3,011 matches
-
este că oferă posibilitatea evaluării stării unui sistem executant (a aparatului neuromuscular) sau a unuia care asigură activitatea musculară (cardio-vascular, respirator, vestibular etc.) fără să apeleze la utilizarea efortului maxim. Ca sistem de referință a efortului fizic se folosește exercițiul ciclic (lucrul la ergometrul, bicicletă staționară, trenajor cu vâsle, step test, genuflexiuni, alergare, mers) cu parametri măsurabili sau dați În unități de forță mecanică sau viteză. După forma, efortul mecanic poate fi continuu sau treptat crescător. Meritul testelor efortului gradat constă
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
unei astfel de clasificări se alcătuiesc diferite complexe de exerciții. 3. Clasificarea exercițiilor fizice după obiectivele prioritare În vederea educării calităților fizice. În acest caz exercițiile se clasifică astfel: exerciții de forță-viteză, caracterizate prin capacitatea maximă de efort; exerciții cu caracter ciclic pentru educarea rezistenței; exerciții ce necesită manifestarea complexă a calităților fizice și a deprinderilor motrice În condiții de regim schimbător al activității motorii, schimbări permanente de situații și forme de acțiune. 4. Clasificarea exercițiilor fizice după caracteristica structurii biomecanice de
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
manifestarea complexă a calităților fizice și a deprinderilor motrice În condiții de regim schimbător al activității motorii, schimbări permanente de situații și forme de acțiune. 4. Clasificarea exercițiilor fizice după caracteristica structurii biomecanice de mișcare. Această caracteristică Împarte exercițiile În ciclice, aciclice și combinate. 5. Clasificarea exercițiilor fizice după specificul efortului. După această caracteristică se deosebesc exerciții cu efort maximal, efort submaximal, efort mare și efort redus. 6. Clasificarea exercițiilor fizice după specificul specializării sportive. Toate exercițiile sunt clasificate În trei
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
fitnessului Se consideră, că efectul de tonifiere al antrenamentului fizic este posibil În cazul executării exercițiilor cu o intensitate moderată (În condiții aerobe suficiente: K. Cooper, 1989). În acest sens s-au răspândit foarte mult recomandările de folosire a exercițiilor ciclice (alergarea, mersul, ciclismul etc.). Exercițiile ciclice angrenează În lucru de la 1/5 până la ½ și mai mult din masa musculară, cele mai mari grupe musculare, ce necesită o cantitate semnificativă de oxigen și, prin urmare, dezvoltarea sistemului cardiovascular și respirator. Starea
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
tonifiere al antrenamentului fizic este posibil În cazul executării exercițiilor cu o intensitate moderată (În condiții aerobe suficiente: K. Cooper, 1989). În acest sens s-au răspândit foarte mult recomandările de folosire a exercițiilor ciclice (alergarea, mersul, ciclismul etc.). Exercițiile ciclice angrenează În lucru de la 1/5 până la ½ și mai mult din masa musculară, cele mai mari grupe musculare, ce necesită o cantitate semnificativă de oxigen și, prin urmare, dezvoltarea sistemului cardiovascular și respirator. Starea bună a acestor sisteme stă la
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
În 1970. Sistemul K. Cooper realizat În 1979 presupune utilizarea exercițiilor fizice pentru creșterea consumului maxim de oxigen (CMO) În scopul influențării stării de tonifiere a musculaturii și a funcționării optime a sistemelor circulator și respirator. Autorul recomandă echivalarea exercițiilor ciclice În puncte analogice și aproximarea În kilocalorii. Cu toate acestea, punctul reflectă volumul intensității de lucru. Punctele se numără numai după exercițiu, care se execută Într-un tempo destul de ridicat, deoarece efectul de antrenare se atinge În timpul efortului fizic cu
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
puțin de 2000 kcal pe săptămână, pentru cei care au activitate profesională dinamică, cel puțin de 1000 kcal. Pentru determinarea volumului de efort fizic a alcătuit un tabel În care a prezentat consumul aproximativ de energie după tipurile de exerciții ciclice și jocuri sportive (tab. 14). Folosindu-se de aceste date se poate alege exercițiul sau se poate alcătui un complex de exerciții cu un consum aproximativ de energie timp de o lecție, ce reprezintă aproximativ 250 300 kcal. În afara tipurilor
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
tabel trebuie să fie selecționate În concordanță cu următoarele: ½ din ele trebuie să reprezinte exerciții pentru mușchii membrelor superioare, ¼ pentru mușchii spatelui, iar celelalte pentru membrelor inferioare. Cel mai mare efect se observă la lecțiile complexe, care folosesc atât exerciții ciclice cât și exerciții din jocuri sportive. Prima regulă. Scaldă-te de două ori pe zi În apa rece din natură, pentru ca să-ți fie bine! Scaldă-te, unde poți: În iaz, râu, cadă, fă un duș sau stropește-te! Dușul fierbinte
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Sistemul „Trimming-130” Sistemul „Trimming-130” a fost elaborat În Germania. Acesta este orientat asupra Îmbunătățirii stării funcționale a sistemului respirator și cardiovascular al omului În vârstă, ceea ce contribuie la dezvoltarea rezistenței. În conținutul acestui sistem regăsim exercițiile fizice de diferite tipuri: ciclice, aciclice și jocuri. Antrenamentul după sistemul „Trimming-130” presupune practicarea zilnică a exercițiilor cu un ritm cardiac de 130 băt/min., cu o frecvență de 2-3 ori pe săptămână și o durată a lecțiilor 20-40 min. Timpul total de efort fizic
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
efort standardizat și nestandardizat (oscilante). Metoda execuțiilor standard, la rândul ei, este Împărțită În execuții neîntrerupte și Întrerupte (cu interval). Primele presupun o activitate musculară continuă fără schimbări de intensitate (de obicei ușoară). Acestea pot fi exerciții uniforme (de natură ciclică) cât și exerciții standard (de exemplu: executarea continuă de mai multe ori a exercițiilor aerobice). Cele secundare - de regulă sunt exerciții repetate, reluarea de mai multe ori a aceleași sarcini (lucru la aparate). În același timp Între repetări pot fi
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
rezistenței. Varietatea metodei execuției alternative este prezentată de exerciții schimbătoare neîntrerupte și exerciții schimbate la un anumit interval. Primul se caracterizează prin activitatea musculară, realizată cu efort În regim schimbător. Aceasta se poate realiza prin modificarea intensității În cazul exercițiilor ciclice (orice tip de mișcare cu viteză variată) și modificarea condițiilor exercițiului (executarea complexului aerobic În serie cu eforturi diferite după intensitate). Al doilea presupune existența diferitelor intervale de odihnă Între eforturi: exercițiu progresiv (de exemplu, ridicarea consecutivă a câte o dată
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
oboselii, cauzată de tensiunea musculară prelungită la o valoare considerabilă. În funcție de regimul de lucru muscular se evidențiază forța În regim de rezistența statică și forța În regim de rezistență dinamică. Forța În regim de rezistență dinamică este caracteristică pentru activitatea ciclică și aciclică (genuflexiuni cu haltera când greutatea este egală cu 20-50 % a potențialului maxim uman, flotări multiple). Forța În regim de rezistență statică este specifică pentru activitățile legate de menținerea tensiunii de lucru Într-o anumită poziție (menținerea ganterelor sau
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
generală se Înțelege capacitatea de a efectua un lucru de o intensitate moderată pe o lungă perioadă de timp, cu cea mai mare utilizare a sistemului muscular. Acest tip de rezistență de obicei este determinat de efectuarea unui efort fizic ciclic (alergare, ciclism, Înot etc.), care exprimă posibilitățile sistemului aerob de asigurare energetică, economie biomecanică și funcțională. Prin urmare, rezistența generală este de asemenea, numită rezistența aerobă. Rezistența În regim de viteză, ca și calitate motrică reprezintă capacitatea omului În funcție de posibilități
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
regim de viteză este timpul În care se menține viteza dată sau ritmul de mișcare. Rezistența În regim de forță reflectă capacitatea de execuție Îndelungată a unui efort de forță fără a reduce eficacitatea ei. Activitatea motorie poate fi aciclică, ciclică sau mixtă. Unul dintre criteriile după care se poate judeca despre dezvoltarea rezistenței În regim de forță este numărul de repetări al unui exercițiu de control, care se execută „până la refuz” cu greutăți Între 30-75 % din posibilitățile maxime. Rezistența specială
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
sporturi pentru tot anul calendaristic după sexul sportivilor * sporturi specific feminine * sporturi specific masculine * sporturi pentru ambele sexe * sporturi olimpice * sporturi neolimpice după răspândire * sporturi naționale * sporturi internaționale după caracteristicile efortului * sporturi anaerobe * sporturi aerobe * sporturi mixte după structură * sporturi ciclice * sporturi aciclice * sporturi combinate după calitățile motrice solicitate prioritar * sporturi de viteza, de rezistența, de îndemânare, de forță-viteză etc. Manno (1996, p. 11) împarte sporturile în: * sporturi de prestație (în care se urmărește de exemplu distanța maximă de acoperit sau
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
educare a vitezei, trebuie să-l legăm de dezvoltarea celorlalte calități motrice. * Viteza de repetiție Prin viteză de repetiție se înțelege numărul de repetări ale acelorași mișcări în unitatea de timp. Viteza de repetiție are o valoare deosebită în mișcările ciclice și este condiționată, în ceea ce privește activitatea sistemului nervos, de frecvența de alternare a proceselor de excitație și inihibiție, în zonele motorii care de fapt conduc mișcările. Viteza de repetiție scade odată cu creșterea încărcăturii și/sau cu mărirea timpului de lucru la
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
care cuprinde: ordinea și succesiunea ce se petrece înainte, după, acum; în ce ordine trebuie făcute anumite gesturi; ce trebuie făcut inițial și ce ulterior; durata intervalelor ce durează mult, ce durează puțin; perceperea noțiunii de timp; scurgerea timpului; revenirea ciclică a unor perioade ce reprezintă o oră, o zi, o săptămână, o lună, un an. 3 - Capacitatea de diferențiere chinestezică Determină un control fin al tuturor parametrilor mișcării. Controlul pornește de la postură, care asigură: declanșarea tensiunilor corporale deplasării și accelerării
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
evaluarea propriului nivel de antrenament; capacitatea de a realiza, într-o sinteză de ansamblu, tot ceea ce s-a dobândit prin antrenament; După același autor, principiile care permit dozarea încărcăturii (efortului) sunt: continuitatea antrenamentului; progresivitatea încărcăturii; multilateralitatea și polivalența pregătirii; alternanța ciclică sau ciclitatea; individualizarea. • Periodizarea pregătirii sportive Pregătirea pentru obținerea unor performanțe superioare determină periodizarea antrenamentului. Se deosebesc trei perioade fundamentale (Dragnea, 1996, p. 284): perioada pregătitoare, în care se concentrează atenția asupra formei sportive; perioada competițională, în care se urmărește
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
Ea mai poate fi determinată prin indicarea limitelor mișcării față de alte părți ale corpului sau repere exterioare. Tempo-ul mișcărilor Prin tempo, înțelegem frecvența de repetare relativ uniformă a mișcărilor în unități de timp. Această particularitate este întâlnită la mișcările ciclice (Stroescu și Podlaha, 1974, p. 27). Nu trebuie să confundăm noțiunea de tempo cu cea de viteză, întrucât viteza depinde de tempo, după cum și tempo-ul depinde de viteză. Spre exemplu, creșterea tempo-ului în mers poate determina creșterea vitezei
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
alergare pe 2000 - 10000 m; înot 800 - 1500 m etc). d. Zona intensității moderate; exercițiile fizice durează de la ¾ ore - 1 oră la câteva ore (alergare peste 10 km; înot 2000 m etc). * Se mai întâlnește clasificarea exercițiilor fizice după caracterul ciclic al mișcărilor. În ceea ce privește exercițiile, sunt ciclice, aciclice și combinate. Mișcările ciclice se întâlnesc la mers, alergare și în alte exerciții, care servesc pentru deplasarea corpului în spațiu. În unele acțiuni se folosesc mijloace auxiliare, pentru a realiza sarcina de bază
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
800 - 1500 m etc). d. Zona intensității moderate; exercițiile fizice durează de la ¾ ore - 1 oră la câteva ore (alergare peste 10 km; înot 2000 m etc). * Se mai întâlnește clasificarea exercițiilor fizice după caracterul ciclic al mișcărilor. În ceea ce privește exercițiile, sunt ciclice, aciclice și combinate. Mișcările ciclice se întâlnesc la mers, alergare și în alte exerciții, care servesc pentru deplasarea corpului în spațiu. În unele acțiuni se folosesc mijloace auxiliare, pentru a realiza sarcina de bază, însă mișcarea rămâne tot ciclică. În
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
Zona intensității moderate; exercițiile fizice durează de la ¾ ore - 1 oră la câteva ore (alergare peste 10 km; înot 2000 m etc). * Se mai întâlnește clasificarea exercițiilor fizice după caracterul ciclic al mișcărilor. În ceea ce privește exercițiile, sunt ciclice, aciclice și combinate. Mișcările ciclice se întâlnesc la mers, alergare și în alte exerciții, care servesc pentru deplasarea corpului în spațiu. În unele acțiuni se folosesc mijloace auxiliare, pentru a realiza sarcina de bază, însă mișcarea rămâne tot ciclică. În această privință amintim: patinajul, ciclismul
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
sunt ciclice, aciclice și combinate. Mișcările ciclice se întâlnesc la mers, alergare și în alte exerciții, care servesc pentru deplasarea corpului în spațiu. În unele acțiuni se folosesc mijloace auxiliare, pentru a realiza sarcina de bază, însă mișcarea rămâne tot ciclică. În această privință amintim: patinajul, ciclismul, canotajul, deplasarea pe schiuri etc. Mișcările aciclice Sunt formate din elemente strâns legate între ele. Întreaga mișcare constituie un tot unitar, cu un început și o încheiere bine distinse, având continuitate și legătură constantă
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
sunt automatizate și exercițiul este cu atât mai bine însușit cu cât legătura dintre faze este mai strânsă, condiționarea fazei următoare de cea precedentă și continuitatea mișcărilor este mai perfectă. Mișcările se însușesc și se automatizează mai greu decât cele ciclice. Mișcările combinate Sunt, de cele mai multe ori, mișcări ciclice combinate cu mișcările aciclice. Asemenea mișcări sunt întâlnite în unele probe din atletism (săritura în lungime și înălțime cu elan, săritura cu prăjina, aruncarea suliței), combinații de exerciții de gimnastică, în jocurile
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
bine însușit cu cât legătura dintre faze este mai strânsă, condiționarea fazei următoare de cea precedentă și continuitatea mișcărilor este mai perfectă. Mișcările se însușesc și se automatizează mai greu decât cele ciclice. Mișcările combinate Sunt, de cele mai multe ori, mișcări ciclice combinate cu mișcările aciclice. Asemenea mișcări sunt întâlnite în unele probe din atletism (săritura în lungime și înălțime cu elan, săritura cu prăjina, aruncarea suliței), combinații de exerciții de gimnastică, în jocurile sportive etc. Alte clasificări ale exercițiilor fizice iau
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]