2,808 matches
-
El nu știa poate că și eu începeam să sufăr la gândul că foarte curând o să mă despart de el? Mă obișnuisem atât de mult să-l simt în preajmă! Parcă îmi transmitea un mesaj invizibil când se apropia de chilia în care îmi oferise adăpost - pentru o vreme... Și acum... Acum tebuia să-l părăsesc... Am scormonit în sufletul meu să găsesc un singur cuvânt măcar care să poată exprima cu adevărat sentimentele mele, dar toate duceau - fără nici o excepție
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-o, a luat-o la pas, în felul lui: cu mâinile la spate, ușor aplecat înainte, târșâindu-și ritmic papucii... A tăcut tot drumul. A aruncat doar câteva vorbe către veverițele ieșite în întâmpinarea noastră. Abia când am ajuns în chilie s-a întors către mine și, privindumă lung, a catadixit a vorbi: Îmi cer iertare, dragule, dar... Uite-te la mine. Om bătrân și fără minte. Nici n-a venit ceasul despărțirii și am și început a boci ca babele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lungit pe iarbă în cântec de greieri, clipocit de izvor, clar de lună și boltă cu stol nesfârșit de stele!? Așa ceva doar în vis mai poți trăi”!... Nu știu cât oi fi stat așa, dar când m-am hotărât să intru în chilie luna mă privea deja de sus... M-am întins în pat. Somnul însă mă ocolea și bănuiam de ce. Toată bucuria trăită alături de bătrân lua sfârșit. Nu știam când îl voi mai revedea. Odată ajuns acasă, apoi greu mă hotărăsc să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fiule! M-am desprins din îmbrățișarea bătrânului, dar parcă n-aș fi făcut-o... Și am plecat. Mergeam cu pas măsurat, dar ceva mă îndemna să întorc capul. Până la urmă, m-am oprit și mi-am întors privirea către poarta chiliei. Bătrânul ședea neclintit în locul în care l-am lăsat. O mână flutura în bătaia razelor de soare tomnatic. Am răspuns și eu în același fel și în cele din urmă am reușit să mă mișc și să întind pasul către
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
prin minte îmi umblau tot felul de gânduri: „Ce bine mai seamănă tufănelele astea cu cele din grădina bătrânului! Nu are de unde să aibă ea flori, fiindcă pe aici prin preajmă nici urmă de casă omenească. Musai sunt din grădinița chiliei. Înseamnă că ea le-a cules cu mult înainte de a mă trezi eu. Și de unde vine ea de fapt dacă nu de la mănăstire? Mare ți-i minunea Ta Doamne! Și merge ea acum la târg cum merg eu la Ierusalim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Oricum, probabil că la clinică o să servească vin la masa de seară. Sau poate că pacienții ca mine, cei care nu aveau probleme serioase, vor avea voie să meargă la barul din localitate. îmi imaginam c-o să stau într-o chilie simplă, reconvertită, de călugăr. O cameră cu podele de piatră, cu pereți albi, cu un pat îngust din lemn. O cameră din care se vor auzi, plutind prin aerul nopții, îndepărtate cânturi gregoriene. Și, desigur, o să aibă și o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost și mai dezamăgită. De fapt, am fost de-a dreptul nedumerită. Trebuia să fie chiar așa de mic? Cele două paturi minuscule înghesuite înăuntru abia dacă încăpeau. în afara dimensiunilor, sau mai curând a lipsei lor, asemănările încăperii cu o chilie de călugăr se opreau acolo. Asta dacă nu cumva călugării aveau cuverturi sintetice roz, de genul ălora care se fabricau pe când eram copil, prin anii șaptezeci. Și care nu semănau deloc cu cearșafurile irlandeze, albe și apretate, la care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acțiune posibilă: zâmbi. Îl privi pe profesor și lăți zâmbetul. Da, chiriașul era același. Pantaloni reiați albi, flanel alb, pantofi de sport albi. Ras, chel, proaspăt. Da, nici o confuzie, acelasi Tolea. Se așeză pe unul din cele două scaune ale chiliei. — Am vești proaste... — Slavă Domnului, se închină profesorul. Dă-i drumul, panie. Ofer o cafea recompensă. Descarcă-ți sacul! Primești o cafea veritabilă, hundert prozent, nu ca pișatul ăsta care se bea în societatea noastră multilateral dezvoltată. Dacă veștile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
este că seara o petrecuse la doctorul Marga, unde se și îmbătase, se pare, la un moment dat, nu-și mai amintea exact dacă dormise acolo sau ajunsese, până la urmă, acasă, adică în apartamentul amicului Gafton, unde avea și el chilia sa de tranzit. Oricum, dormise prost, agitat de vise bizare, cu păsări imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită, să joace jocul obligat. Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea afla despre dumneata mai mult decât se știe oricum? Voluminosul Dosar nu este mult mai gros și nici așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lume, care... Apropo, ai primit un plic...“ Da, asta era, iată. Trebuia, până la urmă, să confirme că nu întâmplător scrisoarea fusese înmânată destinatarului de însuși Cronicarul Istoriei, vecinul Gafton. Dominic găsea scrisorile strecurate, de poștaș sau de vecini, sub ușa chiliei sale. De data asta, plicul apăruse la vedere, pe masa din holul comun. Iar domnul Gafton avusese grijă să-i atragă atenția: „Aveți o scrisoare de departe, domnule Vancea“. Nu se jenase, deci, să cerceteze plicul. Care rămăsese pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la prima oră, prin geamurile uriașe atât de curate de parcă nici n-ar fi (în lipsa mea mama adusese și femeie la curățenie), de o lumină nesănătoasă. În zece minute cronometrate pe secundarul ceasului cu brățară argintie, au trecut pe sub fereastra chiliei mele douăzeci de inși, o măturătoare de frunze, cu basmaua uriașă în culorile toamnei înfășurată de mai multe ori peste gură, arătând întocmai ca un morman de frunze arse, pe urmă un grup de fete nostime de la Economic - nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
al Dunării, de la această confluență până la gura Chilia și la mare, vor alcătui limita celor două imperii. Această gură va fi comună atât unuia, cât și celuilalt. Micile insule nelocuite înainte de război care încep de la Ismail până la sus-zisa gură a Chiliei, fiind mai apropiate de malul stâng, și care ar trebui să aparțină Rusiei, nu vor fi stăpânite de nici una din cele două puteri. Pe viitor nu se vor ridica aici nici fortificații, nici clădiri; ele vor putea fi frecventate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
albe, decât ar fi putut avea cineva nevoie. Nimic din toatea astea n-ar fi existat dacă nu ar fi fost domnul Chawla. Nimic din ele. Sampath, îi spuse tatăl său, poate că a venit vremea să îți construim o chilie cum se cuvine. Problema cu maimuțele ne scapă de sub control. Dacă ai locui într-un adăpost de beton, le-am putea ține afară și-am putea să controlăm situația. În orice caz, nu te putem lăsa să stai veșnic într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a cui? A esenței de vânt și de iarbă? A luminii soarelui și a apei? Când mama sa îi aduse cina lângă sistemul de pârghii, Sampath privi în jos la ea. — Știi, îi spuse, că plănuiesc să-mi construiască o chilie, dar eu nu vreau să plec din copacul ăsta. Kulfi privi în sus la el. Normal că nu va pleca. Putem oricând să-i otrăvim, să știi, zise ea, încercând să-l liniștească. Iar el zâmbi, fără să vrea, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
În grădina din spate pentru a vizita capelele, Înainte de Începerea ritului. În grădină se aflau casele zeităților orixás. Un stol de fete negre, În port bahian, trebăluiau vesele, făcând ultimele pregătiri. Casele sfinților orixás erau presărate prin grădină ca niște chilii de pe Sfântul Munte, și aveau expusă În exterior imaginea sfântului corespunzător. În interior te izbeau culorile crude ale florilor, ale statuilor, ale mâncărurilor fierte de curând și oferite zeilor. Alb pentru Oxalá, albastru și roz pentru Yemanjá, roșu și alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tare. Când deschise însă și ochii, sau mai bine zis când îi ridică din jurnal, deveni brusc interesat, pentru că Elena avea sâni foarte frumoși. Semănau cu ai fetei din fotografia la care era silit să se holbeze sărmanul Augustin, în chilia tânărului. Iar acești sâni erau neatinși de o grămadă de vreme. Când saxofonistul, după câteva seri de tatonare și de tot mai tulbure intimitate spirituală, o atinse cu degetele pe obraz (se așezase și el în cele din urmă pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să taie lemne acolo. Marile insule situate vizavi de Ismail și Chilia vor rămâne de asemeni nelocuite, dar numai la o leghe distanță de malul stâng al Dunării. Această distanță va fi precizată ulterior. Așezările care existau înainte de război, precum Chilia Veche, nu sunt deloc cuprinse în această linie de demarcație. În virtutea celorlalte dispoziții ale aceluiași articol, Sublima Poartă Otomană renunță în favoarea Rusiei la regiunile situate pe malul stâng al Prutului, la toate fortărețele, orașele și localitățile care se găsesc acolo, ca
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
stabilite aici, nu va fi permisă ridicarea nici a unui stabiliment sau fortificație. Vasele comerciale ale celor două Puteri vor avea facultatea să navigheze pe tot cursul Dunării, iar cele care poartă pavilionul otoman vor putea intra liber la gurile Chiliei și Sulinei, gura Sfântu Gheorghe rămânând comună pavilioanelor de război și comerciale ale celor două Puteri contractante. Dar vasele de război rusești nu vor putea, urcând pe Dunăre, să depășească locul joncțiunii cu Prutul. G. Norodounghian, op. cit., p. 166-167. Tratatul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Reuniunea ! Ar putea deci deschide o selectă Casă de Modă, numai să scape odată de casa aceasta ! Aici te simți ca într-o temniță fără soare. Umedă. Va rămâne de-acum în vacanțe la școală și va sta într-o chilie mică de guvernantă. Și dacă va începe războiul va îngriji răniții, va alina suferințele. Iar într-o zi, cel pe care îl va îngriji, oh !, va fi prinț. Sau ofițer francez. — Est-ce qu’elle est née ?... va întreba sever mama
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înainte mult așteptată mănăstire, împrejmuita cu zid de piatră, la intrare înălțandu-se un turn clopotnița înalt și masiv. În fața bisericii se află o casă mare construită în stil neoclasic, amintind de conacele marilor familii boierețti de odinioară, în dreapta ruinele unor chilii care astăzi nu mai sunt, fiind înlocuite cu o construcție nouă. Vedere generală asupra mănăstirii Mănăstirea amintește de o istorie glorioasa a acestui popor, cu domnitori destoinici care au lăsat urme în conștiința urmașilor. Mihail Racoviță că domn al Moldovei
MĂNĂSTIREA FÂSTÂCI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by CLAUDIA GHELBERE, IONELA ADRIANA LEPARDA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2090]
-
un moment încolo, văzându-l atât de absorbit, colegii nici nu-i mai dădeau atenție. Ăsta era Ion Schipor... Iar în lipsa lui, culcușul unde el, ditamai găliganul, se ghemuia în vârful patului, în locul acela strâmt de la perete sugera, cumva, o chilie monahală chilia unui monah rebel, exhibiționist, plin de ciudățenii. Un ascet depravat. Alteori însă venea fără servieta aceea doldora. Naiba știe pe unde o lăsa pesemne în același loc unde obișnuia să scrie. Și atunci avea chef de vorbă. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încolo, văzându-l atât de absorbit, colegii nici nu-i mai dădeau atenție. Ăsta era Ion Schipor... Iar în lipsa lui, culcușul unde el, ditamai găliganul, se ghemuia în vârful patului, în locul acela strâmt de la perete sugera, cumva, o chilie monahală chilia unui monah rebel, exhibiționist, plin de ciudățenii. Un ascet depravat. Alteori însă venea fără servieta aceea doldora. Naiba știe pe unde o lăsa pesemne în același loc unde obișnuia să scrie. Și atunci avea chef de vorbă. Se adresa oricui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dâre de vin (...). De aceea, câmpul semantic al sacrului este diseminat în toate poemele, prin trimiterile directe sau indirecte la fecioara bibliotecilor; la sfinți, la steaua-călăuză a magilor, la miel, la Paști, la liturghie în sfântă carte, la sihăstrie, la chilie etc., toate acestea imprimând poemelor o evidentă latură anagogică, dar, în același timp, aducând nuanțe de topos al izolării și al damnării care însoțesc procesul creației autentice, indiferent de conotațiile care i se atribuie termenului. De altfel, poetul are, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eu oi citi scrisoarea Zânei, așează-te la masă, să mănânci și să bei vinul cela, ca să-ți prinzi sufletul. Doar ai bătut atâta cale... ― Mulțămesc frumos, conașule, pentru bunătate, cî la matali, când intru, mă sâmt ca șî în chilia noastrî di la mănăstire... Am despăturit hârtia scoasă de Sevastița din năframă și m-am tras mai către fereastră. Literele îmi fugeau prin fața ochilor precum frunicile în mușuroi. Eram prea pornit să aflu totul dintr-o ochire. În cele din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]