7,041 matches
-
complexa ecuație chirurg-pacientă, anestezist-anesteziată, iubit-iubită. Intrarea pacientei în și ieșirea din starea de anestezie generală profundă (provocată de eter) sunt descrise de prozatoare în cele mai mici detalii. Lovinescu a apreciat literatura feminină a Soranei Gurian. În agendele literare ale cenaclului „Sburătorul" aprecierile pretențiosului critic privind nuvelele citite de prozatoare la sfârșitul anilor '30 sunt mai mereu superlative: „debutează excelent", „talent!", „nuvelă admirabilă", „3 nuvele extraordinare", „mare succes", „3 nuvele admirabile" etc. Nu o dată Lovinescu a sprijinit-o și public, nominalizând
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
explicații, m-au molestat și m-au împins brutal pe ușa unei dube cu geamurile zăbrelite. N-ar fi nimic de adăugat în plus. De altminteri, lumea se mai schimbă." (p. 77) Se schimbă, din păcate, după a treia povestire (Cenaclul din Matache), și aura personajelor lui Constantin Mateescu. Din tinere, energice și imprevizibile, acestea devin tot mai concesive sau mai degenerate. Ultimele bucăți reprezintă o galerie de portrete ale unor foști nomenclaturiști, toți afectați de grave perturbări de memorie. E
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
era pe aproape, șeful unei brigăzi de utilaje grele, care avea în dotare un caterpilar... Costică îl simpatiza pe „nebun". Cică făcea și poezii și i le citea lui Miron, pe ascuns, iar Miron îl lăudase, și-l luase în cenaclul lui proletar, și lespedea fu scoasă în cele din urmă din apa Teleajănului și cărată cu caterpilarul până la livada poetului orașului și instalată ca podium al Cenaclului local. Biruința asupra „stâncii" rostogolită din Teleajăn până în mijlocul micului regat faraonic, luând
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
citea lui Miron, pe ascuns, iar Miron îl lăudase, și-l luase în cenaclul lui proletar, și lespedea fu scoasă în cele din urmă din apa Teleajănului și cărată cu caterpilarul până la livada poetului orașului și instalată ca podium al Cenaclului local. Biruința asupra „stâncii" rostogolită din Teleajăn până în mijlocul micului regat faraonic, luând efortul de la capăt - cum spune legenda -, pe când zeii de sus se tăvăleau de râs... Trebuia să-l răsplătesc, așadar, pe acest SISIF norocos. Să-i aduc un
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
Din cele treizeci și unu de nume incluse acolo, au rămas aici douăzeci. Cărora li se adaugă două, al lui Gheorghe Crăciun (probabil ca teoretician al poeziei, în Aisbergul poeziei moderne) și cel al lui Nicolae Manolescu (ca mentor al Cenaclului de Luni). Unde sunt ceilalți unsprezece, nu e cazul să ne întrebăm. Specia interviului se află, dintotdeauna, sub zodia accidentalului. Presupune șansă, presupune o chimie specială între cel care întreabă și cel care răspunde. În sfârșit, multe asemenea imponderabile. Cu
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
e chiar așa ușor de acceptat. Pe de altă parte, în ansamblul cărții, întrebările capătă, prin repetiție, un aspect de chestionar. Ceea ce devine, în pofida tuturor posibilelor explicații, obositor. Sigur că modul în care au luat contact toți acești poeți cu Cenaclul de Luni (sau, pentru cei care, din diverse motive, nu l-au frecventat, măcar cu mitul Cenaclului de Luni) e crucial într-un demers referitor la poezia generației optzeci. Dar când problema revine și revine, la pachet cu aceea despre
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
un aspect de chestionar. Ceea ce devine, în pofida tuturor posibilelor explicații, obositor. Sigur că modul în care au luat contact toți acești poeți cu Cenaclul de Luni (sau, pentru cei care, din diverse motive, nu l-au frecventat, măcar cu mitul Cenaclului de Luni) e crucial într-un demers referitor la poezia generației optzeci. Dar când problema revine și revine, la pachet cu aceea despre rolul antologiilor, în fiecare interviu, parcă astfel de amănunte încep să-și piardă din interes. Nu vreau
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
adaugă două-trei nume. De care, bineînțeles, n-a auzit nimeni. Dar de care, iarăși bineînțeles, ar fi trebuit să audă toată suflarea cititoare. Dacă faptul nu s-a întâmplat, spun gălăgioșii fără simbrie, de vină sunt în primul rând membrii Cenaclului de Luni, adică bucureștenii, care ar fi monopolizat în folos propriu o mișcare cu mult mai întinsă, mai diversă și, evident, mai solidă valoric. Mi-a fost dat să citesc, nu mai știu exact unde, că, în realitate, generația optzeci
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
o reușită ediție a Atelierelor Vorba Vine inițiate de Cosmin Ciotloș cu studenț ii Facultății de Litere din București. Este un cerc de lectură care-i reunește pe unii dintre cei mai promițători tineri autori și care amintește de legendarul Cenaclu de Luni. Invitatul ediției a fost Gabriel Chifu. Au citit versuri Ana- Maria Lupașcu și Alexandru Cotiac, două nume ce se cuvine a fi reținute. Între vorbitori, foarte bun a fost criticul Răzvan Voncu, un participant permanent la aceste dezbateri
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
un topograf pedant-duios, gata să alunece și în detalii inutile pentru cel nesituat în aceeași dispoziție memorativă. Tenta autobiografică e acum mai accentuată, tot așa ticurile povestirii ca ritual cu auditoriu. Străzi, localuri și grădini de vară, biserici, școli, reviste, cenacluri, spectacole, personaje (nume sonore ale scrisului transilvan, într-un album virat abil din sepia în culori apăsate, cu valorări tari, iuți, pitorești), chiar o mică antologie de versuri și texte teoretice apărute în „Steaua” sunt toate revărsate în pagină, uneori
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
întinse, într-un comentariu al textului muzical. Se configurează, astfel, triada zeităților tutelare ale singurătății poetului: Biblioteca, Femeia și Muzica. Aceasta din urmă este rareori consumată în public, în concerte simfonice la Piatra Neamț, la spectacolele unor formații rock sau la Cenaclul Flacăra. Cel mai adesea, însă, poetul ascultă discuri la el acasă, singur sau în compania unei muze feminine, cărei îi face, pe lângă daruri și instrucție literară, și educație muzicală... Aurel Dumitrașcu nu este critic muzical, dar nici nu se lasă
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
el și mai ales eram la curent cu „ispărăvile” lui. Iar una dintre ele, în special, a revigorat vechile legături. La multiplele preocupări pe care știam că le are (traducător, editor, gazetar, redactor la diverse publicații, organizator de festivaluri, de cenacluri etc.), poetul Petru Cârdu și-o adaugă și pe aceea de competent și pasionat om de teatru. Readuce la viață, în Vârșeț, în toamna lui 2003, Teatrul Profesionist Românesc din Voivodina, desfințat în 1956, după șapte ani de existență, și-
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
Corneliu Vadim Tudor este de părere că El a afirmat că a fost prieten cu Adrian Păunescu încă din copilărie. "Așa s-a întâmplat să ne împletească Dumnezeu drumurile. În 1964 ne-am întâlnit prima oară, la Cenaclul Nicolae Labiș, creat și condus de mentorul nostru literar Eugen Barbu", a spus președintele PRM. Vadim Tudor a arătat că, ulterior, s-au reîntâlnit în 1973, când Adrian Păunescu a preluat și a dus pe noi culmi revista "Flacăra", iar
C.V.Tudor: Moartea fratelui meu Adrian Păunescu, o grea pierdere pentru cultura naţională () [Corola-journal/Journalistic/49567_a_50892]
-
se întind pe 10 pagini din revistă (din 295!) fără a cădea în păcatul plictisului. Matei Vișniec se dovedește același intelectual atras de toate zările culturii: de la clocotul pitoresc al Bucureștiului și pînă la forfota elitistă a Parisului, de la atmosfera Cenaclului de luni și pînă la culisele Festivalului de la Avignon, nimic nu scapă ochiului vorace al dramaturgului român. Întrebat dacă în devenirea unui artist perseverența e mai importantă decît talentul, Vișniec dă un răspuns frumos, chiar dacă, hélas, nu atinge chestiunea: „Eu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
sistematizate. Nu e târziu (sau, în orice caz, nu e prea târziu) s-o facem acum. E vorba, întâi și-ntâi, de componență. În 1982, când apăreau Aer cu diamante și Cinci, generația optzeci (și promontoriul ei teoretic, reprezentat de Cenaclul de Luni) era deja o realitate sonoră în poezia românească a momentului. Cărtărescu, Coșovei, Iaru și Stratan debutaseră deja și erau recunoscuți, de criticii care contau, drept certitudini ale noului val. Ca și, din celălalt volum, Mariana Marin. Chiar dacă Romulus
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
și din vechiul regat, chiar și atunci când și unii și alții militează pentru înnoire: „...încet, încet s-au conturat și la noi (la Cluj, n.n.) elemente caracteristice pentru ceea ce eu numeam «noua poezie nouă», adică «generația ’80», fără tapajul din jurul Cenaclului de Luni bucureștean, mai «meridional» ca spirit”. Poate nici nu mai e nevoie să spun că între „nord” și „sud” Ion Pop alege poziția mediană, mereu bântuit, cum îi mărturisea odată lui Adrian Păunescu, de „o melancolie a echilibrului”.
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
contemporaneităț ii. Ar fi însemnat să-și asume o răspundere prea mare, ratificând o serie de autori care aveau încă de depășit, cum se zicea cândva, proba timpului. O singură excepție, dar o excepție semnificativă: generația optzeci. Mai precis: membrii Cenaclului Junimea, pe care profesorul l-a condus la Literele din București. (Desfășurat un timp concomitent cu Cenaclul de Luni, apoi rămas singur în peisajul vieții literare a capitalei). În ei, Crohmălniceanu a crezut dincolo de orice risc. După o serie de
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
care aveau încă de depășit, cum se zicea cândva, proba timpului. O singură excepție, dar o excepție semnificativă: generația optzeci. Mai precis: membrii Cenaclului Junimea, pe care profesorul l-a condus la Literele din București. (Desfășurat un timp concomitent cu Cenaclul de Luni, apoi rămas singur în peisajul vieții literare a capitalei). În ei, Crohmălniceanu a crezut dincolo de orice risc. După o serie de autori aproape indiscutabili, cum sunt cei citați mai sus, urmau, sub un titlu cu rezonanțe clasice (Amintiri
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
26 mai 2012, notarea unor ferme opțiuni etice prilejuite de dezvelirea unui bust al poetului Adrian Păunescu în Grădina Icoanei din București: „Nu un bust al lui Ion D. Sîrbu sau al lui Radu Petrescu, ci al vajnicului patron al Cenaclului Flacăra. Nu unul al lui M. Ivănescu sau Leonid Dimov, ci al trubadurului la balcoanele lui Nicolae și ale Elenei Ceaușescu. Nu unul al lui N. Steinhardt sau Petru Creția, ci al unui bard al comunismului crepuscular, căruia se străduia
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
oprește pe larg Ion Bogdan Lefter decriptează zecile de esopisme disimulate în versuri (și mai ales în bonusul dramatizat care e varianta cântului al unsprezecelea). Despre acest traseu pomenește și Ovid S. Crohmălniceanu în Amintirile sale deghizate atunci când rememorează ședințele cenaclului Junimea în care epopeea a fost citită pentru prima oară. Cel de-al treilea, biografic, sugerat tot de Lefter, dar lăsat cumva în suspensie în finalul cronicii din „Contrapunct” (intitulată, foarte potrivit, În Levant, citind Levantul) s-a reactivat în
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
Adina Dinițoiu Criticul literar și profesorul Ovid S. Crohmă lniceanu se stingea în 2000 la Berlin, după aproape un deceniu de autoexil (cum făcuse, altădată, și Caragiale). Pentru cei mai tineri, fusese, în anii ’80, și chiar mai devreme, mentorul cenaclului „Junimea”, pe care-l preluase în 1971 la Facultatea de Litere din București și care a avut o viață lungă, până în 1990. Aici, într-o atmosferă de emulație, pregătire teoretică excelentă și mult umor, s-au format prozatorii optzeciști - în
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
și a literaturii oficiale în epoca dogmatismului ideologic. Marcat, în anii ‘50, de un început de carieră literară sub auspiciile marxismului și ale ideologiei comuniste oficiale, Crohmălniceanu revine asupra acestor poziții de tinerețe, devenind un sprijinitor puternic al tinerilor de la cenaclul „Junimea”, un spațiu, în fond, de libertate intelectuală și critică și adesea de subminare ironică și umoristică a discursului oficial. Cu ampla lui sinteză Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale, el devine unul dintre cei mai importanți istorici
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
altfel spus „înclinația spre masculinizarea obiectului erotic” (vizibilă, aflăm, chiar și în corespondența intimă a criticului cu soția sa, Alice). Recunosc că pe mine m-a interesat în mod special capitolul „Amintiri de la Junimea”1, în care memorialistul reface istoria cenaclului - o „veritabilă patimă” - pe care l-a condus vreme de aproape 20 de ani și face portrete literare și umane tinerilor - pe atunci - optzeciști, în ordinea în care l-au impresionat prin talentul lor literar. Dar spațiul nu-mi permite
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
cărții, îngrijită și prefațată de Ioana Pârvulescu, excelentul portretist Crohmălniceanu (Croh, cum îi spuneau cenacliștii) are parte el însuși, în prefață, de un portret memorabil, de „personaj de roman”, schițat de fosta sa cenaclistă. 1 În ediția din 1994, titlul cenaclului e scris între ghilimele și cred că așa ar fi fost mai potrivit să rămână și în ediția a doua, dat fiind că numele cenaclului condus de Crohmălniceanu (inițial de George Ivașcu) face trimitere, de gradul al doilea, la gruparea
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
de „personaj de roman”, schițat de fosta sa cenaclistă. 1 În ediția din 1994, titlul cenaclului e scris între ghilimele și cred că așa ar fi fost mai potrivit să rămână și în ediția a doua, dat fiind că numele cenaclului condus de Crohmălniceanu (inițial de George Ivașcu) face trimitere, de gradul al doilea, la gruparea maioresciană. Titlul capitolului lui Crohmălniceanu trimite complice la cartea omonimă a lui Gh. Panu, care evocă întîmplări de la Junimea lui Titu Maiorescu. Notă: Vezi și
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]