7,921 matches
-
dreapta. Imediat un băiat trecu val-vârtej. Era de vârsta fetei și avea un Torpedo la fel ca al meu, doar că al lui era roșu și cu câteva numere mai mic. Am Înjurat În gând: bicicleta mea era tot la cinematograf. — Și acum? am repetat după zece minute istovitoare, de Îndată ce ne-am așezat În restaurant. Tocmai cumpărasem două pachete de Moslem de la chelner. Gânditor, am rupt Învelișul de celofan de pe unul. Urmărind o barcă de turiști, Anton n-a spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am luat rămas bun. Anton trebuia s-o găsească pe Molly, cu care avea niște treburi de rezolvat. În ceea ce mă privește, m-am simțit destul de puternic ca să ajung la Apollo și să-mi recuperez bicicleta. Drumul de la restaurant până la cinematograf nu durează mai mult de cincisprezece minute pe jos - depinde de ceas și de mușchi. Niciodată nu port ceas, dar am pașii repezi, așa că, dacă nu m-ar fi durut tot corpul și dacă seara n-ar fi fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bicicleta și m-am Îndepărtat pedalând, roata din spate zdrăngănind cu furie pe piatra cubică. Persoana pe care-o văzusem lângă d-l Stegemann chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul decât tipul pe care-l recunoscusem În cinematograf: tânărul de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, cel cu tenul urât și părul galben-pai. Capitolul doisprezece A doua zi dimineața am Încercat să strecor chiria pe trei luni sub ușa d-nei Britz, dar niște cârpe blocau teancul subțire. Preț de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la Apollo când nu lucrezi. Colega mea dădu din umeri fără să-mi răspundă. Descotorisindu-mă de descoperirea mea, mi-am continuat căutarea. Găsind ceea ce căutam, mi-am aprins o țigară și, azvârlind chibritul, i-am explicat că noaptea trecută vizitasem cinematograful Întâmplător. M-am dus doar să-mi recuperez bicicleta. Dar apoi mi-am zis să schimb două vorbe cu ea, și am intrat. — Imposibil. Else Oloaga dădu drumul frânelor. — Știu. Nu erai În camera de proiecție. Mă gândeam că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
private ale lui Stegemann. Când Hauptstein a intrat În foaier, l-a și Încolțit cu scaunul cu rotile. Țeapăn de parcă ar fi Înghițit un băț, acesta susținuse că filmul În care jucase și fiul ei a fost proiectat doar În cinematografe selecte. În plus, se vedea nevoit s-o Înștiințeze că toate scenele În care apărea fiul ei, „au avut de suferit În lupta cruntă cu foarfeca“. În sfârșit, trebuie să admită că, dat fiind interesul scăzut al publicului pentru exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dora se făcuse comodă În camera de proiecție. Cu bine-cunoscuta sa candoare, colega mea o Întrebă cum de eram prieteni. Dora râse și-i răspunse că se Înșela: nu eram prieteni În sensul ăla. De fapt, continuă ea, trecuse pe la cinematograf nu atât pentru mine, cât pentru proiectări. Ce se Întâmpla la Apollo când nu deschideam? — „Prietena“ lui Sascha - și, Îndoindu-și degetele arătătoare, Else trasă semnele citatului În aer - vorbea de scenele din documentarul filmat la Apollo. Sascha lucra acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Chiar dacă am reușit să imit perfect vocea de fată, abia mai târziu, când m-am adăpostit la Apollo, putea poliția să fie sigură că moartea n-a survenit Înainte de 9. 30 seara. Else Oloaga va garanta că am ajuns la cinematograf ca de obicei, la țanc pentru prima difuzare de la ora 6 seara. Cu toate acestea, Îmi mai rămânea o oră Întreagă neacoperită, oră În care am susținut că am stat cu vecinul meu pe banca din scuarul În care locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
coridoare. Trecând pe lângă mai multe uși, Într-un final deschise una. Se pare că ducea spre o scară. — Puteți să vă considerați norocoși că șeful dumneavoastră are calități de clovn. Justus Stegemann susține că niciodată n-ați pus piciorul În cinematograful acela - ceea ce l-a făcut pe Diels să vă aducă aici pentru interogații. La stânga, vă rog. După ce am urcat două etaje, pașii noștri tunând pe scările de metal, am continuat pe același coridor nesfârșit, dar În direcția opusă. — La dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de influență. Dar În ultima vreme gașca lor a făcut o grămadă de scandaluri și În centru. Pentru noi, esteții, adică. Chiar dacă a ezitat, m-am abținut să-l presez. Poate că nu-ți dai seama, Sascha, dar mai există cinematografe și În afară de Apollo. — Pe bune? Mi-am aprins o țigară. Existau locuri, mă informă Anton, care erau imune la aspectele delicate ale limbii, care difuzau filme pentru care dispozitivele de fixare nu erau cele mai importante. El personal credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care descoperiseră pornirile perverse din sufletele lor continuau să tânjească după noi și noi plăceri, până când Își potoliră poftele. Lecțiile de călărie nu mai erau de-ajuns. Dacă regizorul nu testa limitele propriului său mediu, mai devreme sau mai târziu, cinematografele aveau să se golească. Anton oftă. Era aproape falit, pentru a doua oară În doar câțiva ani. — De asta a percheziționat poliția Crama Albastră iarna trecută? — Poate. Când nu primea onorar dublu, Rigoberto făcea de obicei urât. Ca iapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Kr“, prescurtând numele, la fel ca prietena mea În agenda ei. Dacă n-ar fi existat o anumită cameră În clădirea aceasta, nu cred că evenimentele nefericite din apartamentul Dorei ar fi putut fi conectate cu ceea ce se Întâmpla la cinematograful În care lucram. Da, nu Încăpea Îndoială că stabilimentul acesta declanșase tragedia. Meditând la cele două „Kr“ pe care le-am scrijelit În partea superioară a ovalelor, am Încercat să-mi amintesc cum se numea mușchiul care ridica testiculele, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vorba de pornografie, clar, domnule Knisch. Ce altceva ar putea fi? Coborî tonul, de parcă ar fi vrut să-mi Împărtășească un secret valoros. După cum cred că v-ați dat deja seama, aici deveniți important pentru investigațiile noastre. Lucrând la un cinematograf, ați adunat destulă experiență. De asemenea, am reușit să facem legătura Între doctorul Karp și Dora Wilms. Se opri delicat. Înțelegeți ce vreau să spun? Nu Înțelegeam, dar am presupus că Wickert mă va ilumina. Cercetând registrul fundației, poliția descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gura. Evident, Brigada de la Năravuri Îl supraveghease pe Anton. — Atâta timp cât contribuțiile sale la cinematografie circulau doar În cercuri private, Wickert n-avea cum să se bage. Dar apoi Lakritz a Început să Împrumute pelicule din muzeul lui Froehlich. În curând, cinematografele mai puțin scrupuloase din oraș au Început să difuzeze filme În care echipamentul și mașinăriile folosite n-avea nici un scop educațional. Cineva de la Fundație trebuie să-i fi dat prietenului dvs. acces la colecții. — Karp, am sugerat Încet. — Probabil Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fleac? Ai stat vreodată la masă, la cină, față-n față cu o femeie cu care se presupune că ești cuplat - o persoană de douăzeci și nouă de ani - și i-ai privit mișcarea buzelor în timp ce ea caută în programul cinematografelor un film la care să mergeți împreună? Știu ce rulează înainte de a apuca ea să-mi spună, citindu-i de pe buze! Și cărțile pe care i le dau, de ce le cară peste tot în poșetă - ca să le citească, oare? Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la Biblioteca Publică din Newark, la organizația tinerelor evreice; v-aș fi putut arăta drumul spre magazinul universal Bamberger’s, spre Parcul Militar, Primărie, Bell Telephone, Gara Penn, Autostrada Pulaski, hotelul Robert Treat, hotelul Father Divine’s Riviera și oricare cinematograf din centru. Știam cine locuiește „la grămadă“ în cartierul Ironbound și cine în casele dărăpănate ale mahalalei ce se întindea la deal pe High Street, dar o închisoare, unde o fi fost o închisoare? Nu v-aș fi putut spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Hartep ia aceleași mite. Kamnetz e tot cu ochii după copii. Aceleași mahalale, aceleași cafenele cu aceleași concerte la șase și la unsprezece. Carl a plecat de la Moscova, atâta tot, iar noul chelner e un francez. A mai apărut un cinematograf nou lângă Parc. O, da, există o schimbare! Au construit ceva unde a fost grădina de vară a lui Kruger. Apartamente pentru funcționarii publici. El rămase tăcut, destul de nepregătit să facă față acestei noi mișcări a adversarului. Deci Kruger, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
credincios. O iubea pe Janet Pardoe și o va iubi veșnic pe Janet Pardoe, protestă ea În sinea ei. Janet fusese o revelație pentru ceea ce putea Însemna dragostea pentru ea Încă din prima seară În care se Întâlniseră, la un cinematograf de pe Kaiser Wilhelmstrasse, și totuși, totuși... Ajunseseră să aibă o relație apropiindu-se prin dezgustul amîndurora pentru actorul principal. Cel puțin Mabel Warren spusese tare, În engleză, ca să se elibereze de Încordare, În tensiunea șușotelilor din Întunericul sălii, „Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei. Există tot atâta pește În baltă ca Întotdeauna, se gândi domnișoara Warren, frângând o chiflă, conștientă cu disperare de mâinile ei neîngrijite. Cum ar fi, de exemplu, fata cu evreul. Și Janet era tot atât de săracă În seara aceea, În cinematograf, dar fata asta nu era tot așa de drăguță ca și Janet, așa că era o fericire să stai timp de o oră urmărind fiecare mișcare a trupului lui Janet: Janet pieptănându-se, Janet schimbându-și rochia, Janet trăgându-și ciorapii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
an. Auzise zvonuri despre o nouă tehnică amprentală, o modalitate prin care Îți puteau detecta desenul papilar chiar dacă mâna fusese Înmănușată. Dar Încă nu m-au prins, cu toată știința lor. Un lucru pe care ochiul l-a Învățat de la cinematograf, se gândi Savory, e frumusețea peisajului În mișcare, felul În care se mișcă turla unei biserici peste și dincolo de copaci, cum se lasă și se-nalță În pasul inegal al omului, frumusețea unui coș ridicându-se spre nori și cufundându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
continuau să se ridice. Nu a observat nimeni. Plouase mult. Nu a observat nimeni până când, într-o dimineață, locatarii din Park Senior Living Center au găsit ușile de la intrarea în hol zăvorâte de iederă. În aceeași zi, peretele sudic al cinematografului Fremont, un zid de cărămidă și beton gros de un metru, s-a prăbușit peste o sală plină până la refuz. În aceeași zi s-a surpat și depoul subteran de autobuze. Nu se știe exact unde a început să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
argumenta că-i de vină, în primul rînd, temperamentul ei. O singură dată, nebuloasa existenței sale a fost despicată în două, brutal, de un gînd: "Eu de ce să vegetez la umbra unei căsnicii?!" s-a întrebat ea, ieșind din sala cinematografului, de la primul spectacol, într-o duminică, încurajată de vederea unor perechi împodobite în haine și-n zîmbete sărbătorești. Îi stăruia încă în minte cum, numai cu o zi în urmă, pe cînd se întorcea de la București, un tînăr a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chelnerii să le ia comenzile. Recunoscîndu-l pe actor, profesorul îi întinde mîna și-l întreabă ce caută la drum. Cînd află că e vorba de niște filmări, sus în munte, face un gest larg: Da-da, iată un lucru util; cinematograful, televiziunea... pătrund adînc în conștiința maselor. Despre ce-i filmul? Un tip, care-și făcuse o pasiune din a escalada munții, pornește, ca și noi, pe o vreme bună, rămîne izolat, se află, vin în ajutor echipe de salvamont, elicoptere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mod ciudat, ideea că aventura sa cu Bull ar putea eșua activase un sentiment de vinovăție față de Naomi și Cecile. Preț de câteva clipe, ele încetară să mai fie niște date statistice, recenzii ironice ale teatrului său public și ale cinematografului privat. Deveniseră, în schimb, niște centre distincte și acuzatoare ale sinelui propriu. Care aveau sentimente. Sentimente meschine, plictisitoare, sentimente pentru care era și el responsabil. Acum totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor întâlniri cu Bull. Toate drumurile emoționale îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
altfel de literatură. Suportul nu dă valoare, dar modifică. O astfel de literatură are nevoie de alți cititori. Nu de mine. Imaginea paralizanttc "Imaginea paralizant\" Lumière și Méliès: muncitori ieșind din uzină și o călătorie în Lună. De la începuturile sale, cinematograful și-a marcat cele două direcții principale: camera care redescoperă realitatea, viața, care ne arată oamenii de parcă i-am vedea prima oară, și camera care contraface realitatea, care întruchipează fantezia pe ecran, tehnica în slujba iluziei și visului. Capodoperele cinematografiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și logică, trucaje care au o justificare în planul realului, fie și afectiv. În ultimii ani, presiunea filmărilor live, real time 100% de-a lungul și de-a latul Terrei, este formidabilă. Ele sunt propulsate de televiziune, această funcție a cinematografului fiind practic anulată. Vă mai amintiți jurnalele de știri care rulau înaintea filmului, cu decenii în urmă? Înghesuit rău în planul realului, cinematograful se refugiază în mari montări fantastice, unde se dezlănțuie tehnologia computerizată a imaginii: Harry Potter, Lord of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]