KorAP: Find »[drukola/base=chelner & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...98 >

2,433 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

În auriu, din colțul opus al camerei. Știi, fata asta are un soț absolut extraordinar, exclamă către Jack. Și n-are nevoie de tine ! — Îți mulțumesc pentru cină, spun, cu ochii la fața de masă, În clipa În care un chelner apare ca prin farmec, cu haina mea. — Emma, spune Jack, ridicându-se În picioare siderat. Nu vorbești serios, nu poți pleca așa. — Ba da. Mai dă-ne o șansă. Te rog. Rămâi să bem o cafea. Îți promit c-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
spune Jack, ridicându-se În picioare siderat. Nu vorbești serios, nu poți pleca așa. — Ba da. Mai dă-ne o șansă. Te rog. Rămâi să bem o cafea. Îți promit c-am să vorbesc... Nu vreau nici o cafea, spun, În timp ce chelnerul Îmi ține haina. — Atunci un ceai de mentă. Și ciocolată ! Am comandat o cutie Întreagă de trufe Godiva... Vorbele lui nu rămân fără ecou și, preț de o clipă, ezit. Mor după trufele Godiva. Dar nu, m-am hotărât. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
o cutie Întreagă de trufe Godiva... Vorbele lui nu rămân fără ecou și, preț de o clipă, ezit. Mor după trufele Godiva. Dar nu, m-am hotărât. — Nu-mi pasă, Înghit În sec. Plec. Vă mulțumesc foarte mult, spun către chelner. De unde ați știut că vreau haina ? — Meseria noastră e să știm tot, spune chelnerul discret. — Vezi ? Îi spun lui Jack. Ei mă cunosc. O clipă, ne uităm pur și simplu unul la celălalt. — Bine, spune Jack Într-un final și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de o clipă, ezit. Mor după trufele Godiva. Dar nu, m-am hotărât. — Nu-mi pasă, Înghit În sec. Plec. Vă mulțumesc foarte mult, spun către chelner. De unde ați știut că vreau haina ? — Meseria noastră e să știm tot, spune chelnerul discret. — Vezi ? Îi spun lui Jack. Ei mă cunosc. O clipă, ne uităm pur și simplu unul la celălalt. — Bine, spune Jack Într-un final și ridică resemnat din umeri. Bine. Te va conduce Daniel. Probabil că așteaptă afară, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și ridică resemnat din umeri. Bine. Te va conduce Daniel. Probabil că așteaptă afară, În mașină. — Nu mă duc acasă cu mașina ta ! zic oripilată. Mă descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mult timp pe geam, luminile felinarelor se vor transforma Într-o ceață, ca de caleidoscop. Ca de basm. Prin minte mi se perindă amestecate imagini cu femeia În auriu, cocteilul roz, chipul lui Jack când i-am zis că plec, chelnerul care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui să simt acum. Nu pot decât să rămân așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mângâietoare din jurul meu. Uruitul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
e Închis. E plin de oameni ! Mă uit la chipurile voioase din jurul meu. — E o petrecere privată ! Ridică paharul către cineva din partea opusă a sălii și strigă ceva În italiană. E nunta nepotului meu. L-ai cunoscut ? Guido. A fost chelner aici acum câteva veri. — Nu... știu sigur. — A Întâlnit o fată foarte drăguță la el, la drept. Știi, acum și-a luat licența. Dacă ai vreodată nevoie de vreun sfat avocățesc... — Mersi. Păi atunci... felicitări. — Petrecere frumoasă, spune Jack și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
tata voios și Împinge ușa. Ieri l-am văzut pe prietenul tău Jack Harper la televizor, adaugă În treacăt. — Nu e prietenul meu, răspund scurt, iar el se uită la mama. Ne așezăm la o masă de lemn și un chelner ne aduce meniul. Rămânem câteva clipe În tăcere. O, Doamne. Acum m-a cuprins pe mine nervozitatea. — Și... Încep, apoi mă opresc. Vreau să-i Îmtreb „Ce-i cu voi aici ?“ Dar ar fi cam nepoliticos din partea mea. Ce v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
O să stăm aici și-o să vorbim toată ziua despre băuturi fierbinți ? — A, să nu uit, adaugă mama În treacăt. Ți-am adus ceva, Emma. Nu, Brian ? — A, da ? spun mirată. Ce anume ? — O mașină, spune mama și ridică privirea spre chelnerul care a apărut lângă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
anume ? — O mașină, spune mama și ridică privirea spre chelnerul care a apărut lângă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mână În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mână În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat o mașină ? — O mașinuță, să ai cu ce să te Învârți prin oraș. Trebuie să ai și tu mașina ta. Nu e sigur să mergi cu autobuzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ca Înainte. — Emma, noi suntem de părere, spune tata, după care se oprește. Noi suntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punându-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămâie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punându-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămâie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce vrem noi să-ți spunem este că... suntem foarte mândri de tine. O, Doamne. O, Doamne. Cred că-mi vine să plâng. — Aha, reușesc să Îngaim. — Și... Începe tata. Adică, noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cu ea. Nu am ce altceva să fac. O să fie bine. O să fie bine. Petrecerea e uriașă, strălucitoare și zgomotoasă. Sunt toți dansatorii, Încă În costume și tot publicul, plus alte persoane care-au venit doar acum, la spartul târgului. Chelnerii se vântură Încoace și-ncolo cu băuturi, iar vacarmul e asurzitor. În clipa În care intru, Îmi dau seama că nu cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzând din zbor frânturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

bere, inspirați de un banc cu ruși care, cică, ajunși pentru prima dată în Germania de Vest, intră într-o berărie, comandă o bere și-o primesc împreună cu cartoanele. După un timp, când comandă și-al doilea rând de bere, chelnerul observă că nu mai sunt cartoanele, le-aduce din nou paharele cu cartoane, la a treia bere tot așa, nu mai au cartoanele, le-aduce de data asta paharele fără cartoane și șeful grupului ridică glasul: Da’ biscuiți nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

perfect liberă să hotărăsc dacă o să mă delectez vizitând câteva muzee, plimbându‑mă prin Central Park... sau... intrând într‑unul sau două magazine... Doriți să vă mai pun puțin? aud o voce la urechea mea. Ridic privirea și văd un chelner zâmbitor care îmi arată cafetiera. Înțelegeți ce vreau să spun? Mi‑au oferit întruna cafea din clipa în care ne‑am așezat, și, când am cerut un suc de portocale, mi‑au adus un pahar uriaș, garnisit cu coajă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
putea... să vizitez un pic orașul, cred. Să mă uit la câteva clădiri faimoase. Sunt sigură că am citit undeva că Bloomingdale e un monument de arhitectură admirabil. — Și pe urmă ce faci? Nu știu, zic evaziv, privind cum un chelner pune o farfurie cu friganele pe masa de lângă noi. Doamne, cum arată, îți lasă gura apă. De ce n‑avem și noi chestii din astea în Europa? — Cred că o să mă duc să văd un pic orașul. — Am întrebat la recepție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
bifez povestea cu vizitatul. Sună bine turul ăsta, zic. O să fie un mod foarte plăcut de a face cunoștință cu viitorul meu oraș adoptiv. Îmi arunc privirea prin restaurant, la oamenii de afaceri eleganți și la femeile extrem de îngrijite, la chelnerii care mișună discret și eficient. Dumnezeule, gândește‑te, în câteva săptămâni o să fim de‑ai locului. Adevărați newyorkezi! — Becky, spune Luke. Își lasă ziarul și, brusc, privirea îi devine serioasă. Trebuie să‑ți spun ceva. Cu toată agitația asta, n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
descurc. Îmi las cu grijă geanta pe jos, împreună cu FT și Wall Street Journal. M‑am gândit să‑mi iau și South China Morning Post, dar m‑am hotărât că poate e prea mult. — Doriți să beți ceva? zice un chelner, care apare lângă mine. — O, da! zic și arunc o privire nervoasă în jur ca să văd ce beau ceilalți. Kent și Judd au amândoi în față pahare pline cu ceva ce pare G&T, așa că ar fi bine să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pe care le‑o arăți acestor oameni. — Empatia pe care o ai cu ei... — ... acest stil fals simplist al tău! zice Kent și mă privește intens. Cum reușești? — Ăă... știți cum e! Cred că, pur și simplu, așa îmi vine... Chelnerul îmi pune o băutură în față și eu o înșfac cu recunoștință. Păi, noroc! spun, ridicându‑mi paharul. — Noroc! zice Kent. Ești gata să comanzi, Rebecca? Sigur! răspund, scanând rapid meniul. Aș vrea biban de mare și o salată verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
n‑ai treabă cu noi. Sunt sigură că e delicioasă! — Nu, e OK, zic iute. O să iau doar biban. Doamne, cât de tâmpită pot să fiu! Normal că ăștia din Manhattan nu mănâncă pâine cu usturoi. — Și de băut? zice chelnerul. — Ăă... Arunc o privire asupra mesei. Nu știu. Un Sauvignon Blanc, poate? Voi ce vreți? Sună bine, spune Kent cu un zâmbet prietenesc, iar eu răsuflu ușurată. Pentru mine, doar niște sau Pellegrino, adaugă, arătând spre paharul său. — Și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pentru mine la fel, spune Judd. Sau Pellegrino? Asta beau ei, Sau Pellegrino? Atunci și pentru mine tot niște apă, zic repede. Nu vreau vin! Era doar un gând. Doar așa ca să... — Nu! zice Kent. Ia ce vrei. Îi surâde chelnerului. Și o sticlă de Sauvignon Blanc, vă rog, pentru invitata noastră. — Sincer, nu... zic, roșie ca o pătlăgică. — Rebecca, zice Kent, ridicând o mână, zâmbind. Ideea e să ne simțim bine. Asta‑mi mai lipsea. Acum crede că sunt complet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Și o să fie OK. O să beau doar un pahar. Un pahar și gata. Și, pe cuvântul meu, chiar asta intenționez. Să beau un pahar și cu asta, basta. Dar problema e că, de fiecare dată când termin paharul, apare un chelner și mi‑l umple la loc, iar eu mă trezesc dându‑l pe gât. Și în afară de asta, la un moment dat mi‑a trecut prin cap ideea că pot părea destul de nerecunoscătoare dacă îi fac să comande o sticlă întreagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
zgomotos, și Judd și Kent schimbă între ei priviri buimace. Exact atunci vine cafeaua. În fine, eu am cafea, Kent bea ceai englezesc pentru micul dejun, iar Judd bea o infuzie ciudată de plante, pe care i‑a dat‑o chelnerului să i‑l facă. — Ador ceaiul, zice Kent, zâmbindu‑mi. E atât de calmant. Apropo, Rebecca. În Anglia, e obiceiul să răsucești ceainicul de trei ori în direcția acelor de ceasornic, pentru a scăpa de diavol. Așa e? Sau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Cum ar fi vechiul obicei de... de... a “întoarce prăjitura pentru ceai“. — Serios? zice Kent. De ăsta n‑am auzit până acum. A, da, zic sigură pe mine. Ideea e că iei prăjitura pentru ceai... înhaț o chiflă de la un chelner care trece. Și... și‑o rotești deasupra capului așa și... spui o poezioară... În cap încep să‑mi cadă firimituri și nu sunt în stare să găsesc nimic care să rimeze cu „prăjitură pentru ceai“, așa că îmi pun chifla jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]