2,063 matches
-
în lumina aceea șovăielnică și din când în când farurile vreunui automobil îmi băteau în ochi. Două călugărițe filipine așteptau în stația de autobuz, sub două umbrele mici, un bar deschidea, un teanc de ziare ude leoarcă zăceau lângă un chioșc închis încă. Am ajuns obosit, epuizat de noaptea aceea densă și nedormită. Acum voi dormi în brațele ei. Și doar mai târziu ne vom primi viitorul. Dădusem deja o bătălie în timpul acelei lungi nopți. Nu trebuia spus nimic, trebuia doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
clopotele. În anexa secretă, sunetul era asurzitor, până când au topit clopotele și liniștea era și mai rea, dar aici, pe stradă, ecoul abia tulbura aerul. Vânzătorul de heringi își închidea taraba, dar florarul și vânzătorul de ziare și cel de la chioșcul cu tutun încă mai erau ocupați. Bicicliști pedalau spre casă cu serviete și plase de cumpărături, cu copii înghesuiți pe scăunele legate de ghidon sau de roata din spate. Armata de bicicliști era îmbrăcată mai bine decât îmi aminteam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Vom fi mai în siguranță în Amsterdam. În timpul ultimului război, Olanda a rămas neutră. În timp ce eu și tata așteptăm să se schimbe semaforul, își verifică un buzunar, apoi celălalt, căutându-și țigările. „O secundă“, îmi zice în timp ce se îndreaptă spre chioșc. Îl urmez, sperând că o să ia și bomboane, știind că speranța e imposibilă. Suntem în drum spre casă, pentru cină. Stând în fața chioșcului, tata ia pachetul de țigări de la vânzător, îl deschide, pune una între buze și duce chibritul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
își verifică un buzunar, apoi celălalt, căutându-și țigările. „O secundă“, îmi zice în timp ce se îndreaptă spre chioșc. Îl urmez, sperând că o să ia și bomboane, știind că speranța e imposibilă. Suntem în drum spre casă, pentru cină. Stând în fața chioșcului, tata ia pachetul de țigări de la vânzător, îl deschide, pune una între buze și duce chibritul spre ea. Abia apoi își ia restul de pe tăvița de metal. E gata să pună monedele în buzunar, când pare că se gândește mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chibritul spre ea. Abia apoi își ia restul de pe tăvița de metal. E gata să pună monedele în buzunar, când pare că se gândește mai bine și își retrage mâna, întinzând iar monedele. Speranțele mele se împrăștie. Se îndreaptă spre chioșcul cu flori. Ce zici, Peter, crini sau lalele? Nu îmi sugerează garoafe. Acelea sunt pentru ziua mamei, în fiecare an. Această ocazie este unică. Nu zice nici de trandafiri. Sunt peste bugetul nostru. Deși lucrurile se vor îndrepta când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a unei băcănii din care răzbătea un miros puternic de pește sărat, a unei măcelării care i se păru pătată de sânge și de crime, a unei prăvălioare Întunecoase În care se vindeau baticuri și peruci și se opri la chioșcul de alături de unde cumpără edițiile de weekend ale ziarelor Maariv, Yediot Aharonot și Hadașot. Și astfel, Încărcat cu un munte de ziare - din pură curiozitate cumpărase și ziarul ultrareligios Yated Neeman -, Fima intră Într-un mic bufet colțul străzii Țfania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
așterne un gol pe care ne-am fi dorit să-l umplem prin deschiderea aparatului. Dar nici vorbă de așa ceva: televizorul nu cadra cu „de-alde noi“, la fel ca „Heftli“ și mai tot ce se găsea de vânzare la chioșcul din gară. Televizorul era pentru indivizii necultivați, noi puteam citi cărți, puteam să ne îngăduim și alte preocupări. Eu mi-am completat registrul de vestigii arheologice, am scris cifre cu tuș alb pe cioburi, cu tuș negru pe silex, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bucătărie. Ne-a rugat să nu-l deranjăm pe tata. Hackler „îi dăduse papucii“, gata cu firma comună. Noi am rămas în camera noastră; priveam pe fereastră grădina, arbuștii de tuia, strada unde la colț, la „Frohdörfchen“, se deschisese un chioșc. Așteptam să ieșim și să mergem la școală, departe de liniștea apăsătoare din camera de zi, care era întreruptă doar din când în când de murmuratul mamei care îi spunea ceva lui tata. Așteptam ca bărbatul din fotoliu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca o arătare, nelăsându-și la noi decât această ofertă apăsătoare, ceea ce nu fusese rostit și frica, devenind - cu cât stăteam mai mult aici fără să găsim un răspuns - un fel de gol în după-amiaza sticloasă; grădina, tufișul de tuia, chioșcul dinspre stradă, toate își pierduseră sensul, tot ce se putea descrie încetase să mai aibă un sens familiar și nu rămânea decât un ecou sunând ca o amenințare: —Ai să lucrezi pentru mine, și dumneavoastră - i se adresa acum mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mama super bună - ne făceau să lenevim în fotolii, sau să stăm tolăniți pe pernele canapelei, tata își întindea picioarele sus pe taburet și abia de mai priveam pe fereastră, din moment ce acolo nu puteai vedea decât blocurile din „Frohdörfchen“, un chioșc și strada pe care se îmbulzeau permanent mașinile între arbuștii de tuia și piața din fața halelor de depozitare, unde stăteau înșirate camioanele unei firme de transport. La centrul de distribuție se renunțase din lipsă de spațiu, firma comercială acoperise acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să ne învârtim în aceleași cercuri fără să ne simțim stânjeniți. Fără avocați, așa am hotărât. Nu aveam nevoie de ei. În schimb ne-am cumpărat un pachet complet Cum să-ți administrezi divorțul singur de 9,99 lire de la chioșcul de ziare din colț. Am primit chiar și un CD-ROM gratuit cu el. De altfel, nu cred că primești așa ceva de la un avocat. CD-ROM-ul ne era prezentat de un american plin de bune intenții, îmbrăcat într-un costum lucios, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
numele de Leas, unde se construise masiv, cu intenția de a atrage turiști. Erau aici o promenadă lată și imens de lungă, o potecă În zigzag care cobora până pe plaja de pietriș, aflată la treizeci de metri mai jos, un chioșc fermecător, metalic, pentru orchestră și o terasă de unde se vedeau brațul lung al digului și vasele cu aburi care traversau Canalul Mânecii, mici ca bărcuțele de jucărie Într-o băltoacă, intrând și ieșind. Grădinile și peluzele se așterneau ordonat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
una pe care o găseai mai degrabă la un grajd sau hambar. E fermecător! spuse el. Ce clădire e asta? — E Camera Grădinii de la Lamb House, din Rye, Îi răspunse Warren. Presupun că s-ar putea numi un fel de chioșc În stil georgian. Casa Însăși e ceva mai veche și probabil cea mai frumoasă din Rye. El și Margaret Își petrecuseră vara Într-o căsuță din Playden, la marginea orașului Rye, și erau entuziasmați de acest colțișor din estul Sussexului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Când și când Întârzia pe stradă, trăgând impertinent cu ochiul printr-o fereastră de la parter, fără a zări Însă mai mult decât un colț al unui salonaș intim, cu pereții tapetați. Coroana unui dud mare, vizibilă pe deasupra zidului care despărțea chioșcul de casa mare, lăsa să se Întrevadă, ispititor, existența unei grădini spațioase. Întrebă la atelierul cel mai apropiat, o fierărie, dacă era posibil ca Lamb House să fie de Închiriat și primi un răspuns decurajant. Casa Îi aparținea domnului Francis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la ordine, al cărei prestigiu l-au generat inițialele H.B.D., pentru ca orașul Buenos Aires, frecându-și ochii insomniaci, să se trezească din visul său dogmatic. După ipoteza lui H.D.B., care poate fi probată la infinit, Lambkin Formento ar fi răsfoit, În chioșcul din parcul Chacabuco, acea raritate a bibliografiei din secolul al XVII-lea, numită călătoriile bărbaților precauți. Cartea a patra ne informează: „...În imperiul acela, Arta Cartografiei ajunsese la o asemenea Perfecțiune, Încât Harta unei singure Provincii ocupa un Întreg Oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
una și bună: repeta surâzător că lucrarea fusese publicată fără ca noi să fi observat; În confuzia noastră, am ajuns să ne imaginăm că revista scotea numere ezoterice, inaccesibile abonaților obișnuiți sau mulțimii care infestează, avidă de cunoaștere, bibliotecele, tejghelele și chioșcurile. Totul s-a lămurit În toamna anului 1911, când vitrinele de la Moën au făcut cunoscut ceea ce mai târziu s-a numit Opus I. De ce să nu menționăm chiar acum titlul oportun și clar pe care autorul l-a Încredințat tiparului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cele mai acreditate târguri france din Orașul-Lumină. E demn de interes, deși eclectic, sincretismul lui Otto Julius Manntoifel, al cărui sanctuar cu Multe Muze din Postdam Îmbină casa-Încăpere, scena giratorie, biblioteca circulantă, grădina de iarnă, impecabilul grup sculptural, capela evanghelică, chioșcul sau templul budist, patinoarul, fresca murală, orga polifonică, casa de schimb, vespasiana, baia turcească și budinca. Oneroasa menținere a acestui edificiu multiplu a provocat vinderea lui la licitație și demolarea de rigoare, aproape În continuarea sărbătorii care i-a Încununat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
legiune a pictorilor abstracți; a atins un țel identic cu al lor, dar a urmat o traiectorie foarte diferită. Păstrez În memorie, la loc preferențial, amintirea tandrei dimineți de septembrie când ne-am cunoscut, printr-o gentilețe a hazardului, În chioșcul care Încă Își mai arată frumoasa siluetă la colțul sudic pe care strada Bernardo de Irigoyen Îl face cu Avenida de Mayo. Beți de tinerețe, ne prezentaserăm amândoi În persoană la magazin, În căutarea aceleiași cărți poștale cu Cafeneaua Tortoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la porci. Tafas, o persoană nespus de chipeșă, a asimilat aceste vorbe foarte sănătoase și le-a pus În practică după cum urmează. Primo, a pictat cu fidelitate fotografică vederi porteñas, corespunzătoare unui perimetru restrâns al urbei, care copiau hoteluri, cofetării, chioșcuri și statui. Nu le-a arătat nimănui, nici măcar prietenului nedespărțit, cu care Împarți Într-un bar o halbă de bere. Secundo, le-a șters cu miez de pâine și cu apă de la robinet. Tertio, a pus pe ele o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mână de cremă de ghete, pentru ca pătrățelele să devină În Întregime negre. A avut, e drept, scrupulele de a trimite fiecare dintre creațiile sale, care rămăseseră la fel de oacheșe, cu numele scris corect, iar la expoziție puteai citi Cafeneaua Tortoni sau Chioșcul cu ilustrate. De altfel, prețurile nu erau uniforme; variau după minuțiozitatea cromatică, racursiurile, compoziția etc., a operei șterse. În fața protestului formal al grupărilor abstracte, care nu acceptau titlurile, Muzeul de Belle Arte a luat o hotărâre decisivă, cumpărând trei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
patrujnouă și io m-am temut că felinaru și chiar domnu Adrogué, jucării sub vântu uraganos dân pampa, aveau să mi se facă pălărie. Dă ailantă parte a peții, lângă eucaliptu care nu da nici un semn dă liniște, iera un chioșc nestricat care Îmi da un azil precar, cu acordu lu domnu vânzător dă ziare. Altu, mai puțin parolist ca mandea, n-ar fi rămas dă lemn Tănase, sfidând elementili și cu parpalacu negru pă juma muiat, care mă negrea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pariu că, la plecare, ești convins că ai fost victima celei mai nemiloase cenzuri. Să presupunem acum neverosimilul. Textul pe care Îl supui atenției lor nu e un cretinism, iar editorul Îl ia În considerare și-l trimite la tipografie. Chioșcurile și librăriile Îl pun la Îndemâna celor lipsiți de precauție. Pentru tine e un adevărat succes, dar adevărul inevitabil este, stimate tinere, că originalul tău, bun sau rău, a trecut de furcile caudine ale cenzurii. Cineva l-a parcurs, măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
meu în public pe care avusese intenția să mi-o comunice în seara precedentă? Ai grijă, m-am avertizat singură. Nu fi egoistă și comportă-te ca un om matur. Îți vine să crezi? m-a întrebat el neîncrezător. Nici un chioșc de ziare din oraș nu se deschide mai devreme de ora nouă. De când m-am trezit, am încercat să fac rost de Financial Times, dar n-am reușit. —Ei, ce zici de asta? am răspuns simțind cum mă apucă nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dea drept un tînăr și entuziast susținător al ideii de justiție, chestie care nu i-a reușit: a lăsat impresia unui tip teatral și Însetat de voturi. Una peste alta, a fost o campanie foarte civilizată - pînă la apariția În chioșcuri a numărului din februarie al revistei Hush-Hush. Cei mai mulți cetățeni privesc cu circumspecție Hush-Hush și celelalte fițuici de scandal, dar ne aflăm În plină perioadă electorală. Un articol susținea că procurorul districtual McPherson, cu o căsnicie fericită, ce durează de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oră mă sună fratele meu, Juan, și zice că nu pot să mă mai Întorc acasă, pentru că am dezonorat familia. Apoi puto de mister Loew sună și zice că mă poate aranja Într-un hotel dacă voi coopera, după care chioșcul de suveniruri Îmi trimite animalele astea puto și zice că sînt de la polițistul cel drăguț, cu ochelari. Am fost la colegiu, pendejo. Nu crezi c-oi fi și eu În stare să-mi dau seama cum se Înlănțuiesc evenimentele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]