7,296 matches
-
Presimțirea mă cuprinde cu groază. Groaza devine sfântă atunci când gândul abia înflorit mă dezvăluie, într-adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să adoarmă, chinuit de monstruoasa vină: aceea de a nu păstra scările de la intrare perfect curate, în ciuda nămeților și mai ales în ciuda evidenței viscolului care se întețea și care, pentru orice minte lucidă, condamna la inutilitate mânuirea, fie ea japoneză, a lopeții la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ușurarea lui sensei, spre ușurarea mea, spre ușurarea lui Sen Rikyu care ne privește, poate, din ceruri, până la capăt. Însă și eu o pățesc, ca întotdeauna când trebuie să fac ceaiul pentru mai mult de o persoană. Deși m-am chinuit, cameleonic și masochistic, să-mi supun corpul antrenamentului celui mai sever, picioarele se răzvrătesc și amorțesc tocmai când, adunând elegant futaoki, kensui și hishaku în mână, ar trebui să mă ridic grav și să îmi fac ieșirea din scenă. Profesoara
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și noi. Tradițional, fiecare persoană participă la masă așezată în seiza, iar mâncarea este servită pe o mică tăblie cu patru picioare, semănând cu un scăunel, individuală, din nenumărate boluri, evident, minuscule, de culori și forme asortate. Nu, nu se chinuiește Rezvan, îi sar în ajutor pentru că știu ce vrea să spună, i-am văzut pozele sensei, obiceiul lor este să întindă fața de masă pe covor, și să așeze acolo platourile și farfuriile, ei stau pe jos, în jurul ei. Aaa
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
așeze acolo platourile și farfuriile, ei stau pe jos, în jurul ei. Aaa radiază sensei stați pe jos, ca și noi. Nu, nu Rezvan chicotește, eu râd de-a binelea cine ar mai putea fi la fel de nebun ca japonezii să se chinuiască în felul ăsta noi stăm altfel încearcă să explice, apoi, renunță vă arăt mai bine se târăște în patru labe, măturând austeritatea tatami-ului cu faldurile ei nesfârșite, bum-bum bum-bum, încăperea este atât de mică, încât ajunge imediat la perete
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
am repezit direct la eșarfă. Și nu, nu vă gândiți aici, cum sigur ați și făcut-o deja, din nou la Audrey.) Probabil că, strâns legată de obsesia picioarelor lungi, este cea a staturii mărunte. Conștiința firavei lor alcătuiri îi chinuiește pe japonezii de astăzi la fel de mult ca pe Natsume Soseki, cel mai mare romancier realist din perioada Meiji. Iată cum trăiește el, dureros, în 1901, confruntarea cu masivitatea londoneză: "În ceea ce îi privește pe japonezi, fie că sunt îmbrăcați în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
adică realizarea unității lor), budismul zen propune o practică holistică, un mod de trăire în imediat, într-un aici și acum care nu poate fi altfel experimentat decât prin imersarea în concretul lucrurilor mărunte, de zi cu zi. Ochilor noștri chinuiți de Fata Morgana, urechilor noastre însetate de cântecul sirenei, japonezul le opune gestul calm și mărunt al turnării apei fierbinți peste pudra verde de ceai, certitudinea că, dincolo de această prezență, nu există nimic. Aceasta nu înseamnă că specificul japonez nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vitală a corpului unic japonez, a oricărui grup japonez, oricât de mic ar fi el, femeia alesese un absurd joc de mimă. Își cumpărase locul în grup cu prețul acestei minciuni grosolane, acestui fals care îi desfigura nu numai trupul, chinuit mă întrebam: cât oare poate rezista așa? Ea nu s-a gândit la asta? ci și sufletul, incapabil să șteargă tăietura sângerândă a acestei dualități. Nu trebuia să mă ridic, să strig, ca singură posesoare a adevărului numai eu capabilă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
păsărilor, a distrus plante din grădinile oamenilor, a rupt crengile copacilor încărcați cu flori și le-a aruncat în drum. -În cazul acesta o să mă duc cât pot de repede, zise Codiță. La revenirea câinelui și a stăpânului, Viorela se chinuia să-și dezlege mâinile, dar nu putea. Singurul lucru pe care putea să-l facă era să plângă pentru că de țipat nu mai reușea, fiindcă era deja răgușită și gura înfundată cu frunze. Când a văzut-o, tatăl ei și-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și să afle că mai este cineva care tocmai și-a anunțat prezența. Asta s-a întâmplat tocmai în momentul când trebuia să urce un mic deal. Mergând mai atent ca să afle prezența cuiva, a văzut că un om se chinuia să urce acel delușor, dar nu prea reușea, fiindcă mergea puțin și revenea la baza micului deal. L-a urmărit un timp și a văzut că, deși omul făcea eforturi sporite, nu reușea să urce dealul. S-a gândit Norocel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
loc! Să nu cumva să faci ca data trecută, că sunt hotărât și pregătit să dau de cheltuială, fiindcă amu știu cum. Cel căruia se adresa Norocel, n-a răspuns, doar s-a uitat la el și în continuare se chinuia să urce acel delușor. Nici una, nici două, Norocel se apropie de ins și ce să vadă, în fața lui se afla un bărbat cu picioarele schilodite, aproape olog și când a îndreptat lanterna să-i vadă fața, insul era din cale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a stins și era frig în încăpere. Atunci Norocel a tăiat lemne, a făcut focul și, numai după ce aerul din cocioabă s-a mai dezmorțit, s-a culcat și el. În vis s-a întâlnit cu omul lepros, care se chinuia de data asta să urce niște scări. Imediat ce l-a văzut Norocel l-a ajutat și au reușit amândoi să ajungă sus unde era, spre mirarea lui, un loc nespus de frumos, o pajiște plină cu iarbă și copaci, cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
le face loc liber. Și-a dat seama că a greșit, pentru că iarba fiind mare s-a încurcat în ea și numai putea ieși de acolo. Unul din acei doi copii și anume Ducu, văzându-l pe Scoruș că se chinuie să iasă din iarbă, l-a luat în brațe. Scoruș s-a bucurat, zicând în gândul lui: „De când m-am născut am întâlnit și eu un copil cumsecade”. Ducu, copil fără educația care trebuie s-o primească în timpul celor șapte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
părinților și fără prea multă minte... aproape de loc, s-a bucurat mult când a găsit pisicul. -Lasă-l în pace mă Ducule, nu vezi ce mic e! A zis Foliță. -Ce dacă e mic, din aceștia îmi plac mie să-i chinui. Auzind că Ducu are de gând să-l chinuie, Scoruș a început a plânge, dar nu avea, ajutor cine să-i dea. -Hai mă Ducule, dă-i drumul jos, hai că întârziem, nu vezi ce frumos e, apa trebuie să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a bucurat mult când a găsit pisicul. -Lasă-l în pace mă Ducule, nu vezi ce mic e! A zis Foliță. -Ce dacă e mic, din aceștia îmi plac mie să-i chinui. Auzind că Ducu are de gând să-l chinuie, Scoruș a început a plânge, dar nu avea, ajutor cine să-i dea. -Hai mă Ducule, dă-i drumul jos, hai că întârziem, nu vezi ce frumos e, apa trebuie să fie tare caldă numai bine de scăldat. -Numai puțin
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a reușit și a glăsuit: -Nu ești tu câine, cum nu sunt eu pupăză, dar voi reuși să te prind și atunci vai de pielea ta. O voi întinde până voi afla cine se ascunde în ea. -Nu te mai chinui atât de mult cu tot felul de gânduri Dardailă, pentru că va dura puțin și vei muri, i-a zis Stup ceea ce îi transmisese Căiță. -Da, așa crezi tu? a întrebat Dardailă. -Și pentru că îți va veni sfârșitul, dă-mi cheile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
putea. L-a ajuns din urmă pe tânărul în brațele căruia se zbătea Adela, i-a prins acestuia părul ce se revărsa pe umeri și i l-a răsucit de-a lungul șerhacului. Tânărul simțind cum părul de pe cap îl chinuie, a țipat animalic de nervi combinată cu durerea insuportabilă, a dat drumul Adelei și a prins șerhacul cu putere, deși sângele îi curgea din mâini șiroaie. Angela a slobozit șerhacul și a apucat-o pe Adela ajutând-o să urce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iar el este sortit să trăiască, cum dă Dumnezeu, de unul singur. -Din clasa I, de când am început școala îl văd mereu singur și arată la față așa ca și cum ar căra o greutate în spate, ceea înseamnă că singurătatea îl chinuie și pentru el este ca o adevărată boală. -Ce pot să-ți spun? S-ar putea să ai dreptate... Pe măsură ce trecea timpul, fără voința mea, mă preocupa acest om, dar fără să spun cuiva despre întrebările care mi le puneam
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
alături de cele mai neobișnuite ființe de pe pământ. În schimb izvoarele, mi-au compus cele mai frumoase partituri care mi-au alintat copilăria și au dat naștere celor mai minunate cursuri de apă, pe care călătoream mândru de mine, împreună cu bărcuțele chinuite dintr-un ziar ponosit, galben de vechi ce era și ars de vreme, aruncat la gunoi. Când doream să plâng sau să râd, să simt că trăiesc, în țarnă găseam locul minunat pe orice anotimp, loc care nici în a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
muri), am scris și Plädoyer für Selbstverantwortung (Discurs în favoarea responsabilității personale), iar în 2009 l-am întărit prin douăzeci de teze, pe care nu le voi mai menționa aici. Eu, care cred în viața veșnică, nu am nevoie să îmi chinui la infinit viața pe acest pământ. Și acest lucru face parte pentru mine din arta de a muri. Când va sosi clipa, este corect ca eu, dacă voi fi în măsură, să decid momentul și modalitatea morții, iar în rest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
stăpânea India, era un om înțelept și se-nconjura // numai de oameni inteligenți și cumpătați în toate acțiunile lor. Odată îl chemă pe Primul Ministru și-i spuse: "Ascultă Premierule! Să-mi rezolvi în câteva luni această problemă, care mă chinuiește de mult timp: Oamenii fac obiceiurile sau obiceiurile fac (formează) pe oameni?" Primul Ministru s-a executat îndată: a luat un cioban de pe proprietățile împărătești; l-a poftit să-și lase plete și barbă, apoi l-a dus într-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lui liniștiți când m-a văzut așezându-mă lângă ușă ca să exersez caligrafia. M-am apucat să copiez câteva versuri din Lope pe care le auzisem recitate de mai multe ori de căpitan În nopțile când rănile de la Fleurus Îl chinuiau mai abitir: Încă n-a venit mojicul care lat o să rămână, ca pe-o cinste primind moartea din senioriala-mi mână... Faptul că martirizatul căpitan râdea când și când printre dinți recitând acele versuri, poate și pentru a suporta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era pe punctul să cadă, ca perfectul imbecil ce era, Într-o nouă capcană a aventuroasei sale vieți. Sărea În ochi că italianul se distra de minune. Putea să-l fi terminat de câteva ori pe rănit, dar se amuza chinuindu-l cu false atacuri și fente, de parcă găsea o plăcere În amânarea loviturii definitive și mortale. Părea un motan negru și jigărit jucându-se cu șoricelul Înainte de a-l Înfuleca. La picioarele lui, cu un genunchi pe pământ și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cultivat în mod abil, Irina jucase rolul borcanului cu miere, în jurul căruia roiesc muștele și bondarii, dar acest lucru nu-l deranja mai mult decât ar fi fost cazul, fiindcă el nu era genul de om care să se lase chinuit de gelozie. Irina nu era, totuși, o femeie obsedată de mondenități stridente și de escapade amoroase cu orice preț, iar el însuși nu era un tip care să despice firul de păr în patru și să nu poată dormi din cauză că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
respectivă, mai mult ca să nu o supere pe Armanca, numele profesorului nu-i spunea nimic, suna chiar ciudat. Da, îi sunase ciudat pentru că era un nume chinezesc, și o tehnică « specială » de acupunctură. Ce dorea Arm ? Nu ajungea că-l chinuia cu qigong-ul, urma să-l târască până la Brașov, unde lucra profesorul Dehua ? Și să se mai lase și înțepat, pe deasupra! Intră pe messenger să-i ceară lămuriri Armancăi. Cum nu știa exact ce este acupunctura nu înțelegea nici ce poate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
meu! Fetița îl privea cu ochi rugători. Doamne, cât era de disperată! O luase în brațe și ea se lipise de pieptul lui. Doamne, tati, ce te-am mai așteptat! Pentru el, alegerea era făcută. În primul an Crăița îi chinuise foarte tare, parcă voia dinadins să-i mântuiască de toate păcatele făcute și nefăcute încă, noapte de noapte plângea și era foarte speriată. Fuseseră preveniți, fetița provenea dintr-o familie cu părinți alcoolici și foarte violenți, toate temerile și agresiunile
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]