1,778 matches
-
aceea de nemurire, care, cu atenție și devoțiune, ar fi putut supraviețui tăvălugului metabolismului universal. Era mai ușor de gândit decât de făcut. De câteva săptămâni nu mai puteam dormi și, drept consecință, nu mai eram bună de nimic. Dormeam chinuit, cu coșmaruri, astfel încât eram mereu obosită și începusem să întârzii și să nu mă mai pot concentra la serviciu și la școală. Nici nu puteam să-mi permit să-mi pierd slujbele în campus, pentru că, chiar și cu ele, ducând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Deltă, purtând denumirea de Cotul Bâtlanului Aripat. Sărut mâna Cocuz Cocuz, nepotul fostului mare politician din Nord Estul județului, era un om care se deosebea fundamental de restul neamurilor dumisale. Cele mai multe dintre acestea erau niște zburătăcite din lumea neliniștiților, a chinuiților dintro lume de loviți cu oiștea, de inși cu idei fixe, destul de neluate În seamă, totuși, fixe, de turbulenți de toată mâna. Doar el, o excepție, cea care, probabil, Întărește regula, e un om la locul lui, cuminte, muncitor, corect
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
puternici rezistau În Legiunea Străină. Și Thomas ar fi trebuit să se Înroleze; avusese actele pregătite; făcuse chiar și cîteva analize medicale. Se răzgîndise. Auzise de niște probe fizice obligatorii, le-ar fi trecut pe toate, În afară de una: abia Înota, chinuit, cîteva zeci de metri. Născut-crescut pe malul mării! Coborîtor, fie și În parte, din vikingi! Plutea pe apă mai mult din inerție și din zbatere, era caraghios, privit de pe mal, păcat de bicepșii și pectoralii de poloist; cum se mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
auzea respirația îngreunată a doamnei Dobrescu și sunetul regulat al secundarului unui ceas mare de perete. Doctorul Eugen Tomescu își construia un plan de conversație din care să extragă tot ce avea nevoie, astfel încât să nu adâncească durerea acelei mame chinuite deja de gânduri și presupuneri care îi induceau o stare de neliniște pe care nu o putea ascunde cu toată străduința ei sinceră. Intuind parcă la ce gândea musafirul sosit pe neașteptate și ca urmare a unei întâmplări nedorite de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-l iubesc și căruia îi pot dărui copii, dar să lăsăm asta acum... Cum spuneam, la mijlocul felului doi, o melodie mai plăcută ca toate cele ascultate în seara aceea a invadat spațiul nostru, camera aceea în care doar ne prefăceam chinuit că luăm cina, când dorul nostru era cu totul altul. Cina fusese doar un pretext pentru a ne alătura... Ne-am privit lung, ne-am zâmbit și ne-am ridicat amândoi odată, fără cuvinte, doar cu graiul ochilor. S-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
format nu răspunde ori nu se află în aria de acoperire... „Fi-v-ar să vă fie vouă de arii! Cu telefoane performante nu se poate. Ce să mai zicem de generațiile anterioare!” Mai târziu, după încă o oră de chinuită așteptare, i s-a comunicat că numărul apelat nu este alocat și mai apoi telefonul a fost mut și mut a rămas. A adormit speriată, îngrijorată, obosită, cu aparatul în mână... Nopțile, diminețile, zilele ce au urmat, au fost pentru
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
grija de a nu-și supăra părinții... Mda... Să nu-i îngrijorez pe ei, să nu-i supăr... am ales să trec singură prin grozăvenia aceea. Mă întreb și acum, după atâta timp, cum am rezistat, cum... Of! Nopțile mele chinuite, imaginile acelea ce-mi chinuiesc somnul... îmi răpesc siguranța și bucuria de a trăi ca celelalte femei...”. Tainicele cărări ale iubirii ... Era în anul trei la Facultatea de Litere, vizând Departamentul de limbi străine aplicate, la Universitatea din Craiova, când
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deschis, în adevăr. Trebuie să învățăm să cultivăm o relație de fii, nu de slujitori, așa încât să fim capabili să dialogăm, ba chiar să ne răzvrătim, fără a ne lăsa duși de val, nici măcar în ceea ce privește propria «vocație», întrucât o vocație chinuită ar fi un lucru groaznic, pentru că ne-ar împiedica să intrăm și să rămânem într-un dialog viu și liber, responsabil și curajos. Frate Michael Davide, cum e să stai în mănăstire? Mănăstirea este un ambient foarte frumos, nu pentru că
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nepăsătoare, de obicei. Titi începuse să fie congestionat la față, distrat, și Aglae, bănuind pricina, îl îndemna să plece de acasă. Stând pe bancă chiar alături de Otilia, fiind de față și Felix și vorbind cu toții despre colegele lor, Titi, râzând chinuit, apucă stângaci brațul gol al Otiliei. - Dar stai frumos, Titi, ce ai? se irită aceasta și privi semnificativ în ochii lui Felix. Titi puse lui Felix, între patru ochi, o întrebare care-i sui acestuia tot sângele la cap: - Ascultă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Olimpia, care făcuse la fel, se înfășură bine în plapumă și adormi aproape numaidecât. Când peste câtăva vreme Felix se duse din nou la Georgeta, află lucruri neașteptate. - Uite, vezi ăsta, făcu Georgeta, arătîndu-i un portret alei în creion, cam chinuit, plat, dar corect, academic, ghici, cine mi l-a făcut? Felix nu putu să ghicească, fiindcă acea ușoară intuiție de ordin stilistic îi era împiedicată de raționament. - Domnul Titi Tulea, simpaticul dumitale văr sau așa ceva. - Dar de unde-l cunoști? - Ah
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Manipulator, împungînd, prin gemulețul prost manșonat, peisajul și fâșâind, cu degetele, după câteva crâmpeie de manuscrise, pe care le extrăgea dintre feliile teancului de hărți. - Ia uite la ăsta! Poeți noi! și pasagerul pescui o foiță acoperită cu un scris chinuit, frânt, școlăresc, răsucindu-și-o în jurul inelarului stâng. Cristian Popescu!... Despre individ am auzit. Nu l-am citit încă deloc. Un padișah spunea odată că un poem, pentru a deveni perfect, trebuie să cuprindă într-însul fix 99 de sensuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
echipamentul, aveam de gând să dau frâu liber celor mai sălbatice porniri fizice din mine, sportul mă aștepta, când am auzit trei țârâituri săltărețe la ușă. Am deschis. 326 DANIEL BĂNULESCU eu am plătit cu femeia aceea tristă, vopsită și chinuită, care stă singură la o masă și care era soția mea. Ce căuta ea prin popicării, ce căuta ea prin restaurante și baruri, de seară ori de noapte? Ce căuta? Pe dracu, asta căuta... - Și... l-a găsit? m-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în cutare ceas, vom putea fi serioși, veseli și nimic nu ne împiedică să ne bazăm pe interesul ce-l vom acorda unor lucruri oarecare. - Dimpotrivă, în conștiința generată de boală. Nici o urmă de libertate; nu putem prevedea nimic, robi chinuiți ai dispozițiilor și capriciilor organice. Fatalitatea respiră prin toți porii, urâtul izvorăște din membre și toate alcătuiesc apoteoza necesității care este boala. Niciodată nu știi ce vei face, ce se va întîmpla, ce dezastre pândesc în umbrele lăuntrice, nici în ce măsură
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
duioasă și spui tuturor că viețuiești... Și ei te cred. Devenirea e agonie fără deznodământ, fiindcă supremul nu-i o categorie a timpului. Deșerturile sânt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele își plimbă oboseala de totdeauna și prin ele se vaicără chinuitele noastre avânturi. Singurătatea e punctul nostru comun cu El, dar și cu diavolul. Din vremuri de-nceput se-ntrec ei în a fi singuri - și noi venit-am târziu, chiar prea târziu, la un concurs fatal. Când se vor retrage
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
el se naște dintr-o împlinire internă și o rotunjime a stilului. În formele minore de cultură, echilibrul este nerevelator și compromițător. Nu prin echilibru și-au deschis popoarele drum în lume. Istoria se face printr-o căutare veșnică și chinuită, care se aseamănă unei drame și niciodată unei dibuiri. Un neam trebuie să-și riște nu numai energiile sale, ci esența, ființa sa. Nerealizîndu-se, păcătuiește împotriva firii lui, întocmai ca neîmplinirea unui om, care este o sinucidere prin etape. Românii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
voia și fără voia lor? Dar resemnarea nu va putea fi înfrîntă decât după ce toți românii se vor fi convins că totul este de făcut. Multe popoare au făcut haz de propria lor condiție; autoironia nu lipsește la nici un popor chinuit și oprimat. Este cu toate acestea rar ca autocunoașterea să meargă mână în mână cu autodisprețul, așa cum se întîmplă excesiv de des cu românii. Am fi prea nedrepți cu urgisirea noastră de am vedea în acest fenomen numai deficiență, când el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lume, când tu ai fost menită să fii? De ce-au căzut ochii mei pe tine, de ce te-am văzut? Orb de-aș fi fost, de cât amar scăpam! De n-aș fi fost de fel, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. - Floare! cum surâzi în grădina zilelor tale, fără să știi că o inimă se rupe; stea! cum lucești în cerul tău, fără să știi că un suflet moare. Și, în neștiința ta, ești și mai frumoasă, ești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu în lume când tu ai fost menită să fii? De ce au căzut ochii mei pe tine? De ce te-am văzut? Orb de-aș fi fost, de cât amar scăpam. De n-aș fi fost defel, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. Floare! cum surâzi în grădina zilelor tale, fără să știi c-o inimă se rumpe; stea! cum lucești în cerul tău, fără să știi c-un suflet moare. Și-n neștiință ești și mai frumoasă, ești și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
suvenirile unei vieți fericite îi trecură lui atunci prin minte, ochii i se împlură de lacrimi. El i - încunjură gâtul și-i zise încet: - Elise, spune-mi, oare fără tine, îngerul meu de pază, ce-ar prețui viața mea cea chinuită? - Nimic! - Taci, zise ea, închizîndu-i gura cu mânuța ei, nu zi nimic; ce-aș fi eu fără tine? adaose ea c-o dulce cochetărie - o păpușă. Treizeci de ani au trăit fără să aibă copii. Într-al treizeci și unulea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trăiește! trăiește! auzi acum tare. Mamă-sa s-apropie de el și-i acoperi fața de sărutări... - Copilul meu... dulcele meu copil... - Trăiesc, murmură el dezolat. Va să zică n-am murit... Nimicul cel plin de mângâiere n-a cuprins ființa mea chinuită. - Taci, taci! Vorba ta e un blestem... Vei trăi... pentru mine... Vei însenina fruntea ta etern întunecată de cugetări aspre... vei fi om între oameni... - Bună sară, fată mare, zise ea zâmbind. Atât de trist și de-namorat? - Nu știu. - Ah
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
anonime, cît a unei influențe spirituale, personale: este autoritatea carismatică. În sens tradițional, cuvîntul carismă se referă la un personaj sacru, califică dogmele unei religii și evocă o grație: aceea care potolește o suferință, lumina care cuprinde în ea sufletul chinuit al credinciosului, cuvîntul dătător de viață al profetului, mîngîind inimile, în sfîrșit, armonia interioară a magistrului și a discipolilor săi. În zilele noastre, urmînd calea sociologului german Max Weber, această grație le este recunoscută șefilor care fascinează masele și devin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Închinate ceaiului, cartofului, oglinzilor. În partea a cincea a poemului („Te oprești la vînzătoarea de legume...”) abundent enumerativă, momentului numirii (metaforice) a cartofului, În seria „legumelor”, generează acea stare de exaltare caracteristică imnului sau odei: și iată fața de hristos chinuit a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului albe netede ca tuburi rădăcinile Înaintează În nervi sug Înțelepciunea vremurilor osemintele nopții Închini un imn cartofului pentru ca intenția anunțată să se și traducă În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dea omului sentimentul de plenitudine și fericire pe care l-a pierdut. În viziunea evanghelică a lui Ion Heliade Rădulescu, asta se traduce prin dorința de a Înfățișa „starea adamiană” a omului, corespunzătoare evului de aur, În contrast cu aceea pustie și chinuită a omului care trăiește În evul de cremene. Acestei viziuni, trase din Biblie și din marile poeme metafizice, Îi corespunde un mare proiect liric. Proiectul stă sub o dublă obsesie: aceea a golului și a ordinei care, prin opunere, angajează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
preface, neobosita lui impostură. Faptul este de ordinul evidenței. Insă cine trăiește mult timp În impostură are toate șansele să fie luat drept ceea ce vrea să fie. În cazul lui Conachi: un om atins de o maladie incurabilă, un suflet chinuit care, culmea!, se simte bine În chinul lui. O posibilitate de lectură este de a lua În serios această complicată prefăcătorie și de a vedea, din interior, mecanismul ei liric. Altfel zis: figurile crosului bolnav. O primă observație pe care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
venea să-și creadă urechilor. Cum de-au ajuns la acea întâlnire cu bietul evreu convertit și apoi întors la coreligionarii săi? Da, l-am întâlnit pe acel om de câteva ori și am discutat cu el. Era un suflet chinuit și căuta mângâiere pentru propriile păcate. Tommaso fu condamnat la încă doi ani de temniță, din fericire nu atât de îngrozitori precum cei dinainte. Între timp fusese ales papă Urban VIII, care-l prețuia pe Tommaso, îi citise cărțile. Întâlnindu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]