2,171 matches
-
Unul dintre cei mai apreciați, premiați, titrați oameni de film americani, cunoscut ca regizor de referință în cariera unor figuri iconice precum De Niro (vezi), dar și ca actor, producător și scenarist de marcă. Face parte din celebra generație de cineaști care au apărut în anii șaizeci, dar ale căror cariere au fost consolidate în mod semnificativ în anii șaptezeci, Scorsese numărând printre colegii săi de succes pe Francis Ford Coppola, Brian De Palma, Michael Cimino, de altfel frumoase nume italo-
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
poate spune spune că e "vinovat" și pentru filme precum The Color Purple (după romanul cu același nume al lui Alice Walker), Schindler's List, Saving Private Ryan. Printre dovezile incriminante care ar putea fi aduse de acuzare este averea cineastului, de aproximativ 3 miliarde de dolari. STAR WARS Cei ce apreciază filmele de science fiction se gândesc la platforma de mare succes creată de George Lucas, prima producție fiind difuzată în 1977, unul dintre vehiculele (spațiale) ale americanizării lumii. Constelația
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
precum în filmul The Unforgiven (1992), produs și regizat de Clint Eastwood, pot fi văzute și ca forme de contestare a caracterului nobil și drept al eroului western-ului tradițional. Filmul lui Eastwood este cu siguranță un omagiu adus unui cineast precum Sergio Leone, ce a spaghettizat acest foarte american gen artistic (Per un pugno di dollari, cu Clint Eastwood ca protagonist, 1964). Moștenirea westernului a rămas nu numai în arta americană, externalizată uneori sub forma producțiilor cinematografice mai ieftine de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
prof. univ. dr. Manuela Cernat, al prof. univ. dr. Anca Mitran, directorul Arhivei Naționale de Film, al directorului BCU Cluj, prof. univ. dr. Doru Radosav, al Oanei Predescu, studentă în anul III la Facultatea de Istorie a Universității București, al cineastului Cristian Nema. Ea nu ar fi putut fi realizată așa cum este fără ajutorul doamnei Roxana Lazăr și al fiului meu, Tudor Dinu Popescu. Argument Scopul lucrării de față este analiza raporturilor dintre filmul românesc de ficțiune și propaganda politică în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
relație cu propaganda. Nu face, de asemenea, obiectul acestei lucrări prezentarea negocierilor cu cenzura, care au dus la forma finală a peliculei prezentate publicului și accesibilă astăzi la Arhiva Națională de Filme - este analizat produsul cinematografic ca atare, pe care cineaștii în cauză și l-au asumat punându- și numele pe generic. Pe cale de consecință, nu vor conta declarații actuale, menite să circumstanțieze realizarea peliculei. Filmele vor depune mărturie despre ele însele. Argument Finalmente, vom încerca să formulăm câteva concluzii în ce privește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
bețiv, agresiv, terorist în solda puterii negre, obsedat sexual de fata albă, este exact chiaburul care, importat din imagologia sovietică, va apărea în filme românești de propagandă comunistă din anii ’50, ca Răsună valea sau În sat la noi. Marele cineast american știe că propaganda se face în tușe groase, cu băgarea degetului în ochi pentru a pătrunde, așa cum teoretiza Adolf Hitler, până la nivelul cel mai de jos al audienței. Mai întâi apare intertitlul : „Ziua alegerilor. Toți negrii primesc buletine de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cunoaște, odată cu triumful filmului, o adevărată renaștere pe întreg teritoriul Americii. Tulburările rasiale majore care vor marca SUA în următoarele decenii sunt cauzate și de imaginile din Nașterea unei națiuni. Nu întâmplător, filmul a fost studiat la fotogramă de marii cineaști ruși ai anilor ’20 însărcinați de partid cu propaganda bolșevică în cinema. Primul război mondial aduce conștientizarea de către puterile beligerante a rolului de armă propagandistică și manipulatorie pe care îl poate juca cinematograful. Este primul război al imaginilor, primul conflict
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sângeroase, cu numărul imens de morți, care nu mai putea fi mușamalizat, adevăratele imagini ale războiului încep să- și facă loc pe pânză, mai întâi în jurnalele de actualități, apoi în filmele de ficțiune. Un efect impresionant asupra publicului și cineaștilor europeni îl au filmele americane Civilization (1916) de Thomas H. Ince și Hearts of the World (1918) de D.W. Griffith. E vorba de superproducții realizate cu sprijinul statului, în care mulțimile de figuranți sunt foarte bine conduse, filmarea scenelor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cinematografiei sovietice la bolșevizarea populațiilor din URSS, dar invers, influența Revoluției bolșevice din octombrie 1917 asupra evoluției cinematografului se poate afirma fără dubii că a fost hotărâtoare. Visul lui Lenin, extinderea revoluției în întreaga lume, nu s- a împlinit, dar cineaștii sovietici ai anilor ’20 au înrâurit cinemaul mondial până în momentul de față, la două decenii de la dezintegrarea URSS. „Dintre toate artele, cinematograful e cea mai importantă pentru noi.” Potrivit lui Lunacearski, Lenin făcea această afirmație în 1922. Un an mai târziu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dintre tinerii de la sate nu văzuseră niciodată un film), și acela era de propagandă bolșevică - Frontul roșu, Foame... foame... foame, Secera și ciocanul, așa sunau titlurile agitki. Încă o limitare, pe cât de prozaică, pe atât de dură, „fasona” munca tinerilor cineaști comuniști - penuria de peliculă. Rusia nu producea peliculă de film, ea fiind importată pe bani grei din Vest, în special din Germania. Ce aveau de spus trebuia spus scurt și concentrat, folosind la maximum fiecare centimetru de peliculă cumpărată din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
bani grei din Vest, în special din Germania. Ce aveau de spus trebuia spus scurt și concentrat, folosind la maximum fiecare centimetru de peliculă cumpărată din banii poporului. Lev Kuleșov, Dziga Vertov, Esfir Șub, V. Pudovkin și mulți alții dintre cineaștii anilor ’20 și ’30 își vor face „mâna” în producția de agitki. Aici își au originile teoriile montajului, care vor guverna cinematograful sovietic până în 1928. Toți marii cineaști sovietici ai anilor ’20, cu excepția lui Protazanov, trecut de 40 de ani
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Lev Kuleșov, Dziga Vertov, Esfir Șub, V. Pudovkin și mulți alții dintre cineaștii anilor ’20 și ’30 își vor face „mâna” în producția de agitki. Aici își au originile teoriile montajului, care vor guverna cinematograful sovietic până în 1928. Toți marii cineaști sovietici ai anilor ’20, cu excepția lui Protazanov, trecut de 40 de ani, erau de o vârstă cu secolul. Tineri, impetuoși, crezând sincer în comunism ca gropar al țarismului țeapăn și putred și ca întemeietor al unei lumi noi, a mașinilor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
realismului socialist. Termenul, a cărui paternitate îi este atribuită lui Maxim Gorki, desemnează un set de reguli stabilite de Partid pe care orice creator din URSS are obligația să-l urmeze în procesul de creație. Dacă până în 1928 Partidul spusese cineaștilor ce le este interzis să facă din punct de vedere ideologic, neamestecându-se în modalitățile de creație, de atunci Stalin însuși le „explică” fără drept de apel și cum să creeze. Opera cinematografică trebuie să realizeze o reprezentare corectă și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
toată secvența. Pentru că ea este precedată de imaginea Operatorului așezată peste oraș, după care obiectivul camerei se deplasează pe o pancartă pe care scrie „Cinema de film proletar”. Deci ce vedem este un posibil film în film făcut de un cineast proletar despre ravagiile alcoolului și anacronismul bisericii. Cineochiul deschide ochii oamenilor muncii, cum spunea Troțki. Aelita (Iakov Protazanov, 1924) „Cuvântul liber al oamenilor liberi e mai puternic decât hipnoza milenară exercitată de cei vechi.” Așa le vorbește sclavilor din subteranele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cadre artistice (regi zori, scenariști, decoratori etc.) și tehnicieni, ca și facilitatea procurării de utilaj pentru studiourile cinematografice în construcție, ar constitui un ajutor neprețuit. Odată cu importul de aparate de filmat, peliculă și tehnicieni și cu „schimburile de experiență” cu cineaștii sovietici, cinematografia românească primește cadou și agregatul propagandistic, bazat pe metoda realismului socialist, intens utilizat în cinematografia sovietică a anilor ’30 și ’40. Până în 1954, filmele românești sunt exemple aproape didactice, febrile și servile, ale schemelor propagandistice de tip sovietic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
anilor ’30 și ’40. Până în 1954, filmele românești sunt exemple aproape didactice, febrile și servile, ale schemelor propagandistice de tip sovietic. Iată ce aducea Partidul Muncitoresc Român în 1949 la cunoștința activiștilor responsabili cu cinematografia, sub titlul Nobila datorie a cineaștilor : Cinematograful este arta cea mai importantă, arta cu cel mai pronunțat caracter de masă. Tovarășul Stalin spune că „în mîinile Puterii Sovietice cinematograful reprezintă o forță uriașă, de neprețuit. Avînd posibilități excepționale de înrîurire spirituală a maselor, cinematograful ajută clasa
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
colhoznicii din Cuban și tinerii eroi din Crasnodon, înfățișați veridic pe ecran, au devenit prietenii noștri, întipărindu-ni-se în minte pentru mulți ani. Spre cinematografia sovietică - cea mai înaintată și cu cel mai înaintat nivel ideologic - își îndreaptă privirile cineaștii progresiști din întreaga lume. Sub influența binefăcătoare a artei cinematografice sovietice crește și se consolidează cinematografia țărilor de democrație populară. Fără a se lăsa intimidați de persecuții sălbatice, de prigoană și închisoare, regizorii și scenariștii progresiști din țările capitaliste protestează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
trebuie deposedat și închis ? În ce măsură marii corupți, indiferent de vinovăția lor, de cele mai multe ori reală, sunt priviți înaintea oricărui act de justiție ca burjui și chiaburi ai vremurilor noastre ? Neplăcute întrebări, și mai neplăcute răspunsuri. Chiar și pentru posteritatea unor cineaști ca Jean Georgescu și Victor Iliu, autori ai unor opere cinematografice de excepție, O noapte furtunoasă și La Moara cu noroc, dar și ai acestei mostre de propagandă criminală. „O să rămânem singuri, Avrame !”, îi zice nevasta „orien tată” țăranului care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a gândului de pe teritoriul României, pentru a fi înlocuit cu mistica Partidului și mesianismul Tovarășului, avându-l ca model pe Stalin. Există în În sat la noi o singură imagine care sparge crusta propagandistică, lăsând să se vadă vocația de cineast autentic a lui Victor Iliu, care se va manifesta în La Moara cu noroc. În plin joc și voie bună, printre țăranii beți de fericirea Colectivizării, aparatul descoperă figura unei bătrâne îmbrăcate aproape ca o mireasă, pe care se fixează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
animat de „umanismul” socialist, inginerul e un „tehnic” încuiat și cu inimă rece. Vom vedea genul acesta de secvență în zeci dintre filmele anilor următori. Viața nu iartă (1959) sau O fosilă ciudată Presiunea dictaturii comuniste îi poate face pe cineaști să se schimonosească în varii moduri. Dorința de a fi neapărat altfel, de a nu se înscrie în discursul artistic oficial, de a violenta cât de cât establishment‑ul cultural-ideologic, împreunată cu dorința ca filmul să „treacă” la cenzură dă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Viteazul, Puterea și Adevărul, Cu mâinile curate, Actorul și sălbaticii, Lumini și umbre, Secretul lui Bachus, Mircea... -, constatăm că avem de-a face cu cel mai eficient propagandist prin manipulare al cinematografiei socialiste și, de fapt, cu cel mai influent cineast al epocii comuniste. 1960-1971 Evoluții politice O delegație economică română face o vizită de lucru la Washington. Premierul Ion Gheorghe Maurer se duce la Paris. Dej se întâlnește cu „proscrisul” Tito. Pe fondul conflictului sovieto- chinez, România se distanțează tot
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
20.000 de oameni, 3 studiouri, care consumă 21 mil. de metri de peliculă anual. Unele dintre aceste filme au fost proaste. Mă refer la filmele de actualitate, care se fac 16 pe an. La acestea au contribuit nu numai cineaștii, ci oameni din toate domeniile. Aceasta înseamnă că ponderea ideologică și politică este mare. [...] Aș dori să spun ceva despre o ideie de perspectivă a planului. [...] Numărul de filme romînești se scade. Filmele romînești, bune sau proaste, nu pot progresa
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu sufletul”. Comunistul „de suflet” bagă la loc în buzunare cheile și ștampila, înțelegând că tovarășii au nevoie de el taman așa cum e. Această jerbă de nuanțe „netipice” era de neimaginat cu câțiva ani în urmă. Titus Popovici este primul cineast român sub comunism care înțelege că în cinema propaganda poate fi înlocuită cu succes cu manipularea. Folosind mijloacele artistice ale narațiunii cinematografice, pe care le posedă la nivel de maestru, Popovici știe că a-i prezenta pe comuniști „cu față
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în Greva lui Eisenstein, tot cu etaje și pasarele străbătute de călăreți militari în urmărirea greviștilor. După 16 ani de cinematografie realist socialistă pe modelul celei sovietice din anii ’30, redescoperim cu Lucian Pintilie „formalismul” de care fuseseră acuzați marii cineaști sovietici ai anilor ’20. Kuleșov spunea că dacă forma unui film realizat pe un scenariu cât se poate de corect ideologic nu e corespunzătoare, atunci filmul e contrarevoluționar. Asta reușește Lucian Pintilie, după încercările ratate ale lui Manole Marcus și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lui Manole Marcus și Iulian Mihu în Viața nu iartă sau Mircea Săucan în Când primăvara e fierbinte. După ce Stalin a decretat că important în cinematografie este scenariul, story- ul, verificabil de către culturnici, și nu felul în care se filmează, cineaștii cu vocație s-au aflat într-o adevărată cămașă de forță. Marcus, Mihu și Săucan aveau de luptat cu niște scenarii propagandistic ordinare, unul îndreptat împotriva armatei române, în Viața nu iartă, celălalt glorificând colectivizarea forțată în Când primăvara e
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]