6,424 matches
-
aerul din jur Se umple de mireasma ei divină. Ca sângele pe care-l port sub tâmplă, Ca o taină ce nu poți s-o spui, Cerneala mea nu-i o cerneală simplă Și nu e la îndemâna orișicui... Referință Bibliografică: Cerneala mea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1701, Anul V, 28 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CERNEALA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340125_a_341454]
-
Clubul Dante - sunt obligați să părăsească salonul literar și să bată la porțile iadului. Cine a păcătuit nu poate fi sigur că va scăpa cu viață. Așa cum remarca James Russell Lowell în roman, în vreme ce ei îl tălmăceau pe Dante cu cerneală, altcineva o făcea cu sânge. „Violența este dovada puterii literaturii, a modului în care cuvintele ne pot scăpa de sub control.“ În mod evident, criminalul lui Pearl îl ia drept ghid pe Dante. Inițial crimele nu par a avea o legătură
Matthew Pearl: Clubul Dante. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339334_a_340663]
-
un sărut. Perpessicius numește acestă perioadă, epoca veroniană, când poetul scrie cele mai frumoase poezii de dragoste, închinate Veronicăi. Pe o filă din “Amartalon sotiria”, manuscris popular din colecția sa, procurat de la botoșeneanul Costache Vasiliu, poetul și-a însemnat, cu cerneală violetă, momentul fatal când și-a dat seama că o iubește puternic pe Veronica Micle. Ea îi dăruise flori, și poetul în cerul fericirii sale, o asemuia madonelor rafaelice.: “Ziua de 4/16 fevr. 1876 a fost cea mai fericită
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
am sărutat-o. Ea mi-a dat flori albastre pe care le voi ține în toată viața mea”. Cartea cu pricina a fost cerută de Mozes Gaster și Eminescu a șters însemnarea intimă, trecând peste ea cu penița muiată în cerneală, apăsând violent, satrăpungând aproape hârtia. Poetul încerca în acestă vreme, prin alegorii și prin detalii ce-o portretiza maiestos pe zeci de file de caiete, să-i arate Veronicăi cât de mult o iubește. Petru Rezuș o descrie astfel pe
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
cântăreț din patru strune pe care-bată-l Domnu !- El nu vede toate cele ; Din lăută două știe : Una-i dor și alta-i jale. » Aici s-a întors poetul din vâltorile politice ale timpului care i-au « smuls nervi și multă cerneală » să ia o gură de aer curat și să se odihnească. El avea să spună mai târziu, despre aceste meleaguri : Îmi tremură durerea-n gene Cum calc pe vechiul drum bătut... Natura aceea proaspătă în care a deschis ochii poetul
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
sare luminat, ca și cum abia acum ar fi auzit-o): Ce-a zis? Joi? 12? Ați auzit? A zis joi. A zis 12. Joi, joi, joi... E joi și e 12. Dați-mi o cretă! Dați-mi un creion! Dați-mi cerneală! Dați-mi să scriu! Scrie cu degetul pe jos, pe perete, în aer:) Joi 12 august, joi 12 august... Presimțeam eu, domnule! Îmi spunea inima. 12 august, 12 au... (entuziasmul îi scade subit, lasă cuvântul neterminat. [...] Pe urmă, cu totul
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
inspirației, despre lipsa „meseriei de scriitor” și a muncii. Idealul este scriitorul care să reprezinte o conștiință a timpului și a locului său. În plan secund, este interesant de reținut hobby-ul său de a scrie cu stilou și cu cerneală neagră. În calitate de conștiință a timpului său, dincolo de „viața ca o ... paradă”, scriitorul sesizează că la ora actuală „tocmai normalul ne lipsește (...) firescul, echilibrul și teama de ridicol”. Constatarea repetată este că în ciuda greșelilor și mentalității întârziate „viața merge înainte” (p.
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
mă cufund Doar șoapte o să împletască vântul Dar și pe ele am să le ascund... Așa ...să nu vă mai împiedicați De pasul meu, de vorba mea străină Ca fiarele înfometate-adulmecați Urmele vinovaților fără de vină... Astăzi te scriu iar cu cerneală gri Dar , oare-am folosit altă cerneală? Poemul meu cu răzvrătiri târzii, Poate-am să-ți cer vreodată socoteală! Referință Bibliografică: Poemul meu / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor
POEMUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340837_a_342166]
-
Dar și pe ele am să le ascund... Așa ...să nu vă mai împiedicați De pasul meu, de vorba mea străină Ca fiarele înfometate-adulmecați Urmele vinovaților fără de vină... Astăzi te scriu iar cu cerneală gri Dar , oare-am folosit altă cerneală? Poemul meu cu răzvrătiri târzii, Poate-am să-ți cer vreodată socoteală! Referință Bibliografică: Poemul meu / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate
POEMUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340837_a_342166]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > RĂMÂN Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Eu rămân la țărm de vise Și mă sprinjin de cuvinte, Prin seninul din cerneluri Las ferestrele deschise... Caii zburdă liniștiți Că e rost de primăvară, Ghioceii cei smeriți Sună clopotul de seară... Zburdă-n parcuri veselia Prin alaiul de copii, În palate, bucuria Te așteaptă să revii. Lasă grijile mărunte Și le vâră într-
RĂMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340957_a_342286]
-
de Damian Petrescu, 2014). REFERINȚE CRITICE ● „Atenție! Aici este uraniu!” (Nichita Stănescu) ● „Theodor Răpan, evoluând nespectaculos, dar sigur, se impune ca unul dintre poeții rafinați și discreți ai tinerei generații ... ” (Cezar Ivănescu) ● „Theodor Răpan e un poet adevărat față de care cerneala tipografi- că n-are cum să-și refuze licărul de tandrețe!” (Gheorghe Tomozei) ● „Oricum, de Theodor Răpan Poesia românească nu va scăpa!” (Artur Silvestri) ● „La Theodor Răpan este vorba de o însușire organică a tradiției, de o retopire proprie, originală
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
ne luăm angajamentul să urmăm întocmai indicațiile secretarului general al partidului nostru drag. Dio trebuie să se adune în fața foilor albe : Lucrarea scrisă la literatura română, examenul de bacalaureat. Începu să scrie. Cuvintele cugeau tumultos din stiloul plin ochi cu cerneala albastră a speranței . Istoria acestor urmași ai romanilor celor viteji și ai dacilor celor drepți este străbătută de la un capăt al ei la celălalt ca de un râu de sânge și de nori. Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (151) Referință
VIBRÂND LÂNGĂ INIMA ISTORIEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340975_a_342304]
-
într-un discurs poetic fascinant, dar la Florin Dochia emotivitatea trăirii se înscrie în limitele grandioase și geniale ale metaforei: Am gasit urechea lui van gogh în fântână lui duchamps, era udă de o apă albastră, ca și cum, copil fiind, vărsasem cerneală pe istoria artei moderne de la începuturi până în prezent. Acum e ca un tatuaj pe inimă, ca și când aș fi în armată, la infanterie, rătăcit în lanuri de grâu și de secara peste care corbii planează flămânzi. (ELEGIA 42) pe cînd la
POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
-
talent de povestitor, cititorul trecând dintr-una într-alta ca într-un labirint de povestiri. Povestirile vin cu detalii istorice relevante, dar și cu umor ceea ce adaugă o anume savoare lucrării (e.g. „o ștampilă nemțească făcută dintr-un cartof și cerneală”, „Da, domnule, Pierre Rosetti este francez” etc). Totuși, apar unele explicații redundante sau facile („alfabetul Braille (sistem de scriere pentru orbi, inventat de Louis Braille)”), repetări de informații uneori binevenite pentru reîmprospătarea memorie, alteori agasante, venite la prea scurt timp
SAU REALITATEA, MEMORIA ŞI DOCUMENTUL ISTORIC INTEGRATE ÎN ARMONIA CUVÂNTULUI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341417_a_342746]
-
de la capăt . Imaginația mă poartă pe aripile ei de vis . Uneori încerc să-mi imaginez o viață lipsită de culoare . Un fior de aprigă spaimă îmi bântuie gândul . Stiloul parcă refuză să mai scrie la dispariția ipotetică a albastrului din cerneală . Albastrul... acea infinită culoare ce învăluie valurile ce se lovesc cu putere de țărm . Acea culoare a văzduhului nesfârșit ce mi-a marcat întreaga-mi copilărie... Sau orașul ! Purpuriul razelor de soare la asfințit, pe care le-am sorbit din
UMBRE DE VINĂ de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341522_a_342851]
-
au ocupat locurile bine cunoscute, bunica care tocmai sosise de pe drumuri, fratele meu care uitase să își spele mâinile și dragul meu, tata. Acel tata, ce îmi citea gândurile înainte să le rostesc, ce alerga la școală după călimara de cerneală uitată în bancă scăpându-mă de păruiala mamei, care citea pe nerăsuflate”Magazin Istoric” pentru care uneori renunța la pachetul de țigări, tata, dragul meu tată, care ne trezea în fiecare dimineață de Crăciun cu”Ziurel de ziuă”, care colinda
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
Da, ți-am scris zeci de scrisori, cu până gândului și din cerneală sufletului. Ți-am scris și am să-ți scriu până la apusul vieții. Îmi împletesc din dorurile mele firele subțiri ale speranței. Gândurile mele ți le trimit zilnic,din seva amintirilor noastre. Îți păstrez palmele pe inimă mea și cu capul
SCRISOARE EXPEDIATA IN FIECARE CLIPA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341524_a_342853]
-
sunt omega ce-am rămas în prag aștept să vină seara mea frumoasă ca să scot stele din fântâni în cituri ruginite de amurg cu lumânări și cumpene pe cer ce se topesc în zorii care pier în seara asta de cerneală mi-apare umbra ta ca o petală cu cerul care are ochii tăi pierduți prin codri rătăciți prin văi răsăr dintr-un senin- doi aștri ce sunt ai inimii pilaștri cosânzeană cu umerii de platină mersul tău se clatină ca
STEAUA CARE PIERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342071_a_343400]
-
Daimonul și gândul inocent, primăvara din inima Depărtării, repetabila Deșertăciune, Măria Sa, Cuvântul și tropotul stelelor, cele ce sunt și cele ce trebuie să se-mplinească, buzele atinse de un gust neștiut, curajul rostirii, orașul în care își scrie Testamentul iubirii, cerneala Visului, troscotul, turlele bisericilor, cenotaful Speranței, liliacul și floarea de colț, măreția Poeziei, Apocalipsa! În setea de divin, de absolut, un singur topos concret se particularizează ‒ acela al nașterii Poetului: „salut cumpăna fântânii din comuna Balaci, Deliorman (de ea mă
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
robia de sine ... Ah, viață netrăită,/ nu te răscula împotriva mea,/ ia cu tine toiagul bucuriilor/ și dă-mi sărutarea din urmă:/ să fiu ce nu am fost nicicând vreodată,/ să cânt înlăcrimarea neclintirii,/ și schimbă-mi sângele degrabă în cerneală!” Atenția deosebită pe care o acordă Cuvântului este ilustrată de valorificarea lui sprijinindu-se pe elementul figurat, pe conotație și versificație: „Juliți de sunt genunchii de iubire,/ cu iasca vremii îți voi da de știre,/ iar cu amnarul șchiopătând - scânteie
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
a durat scurt. Ultimii doi ani de viață au fost plini de rătăciri și comportament de alcoolic, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate. Se zice, ultima poezie el a scris-o cu sânge, sânge autentic. Terminându-se cerneala în călimară, și-a tăiat venele și a scris mai departe. Iată cum a fost. În 1925 Esenin se căsătorise cu a cincia soție, Sofia Andreevna Tolstaia, o nepoată a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a încercat să-l ajute, dar
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
mine. - Dacă îți trag vreo câteva Ghilimele te elimin din tiparniță, una-două! Nu ești chiar de ne-înlocuit. - Vezi, vezi? Deja m-ai folosit și ca Liniuță de unire. Sunt de neam ortografic dacă nu știai. Prin venele mele curge cerneală albastră. Doar când vreau să mă distrez o dau pe neam de cratimă și mă cobor la nivelul vostru de Semne amărâte de punctuație. - Fâs-mârț-pârț! Eu sunt în primul rând Semnul citării! Ai auzit? Semnul citării!! Eu dau importanță la
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
și cam rar folosite. Eu ca Punct, cu drepturi depline într-o scriere, îl punctez pe frate-miu și facem Două puncte. D'abia atunci urmați voi să vă lăfăiți. Asta, până spun eu: Gata! V-ajunge! Și când vrea cerneala mea vă barez toată distracția. - În paranteză fie spus, eu ca Paranteză consider că nici nu ai fi spus aceste vorbe dacă nu era Linioara de dialog. - A vorbit și crăcănata ca să fie treaba gata - vorba lu' mătușa Rima. O să
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
El !...E subiectiv cu noi dar, asta e! - Ia stai-stai-stai! De când a ajuns un scârța-scârța pe hârtie să ne hotărască sintaxa noastră? Păi, fără noi! ... - Hai și nu te mai umfla atâta Parantezo! Ai să plesnești și ne umpli de cerneală. Crăcănează-ți mintea și acceptă situația. Oricum, pe mine ca Virgulă nu are cum să mă evite. Sunt doar cea mai importantă în normele gramaticale și fără mine, mă suzați! da' ... - Ei, fleoșc! Adică, noi suntem la liber? După ce că ești
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
de azi, de tradiție cărturărească autentică, scriitorul și regizorul Ioan Puiu Stoicescu, îi surprinde măiestru trecerea prin și în istorie: „N-a lăsat timpul să treacă pe lângă el. L-a oprit în vârful peniței, l-a răsucit în firul de cerneală, l-a răstignit pe pagini și l-a pus să rodească în valoroasele sale cărți, în cursurile pentru învățăcei, în documente” ... A cinsit locul natal ca nimeni altul! Noi ce-am făcut pentru el ca om, ori pentru locul și
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]