugă însângerată, Timișoara, 1999; Biblioteca de zgomote, Iași, 2000; Pădurile celeste, Deva, 2003. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; Radu Ciobanu, Ucenic la pasărea cerului, T, 1995, 9; Alexandru Spânu, „Baricada cu îngeri”, LCF, 1995, 16; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante, DL, 1995, 16; Vasile Dan, Un poet
SCOROBETE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
literaturii orale. Cazul Mărie sau Despre frumos în cultura orală, structurată pe analiza unor descântece, colinde, paremii și basme, este o carte despre apariția frumuseții (nașterea Afroditei), despre mituri (mitul apei, legenda focului), estetica elementelor (frumusețea naturii, frumosul uman), peisaje celeste, peisaje terestre, modele de frumusețe și portrete eroice, geografia imaginară a iadului, geografia raiului, aceasta - aparent mai săracă - confirmând constatarea esteticii generale „cum că frumosul este mai uniform decât urâtul”. Alte considerații privesc râsul și obiectul comic, tipologia obiectului comic
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
3), și din neo eneoliticul carpato-balcanic ( Bilcze Zlote Ucraina, Tîrgu Ocna-Podei, Neamț) (fig. 10/1, 2). După opinia noastră, umanizarea elementului uranic - taurul, s-a făcut pentru prima dată în cadrul artistic și religios al comunității de la Ruginoasa-Iași, prin umanizarea taurului celest, așa cum a fost pictat pe vasele cu reprezentări tipice (fig. 10/4) (V. Chirica, M.-C. Văleanu, 2008). Așadar, așa cum apreciază și J. Cauvin (1997, p. 48), „il y a deux figures symboliques dominantes, la Femme et la Taureau, qui
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
sufletului, despărțit irevocabil de tărâmul eteric al ideilor, nu îi mai rămâne decât să învețe „să zboare de sus în jos” și să se „joace de-a morții peste vii”, într-o încordare supraumană de a păstra scânteia originii sale celeste în „noaptea înaltă” a închisorii materiei. De aceea, ființarea sa evită să lase urme în istorie („Pietre n-am lăsat și nici lemn, nici cui”), ocolind modelul christic al suferinței și răstignirii și refuzând suveran ispita amestecului cu o lume
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]